Lacustra - George Bacovia - versurile poeziei si comentariul referat






Lacustra


De-atatea nopti aud plouand,

Aud materia plangand…

Sunt singur, si ma duce-un gand



Spre locuintele lacustre.


Si parca dorm pe scanduri ude,

In spate ma izbeste-un val -

Tresar prin somn, si mi se pare

Ca n-am tras podul de la mal.


Un gol istoric se intinde,

Pe-aceleasi vremuri ma gasesc

Si simt cum de atata ploaie

Pilotii grei se prabusesc.


De-atatea nipti aud plouand,

Tot tresarind, tot asteptand…

Sunt singur si ma duce-un gand

Spre locuintele lacustre.


Poezia Lacustra este o reverie temporala. Elementul fundamental este apa, simbol al disolutiei totale.

Criticul literar Dana Dumitru considera ca in aceasta poezia exista o deplasare de la realitate spre vis, dar visul nu are o valoare compensatoare, ci il intoarce pe poet ci fata tot spre realitatea tragica in care traieste.

Sentimentul fundamental este cel al insingurarii tragice. Singur in univers, poetul intuieste ploaia, ca plansul materiei insasi:

De-atatea nopti aud plouand,

Aud materia plangand…

Sunt singur, si ma duce-un gand

Spre locuintele lacustre.

Cat de singur poate fi poetul, rupt de semenii sai, de realitatea in care traieste, incat sa se intoarca in gand in preisorie, in afara societatii, a civilizatiei, a istoriei. Teama omului primitiv de fiarele salbatice este inlocuita de teama omului modern in fata mortii. Brusc, in noapte, poetul constientizeaza amenintarea mortii:





Si parca dorm pe scanduri ude,

In spate ma izbeste-un val -

Tresar prin somn, si mi se pare

Ca n-am tras podul de la mal.

In strofa urmatoare poetul creeaza senzatia unei suspendari temporale si a ratacirii intr-un gol primordial:

Un gol istoric se intinde,

Pe-aceleasi vremuri ma gasesc

Sentimentul dezagregarii totale este exprimat in urmatoarele versuri:

Si simt cum de atata ploaie

Pilotii grei se prabusesc.

Ultima strofa exprima acelasi plans cosmic al materiei. Versul tot tresarind, tot asteptand, realizat prin verbe la gerunziu, exprima persistenta chinului, al asteptarii:

De-atatea nipti aud plouand,

Tot tresarind, tot asteptand…

Sunt singur si ma duce-un gand

Spre locuintele lacustre.

Verbele la gerunziu contribuie la realizarea unei nelinisti metafizice si rimeaza –nu intamplator– cu substantivul gand. Acest substantiv sugereaza constientizarea conditiei tragice a omului.

Intreaga poezi exprima o neliniste metafizica, generata de sentimentul mortii inevitabile. Esenta o reprezinta viata amenintata de moarte. Exista in aceasta poezie doua realitati, care se suprapun: realitatea exterioara, deprimanta, care obliga la izolare si deprimare, disperare si realitatea interioara, la fel de apasatoare, care nu gaseste nici o sansa de salvare. Exista apoi o alternare a planurilor material si spiritual, trecerea din unul in celalalt, facandu-se printr-un impuls inconstient.



loading...








Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Scriitori romani