Fiu al pretorului Iulius Caesar, Ceasar Caius Iulius s-a nascut
în anul 652 de la întemeierea Romei. Facea parte din
prestigiosul clan al Iuliilor. Unchiul sau Caius Marius, conducatorul
partidului popularilor îi confera tânarului Caesar functia
preoteasca de flamen dilias. Aceasta îl identifica cu politica
extremista a unchiului sau, ca si casatoria cu Cornelia, fiica lui
Cinna, asociatul lui Marius. Când membrul partidului rival,
Lucius Cornelius Sulla devine dictator în anul 82 î.e.n.,
el alcatuieste o lista cu oponenti ce trebuie executati.. Lui Caesar
i se ordona sa divorteze de Cornelia. Refuzand sa îndeplineasca
ordinul, tânarul gaseste ca este mai prudent sa paraseasca
Roma, petrecându-si urmatorii trei ani cu misiuni în
Orient. Revine în urbe abia dupa retragerea lui Sulla, facându-si
debutul în viata publica ca orator în procesele împotriva
lui Cn. Cornelius Dolabella (77) si C. Antonius (7
Î n 71 î.e.n. Pompei cel Mare, care îsi câstigase
titlul în serviciul lui Sulla, se întoarce la Roma,
dupa ce îl învinsese pe Quintus Sertorius, generalul
rebel al popularilor, în Spania. În acelasi an, Marcus
Licinius Crassus, un patrician bogat, înabuse rascoala sclavilor
condusi de Spartacus, din Italia. Si Pompei si Crassus obtin mandatul
de consuli în 70 î.e.n. Pompei, care între timp
schimbase taberele, nu putea fi, teoretic, ales, dar, cu ajutorul
lui Caesar, primeste postul. Caesar este ales questor (68), curule
aedile în (65), functie în care câstiga o mare
popularitate prin organizarea de lupte de gladiatori, pontifex maximus
(63), praetor (62), apoi guvernator al Hispaniei Ulterior (61-60).
Ca sa plateasca organizarea jocurilor de circ, Caesar se împrumuta
de la Crassus. Revenit în iunie 60 la Roma, reuseste, gratie
abilitatii sale diplomatice, sa atenueze temporar rivalitatea dintre
Crassus si Pompei si profita de opozitia înversunata a Senatului
fata de masurile luate de Pompei în Orient, pentru a încheia
primul Triumvirat, conspiratio inter tres civilatis principe. Acesta
viza acordarea unui sprijin reciproc în lupta împotriva
aristocratiei senatoriale. Ales consul, Caesar adopta în 59,
în ciuda opozitiei senatoriale, o serie de legi favorabile
intereselor triumvirilor. În calitate de proconsul, obtine
în 58 guvernarea pentru o perioada de 5 ani a Galiei Cisalpine,
a Galiei Transalpine si a Illyricumului, împreuna cu patru
legiuni. Casatoria în 59 a fiicei sale Iulia cu Pompei contribuie
la întarirea legaturilor dintre cei doi oameni politici.
Întrevederea de la Lucca ( Etruria), dintre Caesar, Pompei
si Crassus, se încheie în aprilie 56 prin reînnoirea
triumviratului si estomparea tensiunii reinstalate între Crassus
si Pompei. Se decide ca acestia doi sa ocupe în 55 consulatul
iar lui Caesar sa-i fie prelungita cu cinci ani autoritatea în
provinciile sale. Influenta de care triumvirii se bucurau la Roma
face ca, în ciuda opozitiei senatoriale, planul de la Lucca
sa fie transpus aidoma în practica. În 55 lui Pompei
i se acorda pentru 5 ani guvernarea provinciilor din Spania, iar
lui Crasus, Siria. În 58, în calitate de guvernator
al Galiei Nardonesis, Caesar profita de apelul lansat de galii amenintati
de suebii lui Ariovist pentru a initia cucerirea întregii
Galii. Dupe ce îi înfrange pe helvetii din SE Galiei
iese victorios din confruntarea cu Ariovist, care este obligat sa
se refugieze peste Rin în Germania. În anul 57 cucereste
N si NV Galiei, reprima în anul urmator o rascoala a venetilor
si morinilor, apoi anexeaza Aquitania. Cele doua expeditii organizate
în 55 si 54 în Britannia precum si traversarea Rinului
în 55 si 53, desi nu aduc câstiguri teritoriale, stârnesc
un puternic ecou favorabil la Roma. Marea rascoala din 52 a galilor
sub conducerea arvernului Vecincetorix pune în discutie întreaga
cucerire, dar, gratie geniului militar al lui Caesar, fortele rasculatilor
sunt înfrânte la Alesia. În anul 51 sunt reprimate
ultimele rezistente, fiind astfel încheiata cucerirea întregii
Galii, iar Caesar încheie redactarea celor sapte carti ale
lucrarii sale De bello Gallico
Luptând cu parti, Carssus este învins si ucis la Carrhae în 53 î.e.n. Julia, fiica lui Caesar si sotia lui Pompei murise în 54, rupând astfel legaturile familiale dintre cei doi. Moartea lui Crassus, intensificarea framântarilor politice si sociale la Roma, soldate cu neîntrerupte lupte de strada între populari si optimati si cu apropierea lui Pompei de pozitiile aristocratiei senatoriale, care solicita rechemarea lui Caesar din Galia, duc, în deosebi dupa desemnarea lui Pompei în calitate de consul sine collega (52) la înstrainarea de Caesar si la crearea unei stari de încordare între cei doi oameni politici. Încercarile lui Cicero din 50 de aplanare a conflictului care se profila ineluctabil, esueaza. Întarâtat de Pompei, Senatul îi cere lui Caesar sa se retraga de la gu
În noaptea de 10 ianuarie Caesar traverseaza cu legiunile
sale Rubiconul, hotarul dintre provincii ti metropola, spunând
Alea iacta est! si declansând razboiul civil care va dura
timp de peste patru ani. Surprins de rapiditate înaintarii
lui Caesar, Pompei este obligat sa se refugieze la 14 martie 49
de la Brudisium în Grecia, unde începe concentrarea
de forte în vederea recuceririi Italiei. Pentru asi asigura
spatele, Caesar se îndreapta întai împotriva concentrarii
de forte pompeiene în Spania, sapte legiuni, pe care le înfrange
la începutul lui august, în batalia de la Ilerda. Debarcat
apoi în 5 ianuarie 48 în Epir, este antrenat într-un
adevarat razboi de pozitii la Dyrrachium; dupa strapungerea încercuirii
lui Caesar, are loc în Tesalia, la Pharsalos, batalia decisiva
(9 august 48); înfrânt, Pompei se refugiaza în
Egipt unde este asasinat la 28 septembrie din ordinul regelui Ptolemeu
XIII, ce spera sa câstige astfel sprijinul lui Caesar dar
acesta, care îl urmarise pe Pompei în Egipt ocupa Alexandria,
intervine în conflictul dinastic, sprijinind-o pe Ceopatra
VII împotriva fratelui ei Ptolomeu. În iarna anilor
48-47, Caesar este asediat împreuna cu Cleopatra în
citadela Alexandriei de partizanii lui Ptolomeu si numai sosirea
unor întariri din Asia Mica îi permita sa obtina victoria
în batalia de pe Nil din 27 martie 47. Din casatoria lui Caesar
cu Cleopatra s-a nascut un fiu, Cesarion, ce a fost ucis la putin
timp dupa moartea tatalui sau.
Revenit în Asia Mica unde Pharnakes II, fiul lui Mithradates
VI, încearca sa cucereasca fostul regat al tatalui sau, îl
învinge pe acesta la Zela; Veni, vidi, vici ! raporteaza el
Senatului. În octoctombrie 47 soseste la Roma, în decembrie
debarca în Africa de nord unde pompeienii concentrasera o
puternica armata, pe care Caesar o învinge în aprilie
46 în batalia de la Tapsus.
Revenit în iulie la Roma, în noiembrie paraseste din
nou urbea pentru a se deplasa pe frontul din Spania, unde fiii lui
Pompei mobilizasera o puternica armata. Batalia victorioasa de la
Munda din martie 45 încheie definitiv razboiul civil; Caesar
ramâne unicul stapân al Statului Roman. Este desemnat
dictaor, în anii 48-46-45-44 este ales consul, în 48
dictator pe timp de un an, în 46 dictator pe 10 ani, pentru
ca în februarie 44 sa fie ales dictator perpetuus. Paralel
îi sunt acordate puteri exceptionale si drepturi speciale;
îi este încrediata comanda asupra tuturor armatelor,
dreptul de a dispune de finantele statului, de a decide asupra pacii
si a razboiului, de a recomanda candidatii pentru alegerile de magistrati,
în temple sunt puse statui ale sale. Dupa ce reuseste în
45-44 sa concentreze o putere cvasimonarhica, Caesar accepta si
insemnele exterioare ale acesteia.
În pofida unei politici sociale lucide si abile, prin care
încearca sa stabileasca un echilibru între diferitele
categorii sociale, Caesar subestimeaza rezistenta institutiilor
republicane si animozitatea aristocratiei senatoriale, ce vede în
el simbolul tiraniei. La idele lui martie (15 martie 44), în
preajma unei campanii împotriva partilor, Caesar este ucis
într-o sedinta a Senatului de senatorii în frunte cu
C.Cassius Longinus si M. Ilulius Brutus. Plutarch spune ca un ghicitor
i-ar fi spus lui Caesar sa se fereasca de idele lui marte. Testamentul
sau îl desemneaza ca mostenitor pe Caius Octavianul, nepotul
sau.
Om politic de o geniala fantezie si o vointa de fier, diplomat
subtil si lucid, organizator stralucit, inegalabil strateg si conducator
de osti, Caesar ramâne, în ciuda opiniilor împartite
asupra sa, o importanta figura a istoriei. Din povestea sa s-a inspirat
William Shakespeare când a scris piesa Iulius Cezar .
