Curentele avangardiste - moderniste - MODERNISM, AVANGARDISM, SIMBOLISM, NATURALISM, PARNASIANISM, SAMANATORISM, BAROCO, CONSTRUCTIVISM, SUPRAREALISM referat



LICEUL PRIVAT MOLDO-TURK

REFERAT

Literatuta romana

Tema: Curentele avangardiste si moderniste

Salvator Dali „Madona portului Ligat”

clasa nationala: 11-C

elaborat de: Strancev Nicolai

profisor: Olesea Godin



Chisinau 2002

 

CURENTELE MODERNISTE SI AVANGARDISTE

MODERNISM(fr.moderne – lat. modernus – recent). 43444yqm42czu4g

Tendinte inovatoare dintr-o anumita etapa a unei literaturi.Apare la sfirsitul secolului al 19-lea si se dezvolta la inceputul secolului 20, in opozitie cu traditionalismul, predomenind noi principii de creatie.

In literatura latino-americana de dupa 1880,modernismul este influentat de simbolismul francez,caracterizat de muzicalitate si exotism.

In literatura romina criticul literar Eugen Lovinescu a teoretizat modernismul prin cenaclul „Sburatorul” in lucrarile de doctrina: „Istoria civilizatiei romine moderne”, „Istoria literaturii romine contemporane”, „Memorii” etc. Tendintele moderniste sustin sincronizarea literaturii nationale cu literatura europeana,cu spiritul vremii, prin integrarea elementelor de originalitate ce apartine tendintei. Teoria sincronismului si a diferentierii reprezinta puncte importante in studiile de doctrina lovinesciene.

Trasaturi: trecerea de la o literatura cu tematica preponderent rurala, la o literatura inspirata din mediul citadin,evolutia prozei de liric, la epic–deci cultivarea prozei obiective; intelectualizarea poeziei-prin evolutia de la epic la liric; dezvoltarea romanului psihologic, analitic; adaptarea unei formule moderne. qz444y3442czzu

Reprezentanti: I.Barbu, C.Petrescu, I.Voronca, A.Holban, P.Constantinescu, G.Braescu,

G.Calinescu, V.Steinu, H.Papadat-Bengescu s.a.

AVANGARDA(AVANGARDISM) fr. avant-garde, termen militar denumind detasamentul care exploreaza terenul necunoscut pentru a pregati inaintarea grosului trupei.Manifestata in primele decenii ale secolului 20 si caracterizata prin spiritul de fronda, prin negarea violenta a formelor dearta consacrate, prin proclamarea a noului.Avangarda se caracterizeaza prin: activism si negarea traditiei, prin extremism,prin concentrarea asupra creatiei ca proces si prin absenta interesului pentru opera, pentru rezultatul acestui proces.

Miscarea de avangarda ilustreaza o stare de criza prin acte anarhice si revolte spectaculoase.

Actiune de soc, avangarda are functie regeneratoare si dischizatoare de drum.In literatura romana se poate vorbi despre un avangardism activ mai ales in anii 1922-1932 prin intermediul unor reviste „Contemporanul”, „Urmuz”, „Alge” etc.

Ca precursor al avangardismului poate fi socotit „Urmuz” care,prin prozele sale insolite unice,anunta absurdul suprarealist. Acest ziar a fost condus deinitiatorul avangardismului romanesc Tudor Arghezi.

Reprezentanti din literatura universala: Tristan Tzara, Hans Arp, Marinetti, Breton etc.

Reprezentanti din literatura romana: Tudor Arghezi, Macedonski, Davidescu, Aderca.

Curentele avangardism si modernism sint doua sinonime, sn aceste curente mari intra foarte multe miscari literare: cubismul, futurismul,lettrismul,dadaismul,constructivismul,poporanismul,

suprarealismul, expresionismul, samanatorismul, gindirismul, simbolismul, naturalismul, traditionalismul, parnasianismul, baroc etc.

SIMBOLISM

Curent literar-artistic costituit in Franta la sfirsitul secolului al 20-lea,ca o reactie fata de parnasianism.

Poetul francez Jean Moreas,prin articolul manifest „Le symbolisme”, statueaza nomele curentului,inlocuind denumirea de decadentism.

Charles Baudelaire este considerat precursorul simbolismului francez, prin poemul „Corespunderi”. Versurile din „Florile raului” exprima drama omului modern apasat de „spleen”, obsedat de ideea mortii. Cultiva forta de sugestie, armonia,sinestizia.

Сaracteristici: recurge la valentele muzicale ale vivintului cadenta,ritm launtric,repetitii,

refrene, armonii, foloseste simboluri noi, inventate de fantezia poetica, preferinta pentru imagini vagi, fara contur, cultiva versul liber, investigheaza zone tematice noi, specifice orasului tentacular-taverna, spleenul, nevrozele, nostalgia plecarilor, melancoliile autumnale, obsesia culorilor- alb, violet, a unor instrumente-ale caror sunete exprima stari sufletesti-clavirul, vioara, fluierul,armonica,pianul, harfa etc; motivele singuratatii, al evadarii, al ploii. Respinge retorismul romantic si naturalismul.

Reprezentanti din literatura universala: Tristan Сorbieri, Stephan Mallarme, Arthur Rimbaud, Ady Endre, Montale, R.Dario, G.Trakl, E.Pound, Esenin, B.Pasternak etc.

Reprezentanti din literatura romana: G.Bacovia, Al.Macedonski, Arghezi, A.Maniu, I.Minulescu, I.Vinea, Traian Demetrescu, D.Anghel, M.Cruceanu etc.

Termenul se foloseste si in sintagma simbolism fonetic structura fonetica a unor cuvinte prin care se sugereaza notiunea-cheie, o anumita atitudine semnificatie valoare onomatopeica,eufonica.

 

NATURALISM

Naturalism(fr.naturalisme) Scoala literara care, prin aplicarea in arta a metodelor stiintei pozitive, reproducerea realitatii cu obiectivitate perfecta si sub toate aspectele sale chiar si cele mai vulgare. Emil Zola este considerat drept sef de scoala legitimind naturalismul atit prin romanele sale cit si prin oprea teoretica (Romanul experemintal).Este vorba, de fapt, despre un realism exacerbat frecventat mai ales in literatura franceza intre 1870 si 1890 si nascut ca o reactie polemica la romantismul patetic.

Intemeiat pe teoriile despre influenta mediului, despre psihologia vazuta ca manifestarea a fiziologicului, despre creditate, romanul naturalist are de infatisat conditia umana supusa determinismului social si biologic, intr-un stil neutru, incolor.

Сaracteristici: foloseste metodele de investigarea proprii stiintelor exacte: observatia minutioasa, reproducerea totala a realitatii – a naturii umane primare; ereditatea si mediul-personajul in relatie cu ereditatea bolii, instincte, aspecte sumbre, crude; utilizarea tuturor domeniilor limbajului.

Reprezentanti din literatura universala: E.Zola, Guy de Maupassant, Th. Dreiser, A.Daudet, Martin du Gard, G.Hauptmann etc.

Reprezentanti din literatura romana: I.L.Caragiale, B.St.Delavrancea,Rebreanu etc.

 

 

 

 

 

 

 

SAMANATORISM

Samanatorism(Samanatorul) – curent cultural romanesc promovat in primul deceniu al secolului 20-lea de revista „Samanatorul”, infiintata la Bucuresti de Al.Vlahuta si G.Cosbuc si condusa in perioada 1905-1906 de Nicolae Iorga.

Trasaturi: Continua traditiile national-popular de la „Dacia literara”. Accentul se pune pe valoare etica; ideologie, viata patriarhala, satul si taranul. Cultiva paseismul(intoarcerea spre trecut), idilismul(infrumusetarea vietii la sat si a taranului), sentimentul dezradacinarii, interes pentru folclor, natura, scene de violenta.

Reprezentanti: M.Sadoveanu, O.Goga, G.Cosbuc, Emil Girleanu, Al.Vlahuta etc.

Samanatorism a contribuit la cultivarea unor specii literare ca: pastelul, proza peisagistica, literatura de inspiratie istorica si rurala, prelucrari din folclor. Ton elegiac – sugerind dezradacinarea – plecarea la oras a taranului - Goga, Cosbuc, St.O.Iosif.

Prin Nicolae Iorga, revista „Samanatorul” se bucura de prestigiu, colaborind la ea nume ilustrative ale epocii: Bart,Petrovici, Bogdon, Calugaru, Bogdon-Duica, Cuntan.

Polemicile lui Nicolae Iorga, articolele unor colaboratori ca Ovid Densusianu si Vasile Parvan au scos „Samanatorul” din anonimat, oferindu-i girul unei entitati si autoritatea unei atitudini. Cultiva idealul desteptarii nationale, compasiunea pentru taran, interesul pentru lumea satului si eticismul. Esteticul se contopeste cu culturarul. Din punct de vedere estetic, samanatorismul este un romantism.In perioada interbelica samanatorismul a fost combatut de Eugen Lovinescu care reprezinta doctrina modernista.

 

 

PARNASIANISM

 

Parnasianismul(fr. parnassien – Parnas,multe in Focida, consacrat lui Apolo si muzelor din mitologia greaca).

Curentul defineste miscarea literara aparuta in Franta, la mijlocul secolului al 19-lea, ca o reactie fata de romantism. Numele este dat de publicatia antologica „Parnasul conteporan”.

Trasaturi: constructie savanta, impersonala, obiectiva, imagism rafinat, virtuozitatea formei, poetie picturala, rece, subiectivitatea fiind aproape redusa; corectitudinea versului, sonoritatile cuvintelor, bogatia si raritatea rimelor. Primind perfectiunea,se va cultiva, cu precadere, poezie cu forma fixa – sonetul, rondelul.

Reprezentanti din literatura universala: Ch.Baudelaire, Leconte de Liste, Th. de Banville J.M.Heredia etc.

Reprezentanti din literatura romana: Iuliu Cezar Savescu, St.Petica, Al.Macedonski etc.

BAROCO

Cuvantul barroco vine din limba portugheza si s-a nascut pentru a denumi perlele orientale de forma neregulata care vor deveni caracteristice pentru bijuteriile europene de la sfirsitul secolului XVI si in tot secolul XVII. Apoi sensul s-a extins pentru a exprima ceva unic, bizar sau capricios vorbind despre un obiect, idee sau expresie. Barocul se manifesta ca fenomen cultural spre sfarsitul secolului al XVI-lea si pana in jurul anului 1760 si va influenta toate artele, de la literatura la arte plastice, ca si urbanismul, teatrul chiar si scenografiile diverselor sarbatori.

Intreaga Europa si prin ea intreaga lume devine baroca timp de doua secole . Tinand seama de varietatea formelor si continutului ar fi poate mai potrivit sa se vorbeasca despre barocuri si nu despre baroc. Data fiind inclinatia artei baroce spre teatral si grandilocventa printre temele favorite in sculptura si pictura sunt prezentarile martirilor si extazul sfintilor.

O lucrare reprezentativa in acest sens este Extazul Sfintei Tereza a lui Bernini. Aflata in biserica Santa Maria della Vittoria din Roma , capela Cornaro a fost comandata de Federico Cornaro , un cardinal venetian, in amintirea familieie sale. Realizarea acestei lucrari i-a fost incredintata lui Bernini, acest artist deopotriva arhitect, sculptor, decorator, pictor si om de teatru.

Pentru a pune in valoarea grupul sculptat Bernini a conceput o constructie monumentala. In spatiul restrans al capelei organizeaza o adevarata scena de teatru , in centrul careia apare Sfanta Tereza in extaz. Grupul sculptural – Sfinta Tereza si ingerul -- este realizat in marmura. Artistul pleaca in conceperea operei sale de la textele misticii spaniole. El decsrie scena extazului, fapta ce s-a petrecut in timpul procesului de canonizare din 1622. Astfel un inger se apropie de sfinta , cu o mana ii ridica marginea hainei si cu cealalta se pregateste sa-i strapunga inima si viscerele cu o sageata de aur cu varful incandescent.

Bernini plaseaza grupul stauar deasupra altarului si cadrul in care este plasat este conceput ca arhitectura unei fatade de biserica.. De fiecrae latura , doua coloane corintice sustin un fronton in arc frant. In spatele sculpturii raze executate din lemn aurit accentueaza efectul produs de lumina care cade printr-un hublou ascuns.

Pe lateralele capelei, basoreliefuri din marmura alba infatiseaza loji de teatru, unde apar membrii familiei Cornaro. Acesti spectatori cufundati in discutie sunt martorii extazului sfintei Tereza.

Pentru realizarea acestui grup statuar Bernini foloseste toate mijloacele plastice pentru a ajunge la o arta totala: policromia marmurei, amestecul de materiale pretioase, savantul joc al luminii, contrastul liniilor drepte, curbe si contracurbe, asocierea de frontoare, balastrude, coloane si pilastri, basoreliefuri si statui, efectele de perspectiva ce permit unghiuri de vedere insolite.

In Extazul sfintei Tereza, voluptatea este omniprezenta. Ingerul surazand seducator seamana cu o iubire devastatoare. Sfanta Tereza traieste launtric, sub faldurile involburate ale rochiei de calugarita , corpul ei parand convulsionat de un spasm de placere-suferinta. Limbajul lui Bernini reuseste intr-o maniera inegalabila sa exprime ceea ce scapa perceptibilului: beatitudinea cereasca, extazul mistic.

Pe aceeasi linie a artei grandioase, triumfale, tensionate, plina de decoretivism exuberant, compozitiile picturale sunt monumentale, multe cu motive religioase sau despre martiri si eroi . Alteori subiectele sunt alese din mitologie, cum este si lucrarea Rapirea fiicelor lui Leucip, realizata de Peter Paul Rubens, cel mai celebru pictor european al acestei epoci. Rubens a stat in Italia intre 1600-1608 si in urma lectiilor maestrilor sai precum si contactului cu lucrarile lui Tiziano si Veronese a dobandit o inalta maiestrie tehnica. El aduce din Italia gustul pentru panze de mari dimensiuni precum este si aceasta lucrare, dimensiunile sale fiind grandioase: 2, 09X 2,28 m .El alege un subiect din mitologia greaca pe care il transpune pe panza intr-un mod monumental. Astfel el povesteste episodul rapirii celor doua printese Phoebe si Telaira, fiicele regelui Tesaliei, de catre cei doi semizei Castor si Pollux, rodul dragostei dintre Leda si Zeus. El renunta la escorta tinerelor servitoare ale printeselor pentru a reda doar patru figuri strins inlantuite , impreunam cu cei doi cai. Doi amorasi abia vizibili, tin caii de capastru in fata unui peisaj dominat de un imens cer albastru.

Toate elementele sunt cuprinse intr-o miscare generala, inscrisa intr-o compozitie circulara. Una dintre femei , cea din dreapta jos pare a se opune miscarii in timp ce cea de-a doua exprima chemarea de iubire care se citeste in atitudinea ei.

Rubens isi construieste compozitia pe un ansamblu de curbe si contracurbe . Doua axe in forma de S se intretaie pentru a aduna laolalta diferitele personaje pentru a alcatui o singura miscare continua, tipica spiritului baroc. Toate celelalte elemente ale tabloului se inlantuie dupa acelas principiu al curbei in S si creeaza un traseu neintrerupt. Pentru a accentua momentul rapirii pictorul plaseaza linia orizontului foarte jos.

Rubens se afirma ca un maestru al nudului. Acest subiect este reluat in numeroase lucrari.

Corpurile celor doua printese de o goliciune incantatoare se ofera privirii. Culorile calde, cu tonalitati sidefii, accentueaza forta senzuala a picturii. Culorile intunecate ale celor doi barbati ca si ale cailor cabrati scot mai mult in evidenta prospetimea pielii celor doua surori. Contrastul este intarit de jocurile de lumina. El marcheaza accentele luminoase prin virgule sau picaturi de culoare si imprima pensulei o miscare de torsiune care ii permite sa redea rotunjimile musculaturii. Rubens exalta culorile folosindu-se de raporturile dintre complementare cum ar fi de exemplu galbenul drapajului aruncat in prim plan care da replica albastrului cerului.

Oricare ar fi subuiectul tratat de Rubens realizarea picturala arata mereu o energie remarcabila si o senzualitate aprinsa. El inalta un imn bucuriei si glorie vietii intr-un stil liric , expresie a celui mai minunat spirit baroc.

 

 

 

CONSTRUCTIVISM

 

Constructivism.Grupat in jurul revistei „Contemporanul” condusa de I.Vinea-milita pentru corespondentele dintre arta si spiritul contemporan al tehnologiei moderne, inventind forme noi, ce concureaza natura. Artistul trebue sa fie creator de valori estetice. Au fost incurajate: pictura abstracta, armonia de senzatii cromatice, cubismul – perceperea obiectelor, stilizarea sculpturii, sincretismul artelor; pictografia, colajul poetic, functionalismul arhitectural.

Se impune Constantin Brtncusi, prin contributia fundamentala la dezvoltarea artei moderne,a sculpturii.

 

 

SUPRAREALISM

 

Suprarealism. Teoretizat si practicat la revistele: „Urmuz”, „Alge”.

Spirit teribilist, negatevist-initiat de poetul francez Andre Breton, care a impus nume referentiale in literatura si arta:scriitorii – Louis Aragon, Paul Eluard, Lacques Prevert si pictorii – Max Ernst, Salvator Dali, Pablo Picasso, Giorgio de Chirico etc.

Tehnica artistica – dicteul automat – spontan, continuu al subconstientului, fara controlul actiunii. Se exalta psihanaliza, cultivarea lumii tulburi, a complexelor, a proectiilor onirice,a halucinatiilor. Un rol deosebit l-au avut tezele filozofului francez Henri Bergson.

Trasaturi: crearea unei alte lumi, propune un sistem de cunoastere continuind expresionismul si opunindu-se dadaismului.

Reprezentanti din literatura romana: Arghezi, Bogza, Voronca, Naum, Teodorescu etc.
Salvator Dali „poezia Amerecii”

BIBLIOGRAFIA: C.Barboi,S.Boatca, M.Popescu „Limba si Literatura romana”,

Irina Petras „Curente literare”.