Modernizarea satului doljean in viziunea lui Spiru Haret

Modernizarea satului doljean in viziunea lui Spiru Haret

Abstract: The network of commercial banks set up at the end of the XIX century and the beginning of the XXth, with the support of Romanian National Bank couldn't ensure all the needs for capital solicied by the large masses of peasants, by the small craftsmen and office workers, these still depending on the the money lenders. To decrease the negative effects of usury, was unleash a truly campaign regarding the creation of cooperations of loan and economy.

On the ground of Spiru Haret's law which facilitated the development of urban cooperation, in Dolj county were functioning 122 cooperative societies of loan and economy. These were considered commercial societies and were founded by the small farmers, craftsmen, priests or office workers. The loans granted by these popular banks were: used for the endowment of the farms, for reconstruction of the dwelling destroyed by fire, to continue their studies etc. Regarding the granted loans, there were on short period, for almost one year, and in exceptionally cases on middle term, 4 or 5 years.

Key words: Dolj county, reforms, popular banks, schools

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, majoritatea populatiei rurale ajunsese sa traiasca la limita subzistentei, din cauza lipsei pamantului, a animalelor, a uneltelor agricole, dar si a creditului necesar procurarii lor. Preocupat de rezolvarea problemei agrare, atat in calitate de ministru[1], cat si prin studiile si articolele publicate[2], prin care a atras atentia asupra satului romanesc, Spiru Haret a atras atentia asupra evolutiei satului romanesc. Reprezentativa, in acest sens, este lucrarea Chestia taraneasca - publicata in anul 1905 -, in care propunea o serie de reforme pentru ridicarea nivelului de trai in mediul rural, semnificative fiind: sa se ofere posibilitatea taranilor de a deveni proprietari sau arendasi de pamant, sprijin in vederea obtinerii unor venituri consistente de pe loturile aflate in posesia lor sau luate in arenda, protejarea satenilor contra foametei, combaterea alcoolismului, onestitate si competenta in administrarea satelor, raspandirea culturii in mediul rural.

Intre anii 1901-1904, Spiru Haret, in calitate de ministru al instructiunii publice si cultelor, a reusit sa puna in aplicare o serie de masuri pentru imbunatatirea invatamantului de toate gradele. Astfel, a consolidat reforma invatamantului secundar si superior, inceputa prin legea lui Cuza din 1864, continuata cu legea din 1898, a intemeiat invatamantul profesional, a intarit latura practica a invatamantului primar, in special rural, a dat o organizare deplina activitatii extrascolare, punand bazele invatamantului romanesc modern. Totodata, a sustinut infiintarea obstilor de arendare si cumparare de pamant, organizatii care corespundeau unei reale nevoi a lumii satelor.

Cea mai potrivita solutie pentru rezolvarea tuturor problemelor, cu care se confrunta agricultura Romaniei, a fost, in viziunea lui Spiru Haret, miscarea cooperatista. Initiativele de asociere de la sfarsitul secolului al XIX-lea au exprimat - in conceptia lui Haret - nevoia de credit a micilor producatori rurali si urbani. Adept al liberalismului economic, Spiru Haret a considerat cooperatia "ca un instrument al politicii de stat in actiunea lui de intervenire in favoarea elementelor mai necajite ale natiunii"[3]. In actiunea sa de infiintare a bancilor populare, Spiru Haret si-a ales drept colaboratori invatatorii, dintre care s-a remarcat Gh. Dumitrescu-Bumbesti. Impreuna cu colaboratorul sau, si sprijinit de ministrul de finante, Emil Costinescu, Spiru Haret a reusit sa prezinte Camerei, la 12 martie 1903, proiectul sau - "Legea bancilor populare satesti si a Casei lor centrale", proiect devenit lege la 28 martie 1903. Legea a suferit unele modificari in anul 1905, fiind extinsa si la bancile populare din mediul urban, organizate de catre micii agricultori[4]. Patru ani mai tarziu, in decembrie 1909, a fost votata si legea referitoare la infiintarea cooperativelor de meseriasi si muncitori[5]. Scopul infiintarii institutelor de credit a fost acela de a pune la dispozitia taranului un credit ieftin, necesar imbogatirii inventarului agricol, dar si de a ap 9;ra satenii de jaful camatariei.

In prima jumatate a secolului al XIX-lea, cererile de credit au impulsionat in mare masura camataria. Camata devenise o necesitate intr-o lume in care nu exista niciun alt mijloc de a face fata neprevazutului, cotizatiilor care trebuiau platite catre stat, biserica si proprietar, bolii, achizitionarii de seminte, vite, pamant etc. Cunoscator al realitatii lumii rurale de la inceputul secolului al XIX-lea, Spiru Haret marturisea ca, la noi: "Camatarie fac toti: uneori proprietarul, mai ales arendasul, dar totdeauna carciumarul si samsarii si chiar taranii care aveau ceva bani"[6].

In prima jumatate a secolului al XIX-lea, proportiile camatariei au crescut continuu. Dobanda varia de la camatar la camatar, fiind determinata de cerere si oferta. In ceea ce ii privea pe tarani, "camata - afirma Spiru Haret - ii roade asa de grozav, incat cea mai mare parte din castigul lor se duce in punga camatarilor"[7]. Cautand sa-i modereze practica si sa-i limiteze excesele, pentru ca aceasta tulbura, in mod real, ordinea economica si sociala, dar, nedorind catusi de putin sa paralizeze viata economica a supusilor, domnii s-au multumit sa fixeze pentru camatari o dobanda anuala[8]. In mediul rural, de cele mai multe ori masurile luate nu au reusit sa impiedice existenta unor rate ale dobanzii, exagerate, de 200-300%[9] si chiar 500%[10]. Cercetand cauza imprumuturilor, Spiru Haret afirma ca acestea: "erau nu numai cu bani, dar si cu producte, cu rachiu, cu lemne, cu servicii de tot felul"[11]. Pentru a putea fi diminuate efectele negative ale camatariei, s-a declansat o adevarata campanie in vederea crearii cooperativelor de credit si economie. Rezultatele nu au intarziat sa apara, iar in anii 1900-1902 numarul bancilor populare s-a aflat in crestere in intreg Vechiul Regat. Din statisticile vremii, aflam ca judetul Dolj se plasa pe primul loc, cu 36 de banci populare. Unele dintre ele au fost infiintate ca Societati culturale, ulterior fiind transformate in societati de credit si economii. Astfel, in anul 1899, la Segarcea a luat nastere o Societate culturala, transformata, in anul 1902, in banca populara cu denumirea de "Coroana Romana". Banca acorda credite cu dobanda de 10% membrilor societari, iar pentru membrii nesocietari cu 12%. Pe langa societate a functionat, chiar din primul an, o biblioteca ce cuprindea peste 600 de volume. La expozitiile de vite, organizate anual, consiliul de administratie al bancii ii premia cu bani pe cei mai destoinici dintre tarani[12]. Informatiile de arhiva ne dezvaluie faptul ca, pe langa societate functiona si un camin cultural, "Principele Mihai", in cadrul caruia, prin intermediul conferintelor, serbarilor si sezatorilor, erau instruiti satenii[13]. La 17 iunie 1900 a fost infiintata Societatea economico-culturala Vasile Alexandri, cu sediul in comuna Sadova[14]. La 1 mai 1904, aceasta a fost transformata in banca populara "Vasile Alexandri", cu un capital subscris de 22.128 de lei[15]. Conform bilantului incheiat la finele anului 1906[16], dispunea de un capital subscris de 21.000 de lei, suma varsata de cei 300 de sateni, inscrisi ca membri. In aceasta societate, pe langa comitetul administrativ al bancii, care s-a marginit la efectuarea doar a unor operatii de imprumut, in vederea cumpararii de vite si a uneltelor agricole, mai functiona un comitet care avea ca scop ridicarea starii culturale si morale a locuitorilor din comuna[17]

Intre anii 1903-1908 numarul bancilor populare din Vechiul Regat s-a marit. In anul 1904 au fost infiintate 589 de banci populare rurale; in anul 1905 - 235; in anul 1906 - 170; in anul 1907 - 206. In ceea ce priveste numarul de banci infiintate in anii mentionati, judetul Dolj s-a plasat pe primele locuri, cu un numar total de 72 de banci populare rurale. La acestea s-au adaugat alte 52 de societati, fondate in perioada 1898-1902, care si-au continuat activitatea. Pe fondul declansarii rascoalei taranesti, din anul 1907, o parte dintre bancile populare din judetsi-au incheiat activitatea (aceasta va fi reluata, in cazul unor societati, dupa 1908), dovada fiind bilantul incheiat la finele anului, numai pentru 42 de societati. La data mentionata, situatia bilantiera se prezenta astfel: capitalul social - 2.604.410 lei, in crestere fata de anul 1904 cand insuma 559.517 lei; fondurile de rezerva - 111.013 lei; depunerile spre fructificare - 469.006 lei; imprumuturile - 3.642.429 de lei.

Interesul pentru fondarea bancilor populare s-a observat, nu numai in mediul rural, ci si in cel urban[18]. Pentru judetul Dolj, din informatii de arhiva si din datele prezentate de Anuarul bancilor populare pe anul 1907[19] am realizat urmatoarea repartizare, pe comune, a societatilor cooperative de credit si economie:

Dupa cum se observa, cele mai insemnate sporuri in directia inmultirii bancilor populare s-au inregistrat in anii 1904 (28 de banci) si 1905 (15 banci). Cele 72 de institutii de credit, infiintate intre anii 1903-1907, au fost fondate in conformitate cu legea bancilor populare satesti si a Casei lor centrale, din anul 1903. Ele au primit dreptul de a functiona abia dupa ce actul constitutiv si statutele au fost autorizate de Tribunal si au fost publicate in Monitorul Oficial. In statutele de functionare trebuia, in mod obligatoriu, sa fie specificate - numele societatii si localitatea in care urma sa-si desfasoare activitatea banca, subscrierea capitalului social, marimea partilor sociale ale membrilor, obtinerea calitatii de membru, operatiunile pe care banca urma sa le desfasoare, modul impartirii beneficiilor, data de incepere a activitatii, modul de administrare si lichidare a societatii.

Urmarind structura sociala a membrilor, observam ca, locul dominant a fost ocupat de catre plugari (10.471 de membri), acestia fiind urmati de 233 de mici comercianti, 167 de meseriasi, 159 de functionari, 104 invatatori, 77 de preoti si 22 de proprietari. In ceea ce priveste nivelul de instruire, daca i-am exclude pe invatatori, preoti, functionari si o mica parte dintre proprietari, peste 50% dintre membrii bancilor erau nestiutori de carte. Acesta a fost motivul pentru care autoritatile au considerat necesar ca din consiliul de administratie al societatilor sa faca parte "proprietarul si muncitorul de pamant si primarul si preotul si invatatorul si meseriasul", cei care puteau sa-l indrume pe satean[20].

Creditele acordate de bancile populare rurale din judetul Dolj au fost destinate satisfacerii scopurilor productive, dar si nevoilor personale ale debitorilor. Bancile au acordat imprumuturi atat pe termen lung (3-5 ani), cat si pe termen scurt, pana la un an. Pe termen scurt se acordau imprumuturi pentru nevoile curente: cultivarea solului, cumpararea de vite, de seminte, de unelte agricole. Cele pe termen lung erau acordate pentru plantatii de vii, constructii de locuinte, cumpararea de masini agricole. Nu o data, locuitorii si-au manifestat nemultumirea fata de creditele acordate de bancile populare din localitate, de proasta gestionare a capitalurilor sau de abuzurile membrilor, fiind nevoiti, astfel, sa apeleze la bancile populare de la periferia orasului Craiova sau chiar la bancile comerciale din localitate. In aceasta situatie s-au aflat locuitorii din comunele: Slavuta, Capreni, Poiana de Sus, Scaiesti care, nemultumiti de creditele acordate, au apelat la creditul Bancii Comertului[21]. In ceea ce priveste imprumuturile, consideram edificator bilantul incheiat la 31 decembrie 1907, care se prezenta astfel: 2.063, reprezentand 18,59%, au fost destinate achizitionarii de nutret; 3.372, reprezentand 40,88%, au fost pentru cumparare de vite; 782, reprezentand 11,75%, pentru arendare de pamant; 367, reprezentand 10,25%, pentru cumparare de pamant; 1.074, adica 18,53%, pentru alte scopuri[22] Daca avem in vedere marimea sumelor imprumutate, constatam urmatoarea situatie: 1.267 s-au incadrat la suma de 50 de lei; 2.900 au fost cu sume cuprinse intre 51-100 de lei; 3.316 - intre valorile de 101-500 de lei; 152 - intre 501-1.000 de lei si 23 peste 1.001 lei[23].

Principalele operatiuni financiare, desfasurate de catre bancile populare din judetul Dolj, si cuprinse, cu mici diferentieri, in statutele de infiintare, au avut in vedere urmatoarele activitati: acordarea de credite pe obligatiuni personale, acordarea de imprumuturi in cont curent, cumpararea, vinderea si arendarea de terenuri agricole, primirea de depuneri spre fructificare sau capitalizare etc. Din statutele de infiintare ale Bancii populare Inaltarea, din Cosovenii de Sus, aflam ca societatea a fost fondata cu scopul de a "fructifica economiile satenilor, de a crea un loc apropiat, unde sateanul sa gaseasca usor creditul necesar, pentru implinirea nevoilor lui cu bani, si, in mare parte, de a-l libera din mana camatarilor"[24]. In statutul Bancii populare Bailesti, fondatorii declarau: "Banca va inlesni imprumuturi de bani agricultorilor, proprietarilor si comerciantilor si va face orice operatiuni comerciale"[25]. Cu scopul de a favoriza "inaintarea culturala, intarirea morala si ajutorarea materiala a membrilor, precum si infiintarea unei librarii", au fost fondate urmatoarele banci populare: Schimbarea la Fata (Poiana de Sus), Ajutorul Taranului (Fratostita), Alex. I. Cuza (Scaesti), Salvarea (Argetoaia)[26] etc.

Ca organe administrative, aceste banci au fost conduse de consilii de administratie, compuse, in functie de marimea lor, din cate 4-12 persoane, alese de adunarea generala din randul actionarilor. Administratorii ofereau garantii sigure ale unei conduceri oneste a societatilor. Daca urmarim structura sociala a actionarilor si a persoanelor cu drept de decizie, in cadrul bancilor satesti din Dolj, constatam o prezenta insemnata a invatatorilor, preotilor, proprietarilor si taranilor instariti. Controlul institutelor de credit a fost asigurat de cenzori, desemnati de catre adunarea generala. La fiecare banca erau numiti 1-3 cenzori si tot atatia cenzori supleanti.

In jurul bancilor populare s-au putut dezvolta, in special in mediul rural, diferite activitati individuale sau asociative[27]. Sprijiniti de banci si de Casa Centrala, unii sateni au devenit patroni de ateliere si chiar mici negustori. Astfel, in comuna Capreni, in anul 1906, C. I. Trusca, deschide un magazin de maruntisuri, iar G. I. Draghici, un magazin de coloniale[28]. Totodata, au luat nastere si obstile de arendare, cooperativele de productie si de consum si cooperativele agricole, despre ale caror binefaceri, Spiru Haret a vorbit in lucrarea Chestia taraneasca. In judetul Dolj, mediul social-economic a fost mai putin prielnic dezvoltarii cooperatiei de consum, deoarece locuitorii rurali aveau putere de cumparare mica. In acelasi timp, s-a resimtit si lipsa unui personal necesar unei bune organizari a activitatii magazinelor de consum. Pana in anul 1911, in judet au functionat numai 8 magazine de consum, dintre care amintim: Unirea Pielesti, infiintat in anul 1906, si Magazinul Economic, Grindeni (Zavalu), infiintat in anul 1907. In ceea ce priveste cooperativele de consum, merita subliniata, activitatea societatii Jiul, din comuna Livezi. Infiintata in anul 1914, cu un capital social de 1.480 de lei, cooperativa a reusit, in scurt timp, sa achizitioneze, pentru comuna, o moara mecanica, un ferestrau mecanic circular si un motor electric. Totodata, cooperativa a fondat un magazin de consum, a infiintat un depozit de bauturi alcoolice "en gros" si a asigurat curentul electric atat pentru consumul propriu, cat si pentru banca populara din localitate[29].

Pe langa cooperativele de consum, in judet au functionat: cooperative pentru exploatarea de paduri ("Campineanu" din Piscu de Camp, "Bucoviciorul", Ciupercenii Noi), laptarii (Isalnita, infiintata dupa 1907[30]), gradini de zarzavat (Ciupercenii Noi, Cetate, Caraula, Salcia, Bailesti, Brabova), albinarit, brutarii (Filiasi, Bailesti)[31], cooperative pentru manufactura si coloniale (Regina Maria, Bralostita[32]; Principesa Elena, Argetoaia[33]) etc. In anul 1908, in temeiul legii carciumilor, au aparut si cooperativele de cumpatare. Scopul infiintarii lor a fost acela de combatere a alcoolismului. Pana in anul 1912, in comunele judetului Dolj au fost fondate 7 cooperative de cumpatare, cu 630 de membri, 90% dintre ei fiind plugari[34].

O solutie pentru ridicarea starii materiale a satului a vazut-o Spiru Haret in infiintarea obstilor de arendare si a asociatiilor locale pentru cumparare de pamant. O astfel de asociatie a fost fondata in comuna Barca, la indemnul invatatorului Marin P. Varvescu. Taranii au achizitionat, prin intermediul acesteia, 1.083 de ha din proprietatea baronului Milos Maich, proprietarul mosiei[35]. Dupa numai doi ani de functionare, in anul 1906, Banca populara Vulcanu, din comuna Pielesti, a reusit una dintre cele mai importante tranzactii, achizitionarea mosiei G. G. Orman, cu suma de 800 de lei pogonul. Ulterior, banca a improprietarit 37 de sateni cu mosia achizitionata, vanzand pogonul la pretul de achizitionare, adica 800 de lei[36]. In anul 1906 a fost infiintata obstea Zavalu, din satul Grindeni, cu o suprafata de 186 ha, iar in anul 1907, la Sopot obstea Plugarul, care cuprindea mosia Bascov. Alte obsti de arendare au functionat in comunele: Calafat, Carna, Cetate, Cernatesti, Cosovenii de Sus, Dranicu, Ghindeni etc.

Pe masura dezvoltarii lor economice, bancile populare din judet au sprijinit infiintarea scolilor, bibliotecilor, salilor de spectacole si a bisericilor din localitate. Amintim, in acest sens, Banca Sf. Gheorghe din comuna Livezi, care a construit, din fonduri proprii, un sediu de banca, in care au functionat si: o sala de adunari generale si serbari, o sala pentru cinematograf, o scena de teatru. In acelasi timp, tot prin propriile forte, banca a infiintat o biblioteca, al carei fond de carte numara 100 de volume[37]. Banca populara Furnica, din Capreni, a sprijinit infiintarea scolii si a bisericii din localitate[38]

Pe masura ce cooperatia rurala din judet a luat avant, unitatile cooperatiste s-au grupat in federale. In Dolj au fost fondate: Federala "Viitorul", din Valea Stanciului (in anul 1913) si Federala "Mihai Viteazu", din Craiova (in anul 1915). Printre atributiile celor doua federale se numarau: controlul, inlesnirea si impulsionarea activitatii societatilor afiliate, procurarea creditului, facilitarea aprovizionarii si desfacerea produselor in folosul cooperativelor, organizarea instructiunii si propagandei cooperatiste[39]. S-a remarcat, prin actiunile de binefacere, Federala "Mihai Viteazu", din ale carei fonduri, destinate scopurilor culturale, au fost finantate: Scoala de contabili Craiova, Scoala comerciala elementara Craiova, Scoala de meserii etc.

Numarul de banci populare, infiintate in Dolj in perioada 1903-1907, constituie o dovada, ca ideea salvatoare a bancilor populare se propasise in masa populatiei de la sate. Dobanzile mici, de 10-12%, scutite de alte clauze impunatoare, le-au deschis orizonturi noi satenilor, indreptandu-i spre institutiile bancare satesti[40]. Atentia acordata de Spiru Haret organizarii bancilor populare i-a entuziasmat pe invatatori si preoti, cei carora le-a revenit datoria de a-i convinge pe sateni de binefacerile ce ar decurge din infiintarea unor astfel de societati.

*

Inca din 1884, din postura de inspector general al scolilor, Spiru Haret prezenta situatia invatamantului romanesc, act care a declansat o serie de initiative reformatoare, concretizate prin Legea asupra invatamantului secundar si superior din 1898[41]. Votarea proiectului de lege din 1893 a modificat organizarea invatamantului primar, diversificandu-l in scoli de catune, scoli primare inferioare, cu o durata de patru ani, scoli primare superioare, cu o durata de 5 ani si cursuri primare complementare si de "repetire"[42] A fost introdus lucrul manual in scoli, au fost organizate ateliere scolare si s-a introdus practica agricola. Invatamantul primar a capatat acum un caracter practic, impus de procesul de modernizare prin care trecea societatea romaneasca. In anul 1896 a fost data legea de infiintare a Casei Scoalelor si de construire de noi localuri de scoala[43] Statisticile ne arata ca, in comunele judetului Dolj, in anul 1892 functionau 246 de scoli, iar in anul scolar 1912-1913 cursurile s-au desfasurat in 239 de institutii. Exemplificam cu scolile de pe Domeniul Coroanei Sadova, patru la numar in anul 1906, distribuite astfel: doua in comuna Sadova, una in localitatea Piscu si o alta la Ogrin[44] Bibliotecile scolare de pe acest domeniu detineau, in 1906, fiecare in parte, peste 300 de volume[45]. Numarul lor a crescut prin noi achizitii de lucrari si reviste, dupa cum o dovedesc mai multe documente din perioada interbelica[46]. Pe domeniul Segarcea a fost ridicat un local de scoala in anul 1886. Un an mai tarziu, datorita cresterii numarului de elevi, au fost infiintate alte doua unitati scolare: la Lipov si Panaghia (scoala fiind frecventata si de elevii din catunul Salcuta)[47]. Biblioteca scolii Panaghia cuprindea un fond de 366 de volume, cea mai mare parte fiind legate in panza si hartie[48]

In rezolvarea problemelor sateanului, Spiru Haret a considerat ca, educatia trebuia sa devina cel mai eficient mijloc de ridicare economica si culturala, iar rolul principal in sistemul educational si in atragerea populatiei din mediul rural in acest proces ii era atribuit invatatorului si preotului. La 9 iulie 1901 a fost aprobata legea lui Spiru Haret, pusa in aplicare incepand cu anul scolar 1903-1904. Pe baza acesteia au fost infiintate 9 scoli elementare de agricultura, doua dintre ele functionand in judetul Dolj: la Poiana si Sopot. Cele doua institutii detineau cate 20-30 de ha de pamant si au fost inzestrate cu toate instrumentele, masinile si vitele necesare unei bune economii agricole. Durata scolarizarii era de doi ani. Pe langa cursurile teoretice, elevii participau obligatoriu si la orele de practica[49].

Implicarea invatatorilor in procesul de instruire al taranilor a condus la formarea primelor biblioteci populare satesti si orasenesti, chiar de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Ele au avut drept scop educarea satenilor, dar si informarea invatatorilor si a preotilor, caci "trebuiau sa se informeze, sa continue sa invete, nu sa se lase coplesiti de nestiinta celor din jur, sa nu se resemneze cu rutina si ignoranta [50] Pe langa manualele scolare, in biblioteci se gaseau reviste(Gazeta sateanului, Albina, Antialcoolismul, Sezatoarea sateanului, Revista invatatorilor si invatatoarelor, Actiunea cooperaatista, Jurnalul Poporului sau Farul), conferinte publice, calendare populare, statistici anuale etc.

Cunoscand limitele in care se puteau realiza schimbari, in mediul rural, Spiru Haret a propus sa se faca "un numar mic de imbunatatiri, usor de realizat si de inteles", dar cu rezultate vizibile[51]. Astfel, insistand pentru pastrarea si alimentarea culturii primite in timpul scolii, el a fost preocupat de infiintarea scolilor de adulti, cercurilor culturale, sezatorilor populare, dar si organizarea de cantine[52] etc.

Numarul mare al nestiutorilor de carte din mediul rural a necesitat organizarea unor cursuri pentru adulti, menite sa contribuie la ridicarea culturala a majoritatii lumii rurale. Cadrul legal pentru infiintarea scolilor de adulti a fost reglementat prin Legea asupra invatamantului primar si normal-primar din 1896[53]. Cu unele modificari, regulamentul scolilor de adulti, elaborat in anul 1904, a stat la baza organizarii si functionarii lor in urmatorii ani. Conform regulamentului, erau infiintate trei tipuri de scoli: scoli de adulti cu curs primar cu doua sectii: sectia analfabetilor si sectia stiutorilor de carte; cursuri libere, destinate a completa cultura generala a participantilor; scoli de adulti, menite a completa instructia ucenicilor din fabrici, ateliere[54] etc. Scopul acestora l-a reprezentat alfabetizarea satenilor si dobandirea unor notiuni de scriere si aritmetica. In judetul Dolj, la Panaghia, s-a reusit infiintarea unei scoli de adulti din anul 1903, la cursuri participand 17 persoane[55]. In cadrul scolilor de adulti, sezatorile populare au fost parte integranta a instructiei[56]. Prin intermediul lor s-a urmarit: ridicarea nivelului cultural al participantilor, realizarea unei activitati practice de interes economic (impletit, tors, cusut etc.), intarirea spiritului de solidaritate, necesar pregatirii atmosferei favorabile unirii taranilor in cooperative economice si in tovarasii, organizarea placuta a timpului liber[57] etc. Sezatorile aveau in programul lor si numeroase elemente distractive si moralizatoare, manifestarile artistice organizate fiind: grupuri vocale si recitari, teatru satesc, hore, cantece la diferite instrumente etc. In anii 1902 si 1903, sezatorile, care au functionat in patru localitati din judet, au avut efecte admirabile asupra participantilor[58]. Ele s-au tinut pe tot parcursul anului, fiind frecventate de 84 de fete si femei din localitatile respective.

Atelierele scolare au avut si ele un rol important in educatia tinerilor din mediul rural. Introducerea atat a unor lectii de indemanare manuala in scoli, cat si a unor lectii de gimnastica si igiena, este o idee tot mai evidenta in ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Legea invatamantului primar si primar normal din 1893 includea, printre materiile de invatamant din scolile primare, "pe cat posibil lucrul manual si gradinaria" (art. 17). In scolile normale el era obligatoriu, "cu diferenta ca lucrul de mana pentru fetele din scoala normala de fete va fi inlocuit, in scoalele de baieti, cu lucrari manuale in atelier" (art. 38)[59] Aceste prevederi erau prezente si in legea lui Spiru Haret, din 1900[60]. In manualul Lucrul manual educativ erau prevazute urmatoarele teme: impletitul din paie, papura, pipirig, nuiele, tamplaria si sculptura, albinaritul, legatoria de carti si lucrari de carton[61]. Aceste meserii le ofereau tinerilor absolventi, lipsiti de putere financiara pentru a-si continua studiile, sansele unui castig. In temeiul legii, in anul 1912, pe Domeniul Sadova a luat fiinta o scoala de tesatorie si menaj[62]

Gradinile scolare detineau, in marea lor majoritate, o suprafata de teren de 1-2 ha. Aceste suprafete erau muncite rational, elevii avand astfel posibilitatea de a pune in practica ceea ce invatau la cursuri. Sub indrumarea invatatorilor, scolarii invatau sa cultive legume, sa ingrijeasca pomii fructiferi, sa execute corect altoitul. Produsele obtinute de pe aceste terenuri mergeau la expozitii, iar cele mai reusite erau premiate. Simtul estetic era si el foarte important, aproape toate gradinile, situate in fata scolilor, fiind plantate cu flori si arbusti ornamentali. In acest sens, s-a remarcat gradina scolii din Comuna Cioroiasi, care in anul 1892 se intindea pe o suprafata de 8 ½ ha.

Cercurile culturale au aparut din initiativa unor invatatori, care se intruneau in mod voluntar, pentru a se sfatui. La inceput acestea au fost cunoscute sub denumirea de societati culturale, cercuri partiale sau cercuri conferentiare. Cadrul legal de functionare le-a fost asigurat prin legea din 25 februarie 1900, devenind obligatorii pentru toate scolile din tara. Ele s-au extins repede, astfel ca, in anul 1903 functionau, in Oltenia, 88 de cercuri culturale, 14 fiind inregistrate in judetul Dolj. Pana in prezent, nu detinem informatii decat despre activitatea urmatoarelor societati culturale: Coroana Romana din Segarcea, Vasile Alecsandri din Sadova, ambele transformate in banci populare dupa anul 1902, si un altul care se desfasura in Poiana Plenitei. Cercurile culturale isi desfasurau activitatea in sedinte intime (frecventate numai de corpul didactic - invatatori si institutori - in cadrul lor erau discutate problemele didactice) si sedinte publice (destinate satenilor, unde se aduceau in discutie problemele economice si morale ale societatii rurale). In anul 1906, in comuna Poiana Plenitei a fost infiintata Banca populara Stejarul[63], ca urmare a propagandei facute de invatatori in sedinta publica. Pentru atragerea taranilor la sedintele publice, invatatorii pregateau diferite piese de teatru, pe care le prezentau pe scena. Piesele jucate aveau teme diverse, precum: harnicia - "De necaz", "Contra betiei", "Isprava", un indemn impotriva lenei - "Pacala argat", subiecte patriotice - "Curcanii din rasboiu", "Dinu Sergentul", "Datoria catre patrie", agricole - "Gradina de legume"[64] etc. Cele mai multe piese erau jucate de catre elevi si, uneori, chiar de catre maturi. Activitatea cercurilor culturale din intreaga tara a fost suspendata prin Ordinul nr. 10.514 din martie 1907, pe fondul declansarii revoltelor taranesti, si si-au reluat activitatea incepand cu anul 1911.

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, Spiru Haret a conceput o serie de masuri, care vizau redresarea materiala a taranilor. Atat obstile de arendare, cat si bancile populare au avut un rol pozitiv in agricultura judetului Dolj dinaintea primului razboi mondial. Astfel, obstile de arendare au contribuit la suprimarea invoielilor agricole impovaratoare pentru tarani, iar bancile populare satesti au contribuit la scaderea rolului invoielilor agricole ca forma inapoiata de creditare. Pe langa obstile de arendare si bancile populare, ca forme principale, miscarea cooperatista din judet a cuprins si alte structuri, dintre care le mentionam pe urmatoarele: cooperativele de exploatare a padurilor, laptarii, brutarii, gradini cooperative, mori, atestand amploarea ei la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. S-a incercat, in acest mod, rezolvarea problemei taranesti pe baze cooperatiste, stimulandu-se organizarea fortelor proprii ale taranimii, mai ales prin intermediul cooperativelor de credit si a celor de arendare. Totodata, educatia s-a dovedit un mijloc eficient de ridicare economica si culturala, iar rolul principal in sistemul educational si in atragerea populatiei din mediul rural, in acest proces, i-a fost atribuit invatatorului si preotului. Astfel, insistand pentru pastrarea si alimentarea culturii primite in timpul scolii, Spiru Haret a fost preocupat de infiintarea scolilor de adulti, bibliotecilor populare, cercurilor culturale, sezatorilor populare etc.

Atasamentul lui Spiru Haret fata de problemele invatamantului, modernizarea legislatiei si a regulamentelor scolare, lupta pentru ridicarea nivelului de trai din mediul rural, toate acestea au facut ca perioada 1897-1910 sa poarte pecetea personalitatii sale.