Am incercat prin lucrarea mea sa scot in evidenta situatia minoritatilor din Bulgaria, tara cu al carui destin suntem in ultima vreme legati si noi in demersul nostru de aderare la Uniunea Europeana.
Problemele minoritatilor din Bulgaria este una care urmareste
in mare trasa specifica fiecarui stat din arealul balcanic,cu
etnii numeroase intr-un spatiu relativ comun care de-a
lungul istoriei au dominat sau au fost dominate.
In constructia referatului am folosit surse de pe Internet-
artticolul lui Antoine Roger „Economic Development and
Positioning of Ethnic Political Parties- Comparing Postcomunism
1 Horia Matei, Silviu Negut, Ion Nicolae, Nicolae Steflea- „Statele
lumii, Mica Enciclopedie”, editia 1994, Ed. Meronia, Bucuresti,
p. 64
2 U.S. Library of Congress
Teritoriu locuit inca din mileniul 2 i.Chr. de
triburi tracice, este transformat in provincie romana,
iar in secolele IV-VI in provincie a Imperiului
Bizantin. In secolele VI-VII se stabilesc aici slavii
de sud care vor asimila si triburile proto-bulgare conduse de
Asparuh si venite din zona Volgai.
In timpul tarului Boris I (852-859) bulgarii sunt recunoscuti
drept grup etnic si trec la ortodoxismul de sorginte bizantina
(864-865).
Limba bulgara, la inceput scrisa in slava, va inlocui
greaca ca limba limba oficiala in stat si biserica odata
cu aparitia in secolul IX a afabetului chirilic.Ca si clasificare
bulgara este alaturi de sirba,croata,slovena,si macedoneana
in grupul sud slavic.
Aflati inca de la sfarsitul secolului XIV sub dominatie
otomana, bulgarii vor da o lupta indelungata de mentinere
a identitatii nationale, in conditiile in care multi
ortodocsi au fost obligati sa treaca la islam. De asemenea ocupatia
otomana a condus trecerea bisericilor bulgaresti sub autoritatea
celei grecesti si astfel au fost impuse clerul si liturghia
greceasca. Manastirile vor juca un rol important in pastarea
limbii si constiintei nationale, iar in secolul XIX, perioda
de revigorare nationala vor aparea scoli primare si sali de
lectura in scopul dezvoltarii si protejarii culturii bulgare
. In urma Congresului de la Berlin din 1878, care a urmat
razboiului ruso-turc din 1877-1878, Bulgaria devine principat
autonom, iar din 5 octombrie 1908 este stat suveran.
Cele 5 secole de dominatie otomana au lasat in Bulgaria
o puternica comunitate turca care la 1878 depasea in numar
pe bulgari, dar care treptat a emigrat in Turcia.
In perioada interbelica Bulgaria s-a remarcat prin conflicte
etnice, asigurand in multe situatii adapost pentru
cei indezirabili in alte parti- vezi cazul armenilor si
evreilor.
Epoca comunista declanseaza in Bulgaria unele manifestari
nationaliste, astfel in anii '50 etnici tigani si pomaks
sunt obligati sa-si adauge la nume terminatii de sorginte slava.
Aceleasi actiuni continua in 1965 si 19723.
Anii '80 marcheaza apogeul politicii de bulgarizare fortata,
cand liderul comunist Todor Jivkov va impune minoritatii
turco-musulmane schimbarea obligatorie a numelui, inchiderea
scolilor, interzicerea limbii si abandonarea moscheelor, actiuni
in urma carora au loc ciocniri violente intre minoritate
si reprezentantii puterii4.
Declansata in 1984 campania de bulgarizare, ce viza circa
900.000 de persoane, a determinat sechestrarea unor sate intregi,
existand marturii despre faptul ca au existat cazuri in
care turcii semnau actele de schimbare a numelui avand
pistolul la cap si chiar unele executii. Motivatia campaniei
de bulgarizare a fost neclara, insa multi experti considera
ca disproportia dintre rata natalitatii etnicilor turci, de
circa 2 %, fata de cea a bulgarilor care abia trecea peste 0
ar putea fi una dintre explicatii5.
Avand de a face cu 900.000 de etnici turci in 1986,
potrivit Amnesty International, autoritatile bulgare considerau
actiunea ca fiind una voluntara a minoritatii turce.
In 1986 Nikolai Todorov, vicepresedintele Academiei Bulgare
de Stiinte, considera ca „statul trebuie sa protejeze
interesele natiunii, iar in Balcani o natiune inseamna
un grup etnic particular” si continua: „Pastrarea
pacii in regiun
4 „Eastern Europe: opposing viewpoints”, Jannele
Rohr, Greenhaven Press, 1990, p. 241
5 U.S. Library of Congress
6 „Eastern Europe: opposing viewpoints”, Jannele
Rohr, Greenhaven Press, 1990, p. 241
Exista credinta in Bulgaria turcii minoritari trebuie
sa fie pedepsiti pentru cele 5 secole de dominatie otomana,
astfel un bulgar afirma in aceeasi perioada: „daca
n-ar fi fost invazia turceasca din secolul XIV, am fi fost 80
de milioane acum. Turcii inca au polite de platit...”.
In astfel de atmosfera anul 1989 e marcat de o puternica
miscare demografica, circa 320.000 dupa unii sau 350.0007 de
turci bulgari se refugiaza in Turcia. Pe acest fond economia
bulgara a avut de suferit in timpul perioadei de recoltare,
cand absenta turcilor (care se ocupau inainte de
agricultura si constructii) a determinat mobilizarea cetatenilor
bulgari din toate ramurile sociale.
Caderea comunismului permite in 1990 constituirea Miscarii
pentru Dreptiri si Libertati a comunitatii turco-musulmane-
DPS. Bazandu-se pe etnicii turci majoritari in doua
regiuni RAZGRAD- SHUMEN in Campia Dobruja si KARZHALI
in m-tii Rodopi DPS este un partid etnic regional care
isi propune la infiintare apararea intereselor si
drepturilor bulgarilor de etnie turca, declarand ca e
interesat si de apararea drepturilor bulgarilor in general,
ra,anand axat pe apararea cetatenilor de etnie turca
si pe cei musulmani8.
Formuland cereri culturale moderate si fara un program
economic, DPS a sprijinit mari partide indiferent de ideologia
lor, astfel ca din 1990 pana in 1992 a sustinut
guvernul liberal al Uniunii Fortelor Democratice dupa care a
votat si sprijinit guvernul Partidului Socialist Bulgar9 .
7 „Eastern Europe: opposing viewpoints”, Jannele
Rohr, Greenhaven Press, 1990, p. 241
8 Antoine Roger„Economic Development and Positioning of
Ethnic Political Parties- Comparing Postcomunism Bulgaria and
Romania” in Southeast European Politics, June 2002, vol
II, Nr. 1, pp 20-42, www. Seep.cen.hu
9 ibidem
Lutfi Yunal, vicepresedintele DPS, explica ca telurile partidului
sunt salvgardarea identitatii nationale si culturale a etnicilor
turci din Bulgaria10.
Au existat opinii conform carora in Bulgaria, la inceputul
anilor '90 existau conditiile imediate pentru un conflict ca
si in Bosnia, lipsa fiind doar scanteia. Rolul DPS
a fost unul crucial, el reusind sa dezamorseze conflictul si
a gasit de asemenea o cale civilizata pentru restabilirea drepturilor
turcilor11.
Astfel anul 1990 aduce cu sine adoptarea „Declaratiei
Adunarii Nationale asupra Chestiunii Nationale”, prin
care erau respinse toate actele anterioare cu privire la protectia
minoritatilor12.
In acelasi an, la 5 martie „Actul cu privire la
numele cetatenilor bulgari” permitea revenirea la vechile
nume celor ce fusesera obligati sa ti le schimbe.
De asemenea toate restrictiile cu privire la religie si libertatea
musulmanilor si bulgarilor turci sunt eliminate, astfel ca in
Bulgaria functioneaza acum peste 950 de moschei.
Cadrul constitutional nu asigura drepturi politice colective
pentru grupuri etnice sau religioase fiind bazat pe principiul
unitatii nationale13.
Insa la articolulu1, aliniatul 1 se recunoaste existenta
diferentelor religioase, etnice si garantarea unor drepturi
ce emerg din drepturile individuale14.
In 1991 prin „Actul Educatiei Publice” si
in 1992 prin „Regulile si Regulamentul Implementarii
Invatamantului Public”, DPS obtine reafirmarea
si specificarea dreptului constitutional de a studia in
limba materna in scolile publice si private, invatamantul
in scolile municipale fiind optional si finantat de la
buget.
In iunie 1995 se organizeaza Consiliul National pe probleme
sociale si demografice pe langa Consiliul de ministri,
cu rol consultativ si functii coordonatoare, avand ca
membrii persoane din institutiile abilitate in aceste
domenii. Se constituie si un Consiliu pentru probleme etnice
pe langa presedentie15.
In urma unor dezbateri nationale in care DPS a avut
un rol important, Bulgaria semneaza la 9 octombrie 1997 Convetia
cadru cu privire la Protectia minoritatilor nationale”
a Consiliului Europei16.
