Poezia „Lacul”este o poezie lirica,erotica,care
apare pentru prima data în revista „Convorbiri Literare”
în anul 1876.
„Lacul” este o poezie reprezentativa în ce
priveste îmbinarea sentimentului de dragoste cu sentimentul
naturii,asemenea poeziilor „Dorinta”,”Craiasa
din povesti”.
„Lacul” este o poezie erotica idilica în care
sentimentul dragostei se împlineste într-un cadru
natural:lacul.Alte cadre naturale sunt codrul,izvorul,luna,teiul,etc.
Poezia are ca titlu numele unuia dintre elementele cadrului natural-lacul-deoarece imaginea acestuia predomina în peisaj,iar toate celelalte elemente ale decorului-trestiile,barca,luna,vântul-fiind raportate la el.
Cadrul de desfasurare a idilei este natura,o natura luxurianta,eterna,martora
a unei iubiri profunde.
Poezia este alcatuita din cinci strofe si se deschide cu imaginea
feerica a lacului albastru încarcat cu nuferi galbeni.Remarcam
epitetele cromatice „albastru,galben,alb” care sugereaza
imagini vizuale pline de armonie,de seninatate,lacul fiind asemenea
unei oglinzi,în care se reflecta lumea exterioara si lumea
interioara.Lacul apare la început static ca apoi sa devina
prin personificare dinamic:el tresare în cercuri albe
si cutremura o barca. Vb. „a tresari” preia emotia
si zbuciumul sufletesc al eului liric care asteapta emotionat
clipa întâlnirii.
În strofele urmatoare visul de iubire este continuat:
Ea,iubita,asemenea unui astru sa rasara din trestii,iar ei îndragostiti
si fascinati de frumusetea naturii vor pluti luminati discret
de blânda luna în timp ce vorbele lor de dragoste
vor fi îngânate fosnetul trestiilor.Remarcam îmbinarea
imaginilor preponderent auditive cu imaginile vizuale.Epitetul
„blândei” personifica luna sugerând
întelegerea manifestata de aceasta,dar si momentul când
are loc scena de dragoste care este în armonie cu întreaga
natura.
Ultima strofa ne aduce la o realitate trista,deoarece visul
se sfârseste caci ea nu vine,iar totul a fost doar fictiune,zadarnic
si din zadarnicie izvorasc tristetea,deceptia,singuratatea.Acum
natura ne pare mai putin luxurianta lipsind galbenul nuferilor,e
mai putin dinamica,iar tristetea e exprimata prin cuvinte care
o sugereaza:”singuratic,suspin si sufar”.Trezirea
la realitate este semnalata grafic prin punctele de suspensie.Lacul
pare încremenit la durerea eului liric,iar peisajul nu
mai este luxuriant si primitor.
Poezia impresioneaza prin frumusetea peisajului,a decorului,prin
plasticitatea imaginilor vizuale si auditive,prin muzicalitatea
interioara a versurilor realizata prin aliteratii si asonante.De
asemenea rima poeziei este a,b,c,b, cu ritm trohaic.
Poezia „Lacul” dovedeste genialitatea poetului M.Eminescu
care consta în naturaletea exprimarii,în capacitatea
de a ajunge cu usurinta la sufletul cititorului.
