Costache Negruzzi este primul scriitor roman modern din Moldova, initiator al speciei denumita nuvela istorica. Nuvela istorica “Alexandru Lapusneanul” este publicata in anul 1840 in primul numar al revistei “ Dacia literara”, respectand dezideratele cuprinse de Mihail Kogalniceanu in articolul -–program al revistei, intitulat “Introductie”. Costache Negruzzi s-a inspirat din cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin, insa nu a respectat intru-totul adevarul istoric national. Astfel figura domnitorului Alexandru Lapusneanul, faptele din a-II-a sa domnie sunt preluate din
Nuvela este o specie a genului epic, in proza cu un
subiect mai dezvoltat decat al schitei, cu o naratiune mai
complexa, pe mai multe planuri narative si cu mai multe episoade,
prezentand un conflict puternic si un personaj reliefat. Nuvela
este structurata in 4 capitole, fiecare capitol avand
la baza cate un motto (de aici reiese structura clasicista
a operei).
Primul motto este rostit de Alexandru Lapusneanul, ca raspuns
la cererea soliei domnesti de a se intoarce din drum. Cei
patru boieri Spancioc, Stroici, Veverita si Motoc ii
spun lui Lapusneanul ca tara nu il vrea si nu-l
iubeste. Raspunsul dat sugereaza ambitia personajului
de a-si recupera tronul pierdut, in urma unui complot pus
la cale de boieri: “Daca voi nu ma vreti, eu
va vreu (…) si daca voi nu ma iubiti,
eu va iubesc pe voi”.
Al doilea motto este amenintarea rostita de sotia unui boier,
omorat de domnitor. Ea se intalneste cu doamna
Ruxanda si ii cere sa intervina pe langa
Lapusneanul ca sa inceteze cu razbunarile,
altfel si ea se face vinovata de sange varsat
daca nu-l impiedica: “Ai sa dai
sama, doamna…”.
Al treilea motto face parte din punctul culminant – cei 47
de boieri sunt invitati la curte, la masa domneasca, unde
sunt ucisi, conform planului viclean al domnitorului. Multimea,
aflata la portile cetatii, dupa cateva
ezitari cer capul lui Motoc, pe care-l considera vinovat
de toate necazurile existente in societate: “Capul
lui Motoc vrem…”.
Ultimul motto e rostit de insusi domnitorul care se retrage
in cetatea Hotinului pentru a-i supraveghea pe cei doi boieri
care au scapat de macel: Spancioc si Stroici. Aici,
se imbolnaveste grav si doreste sa se calugareasca.
Intr-un moment de luciditate ii ameninta pe cei
aflati in jurul lui, inclusiv pe episcopul Teofan: “De
ma voi scula pe multi am sa popesc si eu”.
“Alexandru Lapusneanul” este
o nuvela istorica. Istoria ca subiect al unui discurs
literar apare odata cu romantismul si aduce in prim-plan
personaje dramatice si puternic individualizate. Este o nuvela
istorica deoarece se inspira din istoria nationala,
personajul principal a existat in istoria Moldovei si trateaza
subiectul respectand anumite structuri mentale , comportamentale
si sociale specifice perioadei in care Negruzzi a plasat actiunea.
Ca sursa de inspiratie nuvela respecta unul din dezideratele
originale cerute de Mihail Kogalniceanu in “Introductie…”.
Autorul se inspira din “Letopisetul Tarii Moldovei”
de Grigore Ureche, dar modifica anumite secvente, nerespectand
in totalitate adevarul istoric. La venirea lui Alexandru
la domnie , Motoc pleaca cu Tomsa in Polonia, insa
Negruzzi il pastreaza pe boier cu scopul de
a reliefa trasaturile domnitorului. Stroici nu a existat
in epoca, el fiind o inventie a autorului.
Subiectul nuvelei este cea de-a doua domnie a lui
Alexandru Lapusneanul (1564-1569). Situatia initiala
descrie intoarcerea lui Lapusneanul; aceasta este redata
intr-o maniera asemanatoare cronicii
istorice. Elementul de diferentiere il reprezinta faptul
ca “Lapusneanul si vornicul Bogdan sunt inarmati
din cap pana-n picioare”. Cauza care declanseaza
actiunea este punctata de dialogul dintre Alexandru Lapusneanul
si solia domneasca. Acesta este un moment semnificativ al
operei, se contureaza conflictul intre Lapusneanul
si boierime, un conflict tipic pentru epoca respectiva. Conflictul
dintre domnitor si Motoc creioneaza porteretul lui Lapusneanul.
Acesta din urma isi cunoaste adversarii, privindu-i
ca pe
Structurile mentale, comportamentale si sociale se individualizeaza
in text prin imaginea vietii publice si private si relatiile
dintre boieri si domnitor. Viata privata este putin redata,
ea neexistand ca atare in epoca. Singurele referiri
sunt legate de Ruxanda si de faptul ca ea traieste
separat de domnitor, in apartamentul femeilor. Incercarea
ei de integrare in viata publica va fi tratata
cu cinism “muiere nesocotita”, oferindu-i-se
un leac de frica – piramida de capete boieresti. Viata
publica este centrata pe relatia domnitor –
boieri: o relatie conflictuala. Acest conflict este de natura
sociala, boierii dorind sa detina puterea pentru
a se imbogati, il privesc pe domnitor ca pe un
tiran, un dusman in calea fericirii lor. Un alt element al
vietii sociale este sugerat prin supusi (norod) care reprezinta
personajul colectiv. Pentru popor, domnitorul este drept si bun,
toate greselile fiind comise de boieri. 234sm0-sdfsdn334
Modul de expunere al lui Motoc reda respectarea ierarhiei
sociale. Domnitorului i se adreseaza cu “Doamne, Doamne”,
implorandu-l: “ nu ne pedepsi pre noi dupa faradelegile
noastre”. Acest discurs se inscrie in structurile
mentale ale epocii, domnitorul fiind unsul lui Dumnezeu pe pamant.
Comportamentul fata de domnitor dezvaluie umilinta
supusilor. Boierii trebuie sa i se inchine si sa-i
sarute poala hainei.
Asadar Costache Negruzzi face din Alexandru Lapusneanul un
personaj crud, prototipul domnului despotic, tiranic. Subiectul
nuvelei este inspirat din istorie, bazandu-se atat pe
elemente reale, cat si imaginare. Nuvela istorica “Alexandru
Lapusneanul” este prima de acest gen in literatura
romana, fiind apreciata de criticii epocii respective.
