Desteapta-te, romane! De Andrei Muresanu Poezia a fost scrisa in timpul revolutiei din 1848, aparand ca ecou al poeziei „Desteptarea Romaniei”, de Vasile Alecsandri. A fost raspandita pe foi volante cu titlul „Desteapta-te, romane!”, cu toate ca titlul original este „Un rasunet”. Inca de la inceput a devenit un imn popular, avand ca melodie de baza un cantec prelucrat de Anton Pann. Dupa 1989, a devenit imnul national al Romaniei. Poezia urmarea mobilizarea poporului la lupta de eliberare si unitate nationala, prin cultivarea limbii nationale. Titlul este constituit din verbul la imperativ „desteapta-te” si substantivul in vocativ „romane”, ce exprima indemnul la desteptarea nationala, la lupta impotriva tiraniei, la lupta pentru libertate, unitate si independenta nationala. Este reluat in primul vers pentru a intari mesajul poeziei: imperativul si vocativul au deci scopul de a-i trezi pe romani din inertie. 17632iqx55rbb3r Poezia cuprinde trei parti: Adresarea directa, ce cuprinde chemarea la lupta, printr-un verb la imperativ si un substantiv in vocativ: „Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte” Evocarea stramosilor legendari (Traian, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, Matei Corvin), pentru a demonstra nobletea originii romane a neamului (Traian), dar si pentru a-i invita pe acestia (Mihai, Stefan, Corvin) sa admire prezentul demn, cand urmasii realizeaza visul secular de eliberare si unitate nationala: „Priviti marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine / Romana natiune, ai vostri stranepoti” Revenirea la prezent, cu un legamant in numele intregului popor, pentru a lupta pana la moarte cu scopul eliberarii nationale si al unirii dintre romani, dar si exprimarea dragostei de limba: „Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina, / Decat sa fim sclavi iarasi pe vechiul nost’ pamant!” qb632i7155rbbb Stilul poeziei este specific imnului, cuprinzand: Invocatii retorice („desteapta-te, romane”, „priviti, marete umbre...”) Antiteze in anafora (acum ori niciodata) Exclamatii retorice aproape in fiecare strofa Imperativul si vocativul contribuie la tonul mobilizator („Destepta-te, romane!”) Evocarea lui Traian, care ne-a lasat sangele nobil de roman; a lui Mihai, Stefan, Corvin, mari voievozi din cele trei provincii istorice; a patriei personificate, care ii blestema pe toti vanzatorii de tara, blestemul si legamantul oferind un ton incendiar poeziei: „Lasii sa piara orbiti de fulgere si-n pucioasa”. Alte procedee artistice: Enumeratii (batrani, barbati, juni, tineri) Inversiuni (marete umbre, romana natiune, barbara semiluna, sfanta liberate) Epitete (marete umbre, romana natiune, barbara semiluna, sfanta liberate) Comparatii („cum stau ca brazii-n munti, voinici, sute de mii”; „sar ca lupi in stane”) Metafore (somnul de moarte, focul nostru-n vine) La tonul mobilizator contribuie si elementele prozodice: ritm iambic, grav rima incrucisata masura de 13 – 14 silabe, masculina si feminina Din poezie se desprind cateva caracteristici ale poporului roman: dorinta de liberate mandria originii romane trecutul glorios demnitatea dragostea de limba constiinta unitatii romanilor din toate provinciile credinta crestina
