Optica medicala - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: Optica medicala

Optica medicala - referat


Prin ochi primim cele mai multe informatii din lumea exterioara. Dupa calculele unui cercetator 80% din amintirile pe care le pastram sunt inregistrate prin vedere.

Fenomenul culorilor depinde partial de lumea fizica. Afirmam ca culorile peliculelor de sapun si asa mai departe sunt produse prin interferenta. Dar fenomenul depinde de asemenea si de ochi, sau de ceea ce se petrece in spatele ochiului, in creier. Fizica ne caracterizeaza lumina care intra in ochi, dar dupa aceea senzatiile noastre sunt rezultat proceselor fotochimice_neurale si al reactiilor fiziologice.
Exista multe fenomene intresante legate de vedere, care contin un amestec de fenomene fizice si procese fiziologice; explicarea completa a fenomenelor naturale, asa cum le vedem, trebuie sa treaca dincolo de fizica, inteleasa in sensul obisnuit.

Ochiul are rolul de a ne furniza informatii sub forma unor imagini colorate despre adancime, distanta si miscarea obiectelor. Miscandu-l in sus, in jos, in lateral vedem cea mai mare parte a mediului care ne inconjoara .
Animalele si oamenii pot interpreta informatia aparuta pe retine si pot actiona conform informatiei primite.
Acest lucru este posibil datorita faptului ca, prin intermediul nervului optic, ochiul are legatura cu creierul.informatia optica interceptata de retina este transmisa prin nervul optic la creier. Informatiile se transmit sub forma unor impulsuri electrice in creier care le si decodeaza.

Cei doi ochi privesc din unghiuri putin diferite obiectele din lum



ea exterioara, de aceea si informatiile trimise la creier sunt oarecum diferite. Punand cap la cap cele doua imagini transmise, creierul deduce situarea obiectelor in spatiu si distanta la care se afla; aceasta ace posibila vederea tridimensionala.
Ochiul uman este asemanator cu o bila. In fata, in mijloc exista un strat transparent, putin proeminent, corneea. Aceasta este legata de stratul care formeaza albul ochiului si acopera de jur imprejur globul ocular – sclerotica . Marginile scleroticii sunt prevazute cu o retea bogata de vase sagvine.
Corneea este primul mediu de refractia a luminii- lentila optica- prin care trece lumina. Pozitia si forma ei nu poate fi modificata si ca urmare nici distanta focala.
Sub cornee se afla irisul. El este un dic musculos cu un orificiu central: pupila. Lumina patrunde in interiorul ochiului prin aceasta.

Umoarea apoasa dintre cornee si iris ajuta la mentinerea curateniei corneei si indepartarea germanilor.
Imediat dupa iris urmeaza cristalinul, cel de-al doilea mediu de refractie care este insa elastic si mobil. Forma cristalinului poate fi modificata cu ajutorul muschilor din corpii ciliari. Cand privim un obiect indepartat acesti muschi se relaxeaza, cristalinul se lateste si se aplatizeaza. Daca privim un obiect apropiat, cristalinul devine convex.
Spatiul de dupa cristalin, camera posterioara, este umplut de o substanta gelatinoasa numita umoarea vitroasa. Lumina care este refractata de cornee si cristalin trebuie sa strabata si corpul vitros,dupa care atinge retina, care tapeteaza fundul ochiului.


Retina contine aproximativ 130 de milioane de celule fotosensibile:conuri si bastonase. Bastonasele sunt foarte sensibile la lumina, dar cu exceptia culorilor albastru si verde nu pot diferentia culorile. Conurile pot deosebi culorile si maresc claritatea imaginii dar sunt nefunctionale in conditii de lumina slaba. Cand luminascade in intensitate, bastonasele se reactiveaza, dar procesul necesita un oarecare timp. Cand intri din strada intr-o camera mai slab iluminata, ochiul trebuie sa se adapteze la lumina slaba, iar cand iesi din nou la soare esti orbit cateva secunde.
Orbirea determinata de anumite afectiuni ale retinei provine din deterioararea basonaselor si conurilor, care cedeaza dupa un anumit timp. Cercetatorii incearca sa stimuleze si reactiveze conurile si bastonasele afectate, cu ajutorul unor electrozi.
Asa cum stim, lumina alba este descompusa de o prisma intr-un intreg spectru de lumini, de unda, care noua ne apar ca avand diverse culori; culorile bineinteles sunt aparente. Orice sursa de lumina poate fi analizata cu ajutorul unei retele sau unei prisme si se poate determina distributia spectrala, adica cantitatea in care apare fiecare lungime de unda. O a numita lumina poate contine foarte mult albastru, considerabil de mult rosu, foarte putin galben si asa mai departe.
Ochiul este capabil sa diferentieze aproximativ 10 milioane de nuante dar nu poate sa vada lumina ultravioleta. Insectele pot vedea si razele ultraviolete.


Culoarea nu tine de domeniul fizicii luminii ca atare.
Culoarea e os enzatie si senzatiile corespunzatoare diferitelor culori depind de imprejurari. De exemplu, daca avem lumina roz, obtinuta

prin suprapunerea unor fascicule incrucisate de lumina alba si rosie putem arata ca lumina alba poate parea albastra. Daca plasam un obiect inm calea fasciculelor el da doua umbre, una iluminata numai de lumina alba, iar cealalta de cea rosie. Pentru multi umbra din lumina alba a obiectului pare albastra.
Confuziile de culoare apar in cazul defectelor de vedere. Cele mai frecvente de fecte de vedere sunt miopia, respectiv hipermetropia. Miopii nu pot vedea clar obiectele situate la distanta, in timp ce hipermetropii formeaza o imagine neclara despre obiectele apropiate. Aceste defecte sunt aproape fara exceptie consecinta modificarii formei globului ocular. Pentru o vedere perfecta, globul ocular trebuie sa fie sferic. Globul ocular al miopilor este insa alungit pe plan orizontal, iar cel al hipermetropilor , scurtat. Cu ochelari sau lentile de contact, ambele defecte de vedere pot fi corectate. Mai nou cercetatorii incearca sa corecteze miopia prin aplatizarea corneei.
Aceasta interventie numita keratotomie radicala consta din efectuarea unor incizii in forma unor spite de roata. Imediat ce aceste incizii se vindeca, corneea va fi mai plata. Operatia se poate efectua si cu laser. Datele despre gravitatea miopiei sunt introduse intr-un calculator care va calcula cantitatea de cornee care trebuie excizata pentru a remedia miopia.


Modificarea formei globului ocular mai poate determina
un alt defect de vedere: astigmia. Aceasta afectiune insoteste, de obicei, miopia sau hipermetropia. Incurbarea corneei sanatoase este uniforma, la fel ca unei minge de fotbal. La unii insa curbarea corneei seamana mai mult cu o minge de rugby si are drept consecinta o dificultate in a focaliza obiectele.
Ochii sasii nu privesc in aceeasi dirctie:de multe ori ambii ochi privesc spre interior sau spre exterior,dar sunt cazuri in care sunt orientati in sus sau in jos(strabism convergent,divergent,de inaltime). De cele mai multe ori,cauza consta in faptul ca unul dintre muschii oculomotori este flasc.
In copilarie,cele mai fr4ecvnte tulburari de vedere sunt determinate de strabism sau diferite accidente. La varsta mai inaintata pot aparea si alte afectiuni oculare,cum ar fii glaucomul sau cataracta.
Cauza glaucomuluie este cresterea cantitatii apoase care se acumuleaza intre iris si cornee,ceea ce exercita o presiune mare si o durere accentuata. Vederea poate deveni tulbure,boala ducand la orbire ,daca nu se trateaza. In unele cazurio se face o mica incizie cu laser pe cornee,pentru a scadea presiunea in camera anterioara a ochiului.

Cataracta este opacifierea cristalinului. Bolnavul are impresia ca priveste lumea printr-un geam care ingheata treptat. Cataracta se dezvolta in timp si nu este insotita de durere. Operatia consta in indepartarea cristalinului opacifiat cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete(sunete de inalta frecventa imperceptibile pentru urechile noastre),si inlocuirea acestuia cu unul artificial din material plastic.
Ochiul este pentru organismul omenesc un analizator foarte important care il ajuta sa se adapteze la realitatile mediului inconjurator.