Scrisoarea III - versurile poeziei referat



Scrisoarea III



La un  semn,un tarm de altul,leganind vas de vas,se leaga



Si in sunet de fanfare trece oastea lui intrega

Ieniceri,copii de suflet ai lui Alah si spahii

Vin de-ntuneca pamintul la Rovine in cimpii

Raspindindu-se in roiuri,intind corturile mari

Numa-n zarea departata suna codrul de stejari.


Iata vine-un sol de pace c-o naframa-n virf  de bat.

Baiazid,privind la disul ,il  intreba cu dispret:

-Ce vrei tu?

-Noi?Buna pace!Si de n-or fi cu banat,

Domnul nostru-ar vrea sa vaza pe maritul imparat.

La un semn deschisa-i calea si s-apropie de cort

Un batrin atit de simplu,dupa vorba,dupa port.

-Tu esti Mircea?

-Da-mparate!

-Am venit sa mi te-nchini.

De nu, schimb a ta coroana intr-o ramura de spini.

-Orice gind ai imparate,si oricum vei fi sosit,

Cit suntem inca pe pace,eu iti zic:Bine-ai venit!

Despre partea inchinarii insa,doamne,sa ne ierti

Dar acu vei vrea cu oastea si razboi ca sa ne certi

Ori vei vrea sa faci intoarsa de pe-acuma a ta cale,

Sa ne dai un semn si noua de mila mariei-tale

De-o fi una de-o fi altaCe e scris si pentru noi,

Bucurosi le-om duce toate,de epace de-i razboi.

-Cum?Cind lumea  mi-e deschisa, a privi gindesti ca pot

Ca intreg aliotmanul sa se-mpiedice de-un ciot?

O,tu nici visezi,batrine,citi in cale mi s-au pus!

Toata floarea cea vestita  a intregului apus,

Tot ce sta in umbra crucii,imparati si regi s-aduna

Sa dea piept cu uraganul ridicat de Semiluna.

S-a-mbracat in zale lucii cavalerii de la Malta,

Papa cu-a lui trei coroane,puse una peste alta,

Fulgerele adunat-au contra fulgerului care

In turbarea-i furtunoasa a cuprins pamint si mare.

N-au avut decit cu ochiul ori cu mina semn a face

Si Apusul isi impinse toate neamurile-ncoace

Pentru-a crucii biruinta se misca riuri-riuri,

Ori din codrii rascolite,ori stirnite din pustiuri

Zguduind din pace-adinca ale lumii inceputuri,

Inegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,

Se miscau ingrozitoare ca paduri de lanci si sabii,

Tremura inspaimintata marea de-ale lor corabii!

La Niscopole vazut-ai cite tabere  s-au strins

Ca sa steie inaintea-mi ca si zidul  neinvins.

Cind vazui a lor multime,cita frunza,cita iarba,

Cu o ura nempacata mi-am soptit soptit atunci in barba,

Am jurat ca peste dinsii sa trec falnic,fara pas,

Din pristolul de la Roma sa dau calului ovas

Si de crunta-mi vitejie tu te aperi c-un toiag?

Si,purtau  de biruinta, sa ma-mpiedic de-un mosneg?

-De-un mosneg,da,imparate,caci mosneagul ce privesti

Nu e om de rind,el este domnul Tarii Rominesti.

Eu nu ti-as dori vreodata sa-nece spumegind a tale ostii.

Dupa vremuri multi venira,incepind cu acel oaspe

Ce din vechi se pomeneste,cu Dariu a lui Istape

Multi durara,dupa vremuri,peste Dunare vrun pod,

De-au trecut cu spaima lumii si multime pe norod

Imparati pe care lumea nu pute sa-i mai incapa

Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamint si apa

Si nu voi ca sa ma laud,nici ca voi sa te-nspaimint,

Cum venira,se facura toti o apa s-un pamint.

Te falnesti ca inainte-ti rasturnat-ai  valvirtej

Ostile leite-n zale de-mparati si de viteji?

Tu te lauzi ca Apusul inainte ti s-a pus?

Ce-i mina pe ei in lupta,ce-au voit acel Apus?

Laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier,

A credintii biruinta cata orice cavaler.

Eu?Imi apar saracia si nevoile si neamul

Si de-aceea tot ce misca-n tara asta,riul,ramul,

Mi-e prieten numai mie,iara tie dusman este.

Dusmanit vei fi de toate,fara-a prinde chiar de veste

N-avem osti,dara iubirea de mosie e un zid

Care nu se-nfioreaza de-a ta faima,Baiazid!