Scriitorul Geo Bogza







Scriitorul Geo Bogza



“Paznic de far cu spranceana mereu incruntata”


Doua manifestari academice au marcat centenarul nasterii scriitorului Geo Bogza (1908-1993). Mai intai simpozionul-dezbatere organizat de Institutul de istorie si teorie literara “G. Calinescu” al Academiei Romane, in cadrul caruia au avut vorbit acad. Eugen Simion, prof. dr. Mircea Micu si prof. dr. Andrei Grigor. Poet de o generoasa cuprindere, teoretician al avangardei, prozator, creator al reportajului modern Geo Bogza ramane un reper in cultura romaneasca, desi in anii din urma pare sa fi fost dat uitarii. Tineretea lui Geo Bogza este legata de miscarea de avangarda d in anii 1927-28, cand a editat la Campina revista “Urmuz” si a colaborat la “Bilete de papagal”, alaturandu-se grupului “Unu”. Nonconformisul sau ostentativ a fost vadit in volumul de debut, “Jurnal de sex”(1929) si apoi “Poemul invectiva” (1933). Acuzat de “pornografie” si “imoralism”, intre altii, de N. Iorga si Octavian Goga, a fost arestat in cateva randuri. Avea sa se desparta de avangarda, scriind poeme lirice si de dragoste, reunite in volumele “Cantec de dragoste si moarte” (1945) si “Orion” (1978). Publicist de anvergura, a semnat “Contemporanul”, “Azi”, “Gazeta literara”, “Lumea”, “Lumea Romaneasca”, “Viata romaneasca”, “Romania libera” s.a. Raman de neuitat reportajele sale, gen devenit, cum spunea “un mijloc vast si generos de a nu te ocupa pana la paroxism de tine insuti, ci de viata din afara ta”. Reportajele, povestirile si tabletele sale au aparut in volumele “Cartea oltului”, “Tara de piatra”, “Oameni si carbuni in Valea Jiului”, “Portile maretiei”, “Privelisti si sentimente” s.a. Dintr-una din tabletele sale aparute in Contemporanul, aflam ca, in afara de Radu Tudoran, Geo Bogza a mai avut un frate, Alexandru, filosof, autor al unei conceptii originale, realismul critic.A fost ales membru corespondent al Academiei Romane in anul 1948 si membru titular in 1955.





In ziua de 13 februarie, in sala “Th. Pallady” a Bibliotecii Academiei Romane, a fost vernisata expozitia “100 de ani de la nasterea scriitorului Geo Bogza”. In deschidere a vorbit acad. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane. Acad. Eugen Simion a apreciat ca expozitia infatiseaza nu doar personalitatea si opera lui Geo Bogza ci o intreaga epoca din cultura romaneasca. “Prin anii 1920 –30, Romania era in avangarda. De aici a pornit Tristan Tzara, Brancusi, Eugen Ionescu s.a.” Intre ei Geo Bogza, “un tanar insurgent…care nu accepta lumea si, in acelasi timp vrea s-o cunoasca Unii l-au acuzat, altii l-au aparat.” Dupa despartirea de suprarealism, “inventeaza reportajul…a creat o scoala, care mai tarziu s-a dizolvat…reportajele lui raman in istoria literaturii romane”. A fost “nu doar o personalitate, ci si un personaj, cu modul lui de fi si de a vorbi intr-un stil inimitabil”.

Pentru poeta Ana Blandiana Geo Bogza este important “pentru ca, dincolo de valoarea lui literara…Bogza a marcat trei epoci”. Dupa tineretea avangardista a urmat aceea in care a fost “capturat” ca scriitor oficial in anii proletcultismului. Pentru el a fost o tragedie, fiindca se credea a fi un scriitor ,“care a reusit, a devenit academician si care, dandu-si seama ca este o minciuna, ca el insusi minte, nu era de acord cu sine”. A incercat, in plina teroare, sa faca bine si gesturile sale au fost exemplare. Prin ’60 a devenit “o alta persoana”, s-a apropiat de scriitorii tineri “si a devenit un lider al generatiei noastre”.

Calin Caliman a evocat colaborarea la “Contemporanul”, inceputa in anul 1966, o perioada de glorie a revistei condusa de George Ivascu, cand alaturi de Geo Bogza, scria Grigore Moisil si G. Calinescu. Amintindu-si de intalnirile cu Geo Bogza, Calin Caliman a insistat pe interesul sau pentru film, felul unic, plin de sensibilitate al comentariilor sale, nu intotdeauna conforme cu “exigentele vremii”. A si scris mult despre film in diferite ziare si reviste si au fost facute si filme dupa unele dintre reportajele sale. Din toate am inteles de ce “Prezenta sa ramane pentru totdeauna, timpul trece…”



In aceasta “prezenta”, actorul Eusebiu Stefanescu a vorbit despre tabletele din Contemporanul, pe care le numea “batai de inima” si care reprezentau “o foaie de temperatura a spiritului sau”. In aceasta “foaie de temperatura” sunt constante caldul umanism si sincerul patriotism, pe care le-am regasit in poemele recitate si din care redam:

“Pe cand Dumnezeu a venit cu Sf. Petru pe pamant sub chipul unor mosnegi garboviti, sprijiniti pe toiag si cu sandalele rupte, iar la caderea noptii bateau pe la usile oamenilor, se intampla de multe ori sa fie izgoniti. Intr-un rand, i-a prins noaptea pe camp si odata cu ea o ploaie care le-a udat vesmintele si i-a umplut de noroi. Si tot ratacind prin intuneric, intr-un tarziu au ajuns la marginea unui sat si abia au indraznit sa bata cu toiagul in prima poarta. Caini mari s-au repezit sa-i sfasie, dar numaidecat s-a auzit un glas barbatesc intreband: Cine bate? Si ei au raspuns: Oameni buni. Atunci, potolind cainii, i-a poftit in casa unde nevasta si copiii abia se trezisera din somn. Si a inceput sa dea porunci dar cu blandete: Mario, ia mai pune niste vreascuri pe foc, Tudore du-te la fantana dupa o donita de apa proaspata, Ileano, vezi tu de o oala cu lapte. Si le-a dat sa se spele, sa se stearga cu un stergar alb, i-a ospatat, i-a pus sa doarma intr-o odaie unde mirosea a gutui si a busuioc. Apoi, dimineata iar le-au dat sa se spele, i-au ospatat, le-au pus si in traista mere cum nu mai vazusera niciodata si le-a urat Drum bun. Si numai ce au iesit din sat si Sfantul Petru a inceput sa-L roage pe Dumnezeu: Doamne, fa ceva pentru oamenii acestia ca tare s-au purtat frumos. Ce sa fac Sfinte Petre? Nu ai vazut ca nu erau nevoiasi. Fa ceva, Doamne, fa sa-si vada macar odata sufletul. Sufletul zici, Sfinte Petre? Da Doamne, sa-si vada sufletul cum vedem noi locul acela de colo. Bine Sfinte Petre a zis Dumnezeu, privind in viitor satul din vale.



Si dupa o vreme, din neamul acela de oameni s-a nascut Mihai Eminescu.”

Realizata de Gabriela Dumitrescu si Catalina Macovei, expozitia reda spiritul lui Geo Bogza prin numeroasele carti, fotografii, scrisori, manuscrise, pagini de ziar. Privindu-le, parca il auzeam: “Eu insumi am inceput ca destructor si, de atata vreme, ma stradui sa-mi implinesc misiunea de paznic…paznic de far cu spranceana mereu incruntata.”










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu









Scriitori romani