HIMALAYA - URIASUL TERREI - referat

HIMALAYA - URIASUL TERREI

Asia este continentul cel mai extins al Terrei, un continent al contrastelor, unde zonele climatice se succed de la nord (climat arctic) la sud (climat tropical), regiunile complet nelocuite alterneaza cu cele in care densitatea populatiei atinge cele mai mari cote de pe glob, leagan al celor mai vechi civilizatii ale lumii, dar locul unde, chiar în prezent, existapopulatii primitive. Dar, în peisajul continental Asiatic, cel mai mult se impune lantul muntos Karakorum- Himalaya, cel mai înalt lant muntos de pe Terra, cu 14 varfuri de peste 8000 m,dintre care patru se gasesc în Karakorum si zece în Himalaya.

Alaturi de Himalaya, în Asia Centrala se mai gasesc si alte masive mutoase de mare anvergura, cu altitudini ce trec frecvent de 5000 de merti. La vest se impugn muntii Hindukus, ce taie de la nord – vest la sud – est Afganistanul si care se impun prin cele 22 de vârfuri de peste 7000 m. cele mai importante sunt Tirich Mir vest de 7700 m si Tirih Mir est de 7692 m. spre st domina Pamirul, un nod de lanturi muntoase separate de depresiuni, ceea ce i-a facut pe geografi sa-l considere o unitate de podis. Are aspectul unei cetati crenelate, cu vârfuri ce trec de 6000 metri, sase dintre acestea depasind 7000 m altitudine, asa cum este cazul vârfurilor Kungur-tiube-tag- 7595 m. tot aici se gaseste cel mai lung ghetar montan de pe glob – Fedcenko (75 km).
La nord – est de Pamir se extinde lantul muntos Tian – san ( Muntii Cerului), cu o lungime de peste 3000 km si o suprafasa

de circa 1 milion km2. Acesti munti au aspectul unor lanturi paralele, cu orientare est – vest, separate de vai sau depresiuni largi, cum este cazul depresiunii Fergana, care adaposteste lacul Issâk-Kul. Are doar doua vârfuri de peste 7000 metri, Podeba – 7449 m si Dostuk – 7050 m. la sud de muntii Tian-san, dincolo de Depresiunea Tarim (Desertul Takla Makan), se întind muntii Kunlun. Si acest lant muntos are o lungime de peste 3000 km, iar vârfurile ce depasesc 7000 de merti sunt în numar de sase, remarcându-se Ulugh – Mustagh – 7720 m. muntii Transhimalaza se desfasoara la nord de Himalaya, brazdând în fîsii paralele, dispuse de la vest la est, Podisul Tibet. Exista patru vârfuri de peste 7000 m, cele mai importante fiind Kamet – 7755 m, Mandhata – 7730 m, Aling Kangri – 7660 m si Kuhanbokang – 7218 m. La sud – est de Pamir, pe o lungime de peste 500 km, se extind muntii Karakorum, denumire în limba turkmena, care se traduce prin: Pietrisul negru, fiind considerat de multi geografi parte integrata a muntilor Himalaya. Locuitorii acestor munti, de la granita Chinei cu India si Pakistanul, îi numesc însa Mustagh, care se traduce prin: muntii de gheata. Acest lant muntos, cu 68 de vârfuri de peste 7000 de metri, dintre care patru depasesc 8000 metri( Nanga Parbat – 8125 m; Hidden Peak – 8068 m; Broad Peak – 8047 m si Gashebrum II – 8035 m), poate fi considerat nodul orografic unde se întâlnesc principalele lanturi muntoase ale Asiei: Himalaya, Transhimalaya, Kunlun, Pamir si Hindukus. Karakorum este un important castel de ape al Asiei, de aici tragându-si izvoarele numerosi afluenti ai Indusului.

Cei mai impunatori munti sunt însa Himalaya (Himalaja, Himaceal, Himavat), aceasta denumire în limba sanscrita însemnând:Lacasul zapezilor(hima – zapada, alaia – locas). Se desfasoara pe o lungime de peste 2500 km si pe o latime ce trece uneori de 300 km, între valea Indusului la nord si vest si valea Brahmaputrei la nord, est si sud. Himalaya poate fi considerat unul dintre cele mai impunatoare lanturi muntoase prin altitudinile de peste 6000 de metri, lungimea si aspectul crenelat al culmilor, energia de relief si larga extindere a ghetarilor montani.sunt munti tineri, ce au atins înaltimile actuale în ultimii doua milioane ani. Cele zece vârfuri de peste 8000 m, 106 vârfuri de peste 7000 m si numeroasele vârfuri de peste 5000 si 6000 m confirma aceasta rapida ridicare a lantului himalayan din timpul Cuaternarului.
Priviti în profil transversal, muntii Himalaya prezinta o puternica asimetrie a reliefului, cu înclinare puternica spre sud, spre Câmpia Gangelui si Valea Brahmaputrei, si mai redusa spre Tibet. Din punct de vedere climatic, se observa o etajare, versantul sudic fiind sub influenta musonului în sezonul umed. Himalaya functioneaza ca un baraj în calea maselor de aer musonice, nepermitând trecerea acestora spre interiorul continentului asiatic, contribuind astfel la aridizarea Asiei Centrale. În schimb, versantul sudic al muntilor primeste aproape toata cantitatea de precipitatii sub forma de ploaie la poale si ninsoare pe culmi, limita zapezilor persistente întâlnindu-se la 4500 m, pe versantul nordic si la 5500 m, pe versantul sudic. Acestea din urma contribuie la formarea ghetarilor pe culmile cele mai înalte, nu la fel de impunatori ca cei din Karakorum, Tian–San si

Pamir., atingând, totusi, în unele cazuri, peste 20 km lungime. Numerosi ghetari se gasesc la mare înaltime, cei mai lungi fiind Zemu (25 km) si Rangbuk(19 km). Reteaua hidrografica este tributara celor trei mari fluvii ce se varsa în Oceanul Indian – Indus, Gange si Brahmaputra (Tsangbo Jiang). Lantul himalayan este strapuns transversal de numeroase vai, ce au permis patrunderea populatiei adânc în munti. Cele mai multe din lacuri sunt de origine glaciara si nivala. Datorita masivitatii, sunt slab populati, doar în Cashmir (India), Katmandu (Nepal) si Punakha ( Buthan) densitatea fiind mai ridicata. Muntii Himalaya sunt împartiti, în sens longitudinal, în trei lanturi paralele, cu orientare est – vest. În sud se extinde Prehimalaya Assam Himalaya este cel mai estic sector al Himalayei, între granita Bhutanului cu India, la vest, si marele cot pe care îl face fluviul Brahmaputra când paraseste Transhimalaya, pentru a patrunde în Câmpia de nord a Indiei. Aici se înregistreaza polul ploilor de pe Terra – 12500 mm/m2/an, ceea ce face ca poalele acestor munti sa fie îmbracati într-o padure tropicala de nepatruns, regiunea fiind populata de triburi primitive. Cele mai înalte vârfuri trec usor de 7000 m, impunându-se Minyang Kangkar (Minya Gonkar) – 7587 m, Gyala Peri – 7150 m si Kangdu – 7090 m.

LEAGAN DE CIVILIZATII
Krakorum-Himalaya a jucat un rol important în dezvoltarea civilizatiilor de la poalele lor, prin pasurile de mare înaltime, ce faciliteaza circulatia între Tibet si Peninsula India. Din pricina masivitatii, sunt slab populati, doar în Kashmir(India), Katmandu(Nepal) si Punakha(Buthan) densitatea fiind mare.
Tibet, o unitate de relief foarte interesanta si complexa, cu un peisaj glaciar foarte spectaculos, este leaganul civilizatiei tibetane. Numeroase zone din aceasta regiune turistica majora sunt atragatoare prin potentialul natural si antropic pe care-l au. O singura cale ferata leaga capitala Lhasa de restul Chinei, iar soselele sunt putine si slab echipate, accesul turistilor facându-se pe calea aerului.
Lasa (Lhasa) este capitala religioasa si administrativa a acestei provincii, având peste 30.000 locuitori. Este leaganul vechii civilizatii din Asia Centrala, locuitorii Tibetului fiind vestiti pentru tesutul lânii, olarit, dulgherie si prelucrarea metalelor (adevarati artisti în prelucrarea argintului). Complexul religios antic “Potala”, refacut în urma cu trei sute de ani, dateaza din antichitate, remarcându-se, pe lânga arhitectura deosebita, cele doua culori dominante – rosu si alb. Palatul, cu o înaltime de 40 m si 12 etaje, este sustinut de 10000 de coloane. Tot aici se gaseste Mânastirea Dazhan, construita acum 1300 ani, situându-se într-un magnific parc cu arbori seculari, pe marginea unui lac mare.

”Acoperisul lumii” este localizat în nordul Muntilor Himalaya, pe teritoriul chinez, constituindu-se într-o rezervatie naturala, cu peisaje de mare altitudine, cu relief glaciar si tectonic, ghetari si înaltimi de peste 7000 metri, cel mai înalt fiind vârful Everest – 8848 m.

Copyright © Contact | Trimite referat