-caracterizarea personajului central feminin-
Otilia Marculescu este „eroina mea lirica” , proiectia autorului inafara, „tipizarea mea in ipostaza feminina” (george Calinescu).
Romanul „Enigma Otiliei” este marcat de spiritul clasic
balzacian, imbinat cu elemente de factura romantica, evidentiand
puternice trasaturi ale romanului modern, obiectiv si realist. In
acesta idee si personajele romanului sunt construite intr-un
mod asemanator, introspectia si luciditatea analizei interioare
aratand semne clare al psihanalizei moderne, in timp
ce motivele balzaciene si tehnica detaliului sunt des intalnite
in constructia personajulelor.
Otilia, o tanara de 18 ani , este fiica celei de-a doua sot
Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugereaza
indirect, trasaturile sale morale de delicatete, tinerete, farmec,
cochetarie, distinctie, inocenta si maturitate : „un cap prelung
si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand pana
la umeri. Fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte
larga pe poale, dar stransa tare al mijloc si cu o mare colereta
de dantela pe umeri, ii intinse cu franchete un brat
gol si delicat...”.
Definita indirect, de fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri,
otilia este un personaj Complex, cu un comportament derutant, fiind
capabila de emotii puternicew, pentru a trece apoi cu o usurintpa
debordanta de al o stare la alta, imprastiata si visatoare
uneori, dovedind alteori, in mod surprinzator, luciditate
si tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura
in acelasi timp; alearga desculta prin iarba din curte, se
urca pe stogurile de fan in Birigan, sta
ca un copil pe genunchii lui Pascalopol, dar este extrem de serioasa
si lucida cand ii explica lui Felixmotivele pentru care
cei doi nu se pot casatori, dovedind o autocunoastere desavartita
a propriei firi: „Eu am un temperamentnefericit: ma plictisesc
repede, sufar cand sunt contrariata.s234m0-sdfsdn334
Descrierea detaliata a camerei sugereaza, indirect, firea enigmatica
a Otiliei: „o masa de toaleta cu trei oglinzi mobile si cu
multe sertare, (..,) un scaun rotativ pt pian”., ar putea
simboliza firea ei imprevizibila(motivul oglinzilor). Dezordinea
tinereasca a lucrurilor aruncatepeste tot (rochii, palarii, pantofi,
jurnale de moda frantuzesti, carti, note muzicale, papusi) trimit
catre exuberanta juvenila, catre un univers spiritual al „ascunzisului
feminin”, cum spune naratorul.
In conturarea personajului Otilia, naratotul foloseste tehnica
moderna a perspectivelor multiple, ea aparand in opinia
celorlalte personaje in mod diferit, chiar contradictoriu.
Astfel, Mos Costache o iubeste pe „fe-fetita mea”, elfiind
„papa” care primeste de la ea un strop de voiciune,
tinerete si lumina, la simpla prezenta a fetei „papa”
„o sorbea din ochi si radea din toata fata lui spana”.
Pentru Felix, Otilia este o fata deosebita, „admirabila, superioara”
celorlalte, pe care o iubeste si o admira, dar al carui comporatment
merge dincolo de ra
In relatiile cu celalalte personaje , eroina da dovada de
multa intelegere. Ea il iubeste pe Felix, fiind pt acesta
prima experienta erotica, dezvaluindu-si sentimentele fata de el:
„ eu te iubesc in atatea feluri, incat
nu pot sa analizeze acum cat te iubesc ca frate si cat
ca iubita”. Pascalopol este o figura
obisnuita in casa lui Giurgiuveanu, el fiind cel care-i oferise
Otiliei de mica toate cele care avarul „papa” i le refuza.
Din sentiment de datorie si de dragoste (nedefinita), Otilia penduleaza
intre Felix si Pascolopol, fiind pt o perioada a amandurora.
Pusa in situatia de a face o alegere, Otilia alege sa ramana
cu mosierul bogat. Motivatia alegerii poate fi pe atat de
controversata, ca insasi personajul Otiliei: pe de parte poate
fi considerat ca un act de sacrificiu pt persoana iubita, Felix,
al carui viitor l-ar fi periclitat ramanand, iar pe
de alta parte se poate considera ca a facut alegerea pe criterii
materiale, mosierul fiind singurul in stare sa-i satisfaca
nevoile burgheze.
Otilia traieste drama insingurarii, generata de un viitor
nesigur, departe de visele copilaersti de fericire eterna, deoarece
-se destainuie ea lui Felix- o femeie traieste doar cativa
ani . „ Cat crezi tu ca mai am de trait, in intelesul
adevarat al cuvantului?Cinci, sase ani!”. Vorbele aceste
ultime prind contur atunci cand, intalnindu-se
in tren cu Pascalopol, Felix vede o fotografie cu o doamna
frumoasa, cu linii fine, dar picanta si plata, pe care insa nu o
recunoaste...femeia era Otilia.
Otilia este asadar, eternul feminin plin de mister, tainic si cuceritor,
care fascineaza prin amestecul de sensibilitate candida si profunda
maturitate.