Ioan Slavici este situat de istoricii literari in randul marilor clasici ai literaturii romane, dupa Eminescu, Creanga si Caragiale. Opera scriitorului reliefeaza in general viziunea realista pe care Slavici o are privitor la viata satului ardelenesc. Se poate spune ca el contribuie semnificativ la progresul literaturii romane in directia oglindirii realiste a vietii sociale. Dintre nuvelele scrise de prozator: “Popa Tanda”; “ Budulea Taichii”; “Padureanca”; “Moara cu noroc” este capodopera lui Slavici. A scris un singur roman “Mara” care reliefeaza inclinatia spre realism a p
“Moara cu noroc” este o nuvela psihologica
inlusa in volumul de debut “Novele din popor”,
aparut la Bucuresti in anul 1881.2s34m0-sdfsdn334
Caracterul nuvelistic al operei este redat prin actiunea desfasurata
in timp si spatiu, conflictul puternic si fara
solutionare, existenta unui personaj central in jurul caruia
se desfasoara actiunea si care este caracterizat evolutiv
pana la decadenta sa. Structural, nuvela este organizata
riguros: 17 capitole care surprind personajele in etape semnificative
ale vietii. Compozitional este respectata forma standard
a unei opere epice: expozitiunea sau incipitul operei anunta
tema si elementele in jurul carora se va concentra
actiunea, si de asemenea reprezinta si prologul nuvelei –
o familie tipic ardeleneasca dezbate problema materiala,
batrana inteleapta sustinand ferm:
“nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”.
Intriga reprezinta decizia lui Ghita de a-si depasi
conditia sociala, mutandu-se la moara cu noroc. Desfasurarea
actiunii prezinta progresiv conturarea conflictului in
jurul personajelor. Ghita devine agresiv fata de sotia
lui, Ana, gandindu-se obsedat la bani si la imbunatatirea
situatiei financiare. Evolutia negativa a personajului este
incurajata de Lica, care o va seduce pe Ana.
Punctul culminant sta sub semnul solutionarii conflictelor
prin moartea celor trei personaje: Ghita, Ana si Lica,
care sunt pedepsite pentru incercarea de a trece peste destin(Ghita),
pentru neincredere si slabiciune(Ana), si pentru incalcarea
legilor morale ale unei societati(Lica). Deznodamantul
este revenirea la situatia initiala si consemneaza
o concluzie a batranei, personajul intelept a
nuvelei, care este moralizatoare: neascultarea duce la moarte. Moara
cu noroc arde, focul reprezentand purificare impotriva
spiritelor rele. “Asa le-a fost dat”, fiind replica
batranei care pune totul sub semnul fatalitatii,
a destinului.
Caracterul psihologic al nuvelei este reflectat de drama personajelor.
Ghita, eroul operei, traieste o drama psihologica
dubla: infragerea increderii in sine
si increderea celorlalti in el. Ana, sotia lui, traieste
si ea o drama concretizata prin pierderea treptata
a increderii sotului ei. Pe parcursul nuvelei, Ghita
incearca sa-si depaseasca conditia
sociala de simplu cismar, iar acest lucru este potrivnic
destinului. El se va instraina de familie, dezbinarea
si ura fiind inevitabile. Personajul care ia in arenda
moara este construit complex, in jurul lui polarizandu-se
intreaga actiune. Intrand in contact cu
toate personajele nuvelei, el va fi stapanit de framantari
interioare redate fie de autor, fie de celelalte personaje, fie
de faptele pe care le savarseste.
In debutul nuvelei, Ghita este prezentat din latura
sociala: sot, tata, ginere, fiind cap al familiei.
Deciziile pe care le ia sunt respectate inclusiv de batrana
inteleapta care sustine fericirea caminului,
nu prosperitatea materiala: “Omul sa fie multumit
cu saracia sa, ca, daca-i vorba nu bogatia,
ci linistea colibei tale te face fericit”. Aceste vorbe reprezinta
prologul operei, anuntandu-se astfel tema nuvelei si cele
doua elemente ce vor constitui conflictul central: bogatia
– linistea familiei. Moara cu noroc, hanul luat in arenda,
este pentru inceput un loc prielnic pentru desfasurarea
armonioasa a relatiilor familiale. Ghita este calduros
si tandru cu sotia lui pe care o considera “inteleapta
si asezata”. La randul ei, Ana isi iubeste
si respecta sotul, acesta fiind o autoritate in fata
femeii.
Dupa acomodarea la moara cu noroc, Ghita trebuie sa-l
infrunte pe Lica Samadaul, vazut
ca stapanitor al acelor tinuturi. La inceput
eroul face fata actiunilor ilegale ale Samadaului,
insa ganduri necurate se nasc incet in
mintea lui Ghita care este puternic influentat de pozitia
lui Lica. Acceptand masurile impuse de Lica,
apare primul conflict a lui Ghita, care este si cel mai important:
pierderea sigurantei de sine,pierderea autoritatii. Realizand
ca nu poate sta la han fara permisiunea lui
Lica, Ghita incearca un parteneriat de
la egal la egal cu un om lipsit de srupule, care are, precum el
insusi afirma: “un fel de boala, care
ma apuca din cand in cand”.
Pactul dintre cei doi marcheaza pentru Ghita inceputul
obisnuirii cu raul. Banul nu ii ofera siguranta
si libertatea caminului, ci dependenta de Samadau,
de malefic. Dorinta de a-si recupera banii luati de Lica
va calca moralitatea personajului care ajunge sa faca
compromisuri.
Grija lui Ghita pentru starea materiala se va rasfrange
in relatiile cu familia. Framantarile
interioare ale personajului vor afecta relatia cu Ana. Cei doi se
distanteaza datorita pierderii increderii. Se
face o comparatie intre situatia initiala cand
cei doi isi impartaseau problemele si
situatia actuala cand comunicarea dispare si lasa
loc unor conflicte ireversibile. Desi personajul central realizeaza
decalajul aparut, nu poate actiona: “ar fi voit sa
mearga la ea, sa-i ceara iertare si sa
o impace, dar nu putea ; era in el ceva ce nu-l lasa”.24f34m0-sdfsdn334
De la statutul de om cinstit, drept, el va ajunge subiect intr-o
ancheta, fiind banuit de talharie si
de crima. Recunoasterea faptului ca s-a schimbat in
rau, fata de copii, reprezinta constient
Psihologicul nuvelei reiese si din evolutia relatiei existente in
cadrul familiei lui Ghita. La inceputul nuvelei relatia
dintre Ana si Ghita este una armonioasa, bazata
pe dragoste, intelegere, dar si autoritate, conferind astfel
caracterul traditional pe care se baza familia la aceea data.
Autoritatea barbatului este recunoscuta, el fiind
cel care ia deciziile pentru familie, afisand in fata
sotiei lui un spirit protector si impunator in acelasi
timp. Intre cei doi exista o comunicare bazata
pe incredere, iar Ghita apreciaza calitatile
spirituale ale Anei, tipice pentru femeia traditionala din
popor: “ inima-i rade cand Ana cea inteleapta
si asezata deodata-si pierde cumpatul si se
arunca rasfatata asupra lui, caci
Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda
si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa”.
La aparitia lui Lica, ,Ghita se inchide in
sine, iar Ana simtind caracterul demonic al Samadaului
incearca sa-si previna sotul. Comportamentul
rece al sotului, care se indeparteaza de Ana
din cauza problemelor, este perceput la inceput ca un pretext
de sotia crasmarului care nu doreste sa renunte la
dragostea sotului. De acum Ghita vede in sotia lui
o naivitate suparatoare: “ iara,tu, Ano,
esti buna si blanda, dar esti usoara la minte
si nu intelegi nimic: sunt cu tine ca fara tine”. Ghita
isi plange de mila pentru ca Ana se indeparteaza
de el: “ el era singur si parasit”.
Conflictul interior se rasfrange asupra relatiei dintre cei
doi, cand Ghita este banuit de Ana ca ar fi complice la uciderea
vaduvei. Ana traieste ea insasi un conflict interior: dragostea
pentru sotul ei este pusa la incercare, exista o dorinta de
a-si salva casnicia, dar si rusinea de-a avea un sot talhar.
Dupa proces, Ana il priveste pe Lica cu recunostinta , ca
fiind cel ce i-a salvat sotul de inchisoare. Comportamentul
bizar al lui Ghita o va face pe Ana sa-l vada ca fiind un las, iar
pe Lica ca pe un adevarat barbat: “ Tu esti om, Lica, iara
Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti”.
Neintelegerea dintre Ana si Ghita o va determina pe sotia
credincioasa sa-i cedeze lui Lica. Esecul lui Ghita este datorat
lipsei de comunicare in cuplu. Acesta o ucide pe Ana, nemaiavand
nimic de pierdut. Ghita este si el ucis de Raut din ordinul Samadaului.
Astfel Slavici si-a urmarit personajele pe parcursul vietii de la
bunastre la decadenta. Asadar prin intermediul lui Ghita, Slavici
creaza un personaj complex, de exceptie, un personaj mobil a carui
stare sufleteasca se schimba profund de-a lungul nuvelei; trairile
interioare sunt intens studiate de Slavici si redate cititorilor
intr-un stil minutios.
“Moara cu noroc” este o nuvela psihologica pentru ca
urmareste modul in care conflictul exterior se rasfrange
in planul constiintei personajelor. Descrierea personajului
central este minutioasa, ceea ce a dus la realizarea unui personaj
complex. Analiza psihologica duce la o teza moralizatoare: goana
dupa bani duce la distrugerea echilibrului interior si provoaca
catastrofe in relatiile interumane.
CITATE :
“Drama lui Ghita este analizata magistral” –
Calinescu
“Ghita intaia oara in viata ar fi voit sa
n-aiba nevasta si copii”
“Ei! Ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca
e in mine ceva mai tare decat vointa mea?!”