Nuvela Popa Tanda caracterizarea personajelor referat



Caracterizarea parintelui Trandafir

Popa Tanda

de Ioan Slavici




Nuvela ,,Popa Tanda'' a fost scrisa de Ioan Slavici, unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane, care, alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si I.L. Caragiale, si-a adus o contributie deosebita la dezvoltarea literaturii romane in sec XIX. Ioan Slavici considera ca rolul literaturii este de a-i face pe oameni mai buni si in intreaga sa opera: romane, nuvele, povestiri si piese de teatru, a urmarit acest tel.

Nuvela ,,Popa Tanda'', inspirata din viata satului, are ca personaj principal pe parintele Trandafir, care apare in toate momentele subiectului si este caracterizat in evolutia sa prin diferite mijloace.

In expozitiune, autorul apeleaza la caracterizarea directa de catre narator, care spune despre parintele Trandafir ca: ,,Este om bun; a invatat multa carte si canta mai frumos decat chiar raposatul tatal sau, vorbeste drept si cumpanit, ca si cand ar citi din carte. Si harnic si grijitor om este parintele Trandafir. Aduna din multe si face din nimica ceva. Strange, drege si culege ca sa aiba pentru sine si pentru altii.'' Tot in mod direct sunt prezentate si asa-zisele defecte ale personajului, daca defecte se pot numi corectitudinea, sinceritatea, franchetea. Naratorul spune despre parintele Trandafir ca ,,Este cam greu la vorba, cam aspru la judecata; prea de-a dreptul, prea verde-fatis, el nu mai suceste vorba, ci spune drept in fata, daca i s-a pus ceva pe inima.''

In mod indirect, personajul este caracterizat prin: faptele si vorbele sale, prin relatiile cu celelalte personaje, prin originea sa, prin statutul social, prin porecla, prin atitudinea naratorului fata de personaj. In expozitiune aflam ca parintele Trandafir este fiul dascalului Pintilie din Butucani, cantaret vestit. Parintele Trandafir a fost preot in Butucani si apoi, din cauza conflictului sau cu satenii, a ajuns preot in Saraceni. El este casatorit si are doi copii, dar autorul il prezinta in evolutia sa si astfel aflam ca la un moment dat parintele are patru copii, iar in deznodamant are si nepoti.

In intriga descoperim alte trasaturi ale parintelui Trandafir, prezentate tot in mod direct. Aflam ca parintele este un om hotarat, cu judecata limpede, care atunci cand ajunge in Saraceni, analizeaza lucrurile si isi da seama ca trebuie sa ramana in sat si sa-i faca pe tarani harnici pentru a le fi lor bine, dar si lui, deoarece convingerea parintelui era ca ,,popa face treaba satului, iar satul sa se ingrijeasca de traista popii.''

Parintele Trandafir este un om hotarat, care nu se lasa pana nu-si atinge scopul. Pentru a-i face pe saraceni oameni harnici, el recurge la predica, sfaturi, batjocura, ocara, si in final, la exemplul personal. In ciuda faptului ca oamenii nu vor sa se schimbe, si tin la traiul lor lenes, parintele face tot ce poate pentru a-i schimba.

Relatiile sale cu celelalte personaje sunt un alt mijloc de caracterizare indirecta. Daca la inceput saracenii il tolerau, si la un moment dat chiar il admirau pentru inteligenta sa, ,,asa popa n-a mai fost in Saraceni'', cand taranii isi dau seama ca parintele incearca sa-i schimbe, il privesc cu dusmanie, il ocarasc si chiar il parasc la protopop.

Parintele da dovada de spirit practic atunci cand se apuca sa-si repare casa, sa-si imprejmuiasca curtea, sa faca straturi, sa semene porumb, atragand si pe tarani la munca. Taranii il privesc cu invidie si il numesc ,,Omul dracului'', iar atunci cand sunt multumiti de rezultatul muncii lor, de schimbarile survenite in sat si in traiul lor, ei se roaga pentru sanatatea parintelui si il numesc ,,Omul lui Dumnezeu''. Acum parintele este acceptat ca facand parte din comunitate.

Porecla pe care i-o dau oamenii parintelui Trandafir, ,,popa Tanda'', ajuta la caracterizarea personajului la un moment dat, cand acesta umbla prin sat cu sfatul si batjocura.

In deznodamant, autorul apeleaza din nou la caracterizarea directa, spunand ca ,,toate sa-u schimbat, numai parintele Trandafir a ramas precum a fost: verde, vesel si harnic.'' Daca parul si barba carunta nu l-ar trada, s-ar putea crede ca acei copilasi cu care se juca la poarta, sunt copii lui. Aflam astfel ca parintele Trandafir se bucura de familia sa, de aprecierea si admiratia oamenilor, si multumit de ceea ce a realizat in viata.

Prin realizarea acestui personaj, Ioan Slavici ilustreaza ideea ca ,,omul sfinteste locul'', si munca il inobileaza pentru ca ,,cine nu munceste, greu pacatuieste''.