Doina

Introducere. Definitia speciei. Genul. Caracteristici.

Doina este expresia multipla si nuantata a vietii ,mentalitatii si nazuintelor poporului roman .

Apartine asadar literaturii populare si este o specie lirica ,caci eul poetic (anonim) isi exprima direct trairile ,in cele mai variate determinari .Ca orice creatie folclorica ,doina are un caracter oral ,anonim ,colectiv ,traditional si sincretic .Spre deosebire de poezia obiceiurilor calendaristice,

Ceremonialurilor de trecere ,descantecelor ,aceasta specie nu indeplineste functie rituala sau ceremoniala .Luand in considerare tematica ,doina cunoaste mai multe tipuri :de dor ,de jale ,de haiducie ,de catanie ,de instrainare etc.

Doina studiata (culeasa de L. Blaga si introdusa in a sa "Antologie de poezie populara") exprima regretul eului liric ca a pierdut o mare iubire si ca sufletul I-a ramas pustiit de dor .

Cuprins

Confidentul poetului anonim este ,ca in majoritatea doinelor ,codrul .Acesta din urma ,prieten sincer si fidel,este dezmierdat prin intermediul diminutivului "codrutule" si apelativelor "bunule",

"dragutule" .De asemenea este rugat "sa-si desfaca" potecile pentru ca eul liric sa se ascunda in mijlocul naturii .Numai astfel va putea sa se lecuiasca de un dor atat de mare .Epitetul adjectival "arzator" este expresiv in acest sens .

Dintre toate fenomenele naturii ,ploaia exprima cel mai bine sentimentul de regret si senzatie de singuratate coplesitoare .De aceea autorul anonim foloseste de doua ori ,mereu la inceput de vers ,repetitia "ploua ,ploua" .

Dorul pentru iubita (numita aici popular "mandra") este descris figurat prin intermediul paralelismului :iarba creste - dorul ma topeste ,iarba-nspica - dorul ma strica .Verbele care prezinta imagini concrete din natura sunt folosite cu sensul lor propriu-zis ,in opozitie cu cele care sugereaza starea de spirit umana ,toate acestea din urma avand sens figurat :ma topeste ,ma strica,

ma despica .

Formele pronumelui personal de persoana intai (-mi ,ma) sunt frecvente ,caci eul liric se confeseaza ,vorbind obsesiv despre dor ,durere ,singuratate ,izolare .

Incheiere

Masura versurilor de 7-8 silabe (deoarece poetii populari prefera versurile scurte) ,monorima si ritmul trohaic impletit cu cel dactilic sustin mesajul poetic ,conferind versurilor muzicalitate .

Doina aceasta de dor si jale este ,alegoric vorbind ,un bocet adresat lumii si universului . Sufletul simte nevoia sa se tanguie pentru a se elibera .