Specii pe cale de disparitie - animalele - referat

Specii pe cale de disparitie - animalele

Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Alte câteva mii de speciii ajung în pragul disparitiei în fiecare an înainte ca biologii sa le poata identifica.
Principalele cauze ale disparitiei speciilor de plante si animale sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comerciala (colectarea de plante, vânatul irational si braconajul), distrugerile produse de catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai mare amenintare pentru aceste specii.
De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante si animale au evoluat încet si au disparut din cauza schimbarilor climatice radicale si a imposibilitatii de a se adapta competitiei pentru supravietuire. Totusi, din anii 1600, rata de disparitie a crescut progresiv, odata cu cresterea populatiei umane si consumarea resurselor naturale.
Multi oameni de stiinta considera ca de la disparitia dinozaurilor, în urma cu 65 de milioane de ani, astazi ne aflam în mijlocul celei mai mari perioade critice, de distrugere ireversibila a numeroase specii de plante si animale.
Mentinerea ecosistemelor actuale, precum padurile, recifurile de corali sau mlastinile, depinde în mare masura de biodiversitatea lor. Disparitia uneia dintre speciile care alcatuiesc un astfel de lant trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.
Scaderea ireversibila a biodiversitatii are un impact serios asupra nivelului de trai al oamenilor.
Ecosistemele sanatoase asigura hrana, aer curat, apa si soluri fertile pentru agricultura. De asemenea, 40% din medicamentele moderne provin de la plante s

i animale.

Cauzele disparitiei speciilor sunt diverse:
- Distrugerea habitatelor de catre activitatile umane este cauza primara a disparitiei unor specii de plante si animale. Pe masura ce vietuitoarele evolueaza, ele se adapteaza unor habitate specifice, care le asigura conditiile optime de viata de care au nevoie. Poluarea, drenarea mlastinilor, defrisarea padurilor, urbanizarea si constructia de drumuri (Transamazonianul, Transsiberianul) duc la distrugerea sau fragmentarea acestor medii de viata. Astfel, speciile pierd contactul cu celelalte populatii, reducându-se astfel diversitatea genetica si adaptându-se mai greu la conditiile climatice schimbatoare. În unele cazuri, habitatul fragmentat devine o zona prea restrânsa pentru a suporta o populatie mare.
- În ultimii 400 de ani, exploatarea comerciala mondiala a animalelor pentru hrana si alte produse a crescut simtitor. Multe specii de balene au ajuns în pragul disparitiei dupa ce au fost pur si simplu macelarite pentru ulei si carne. Un alt exemplu concludent este rinocerul negru african, ucis pe scara larga pentru cornul sau, care este pretuit ca medicament si afrodisiac. De asemenea, familii întregi de cactusi si orhidee sunt amenintate cu disparitia din cauza culegerii lor irationale.
- Speciile aclimatizate introduse unui nou ecosistem au cauzat, de multe ori, declinul speciilor native. În 1959, colonistii britanici au introdus bibanul de Nil în lacul Victoria în Africa de Est. Acest peste de prada a redus drastic populatiile native de pesti si a cauzat disparitia a nu mai putin de 200 de specii endemice, care se hraneau cu alge. Astfel, vegetatia acvatica din lacul Victoria a crescut extrem de mult si echilibrul natural a fost dereglat, ireversibil pâna în ziua de astazi.
- O alta cauza majora care a dus si duce la diminuarea drastica a faunei si florei este poluarea mediului. Diferite chimicale toxice s-au raspândit tot mai mult în circuitul hranei în cadrul ecosistemelor. Poluarea apei si temperaturile ridicate ale apei au facut sa dispara numeroase specii de pesti endemici. Ploile acide au distrus, pâna la sfârsitul sec.XX, 118 milioane m3 de material lemnos în Europa. De asemenea, deversarile chimice au afectat pentru mult timp si fundul oceanic.
Lista de specii de plante si animale recunoscute ca fiind pe cale de disparitie este destul de mare.

Exemple mai concludente sunt:
- Porumbelul pasager detinea cândva suprematia absoluta ca numar de exemplare între pasari si mamifere. În anul 1813, s-au numarat peste 1 miliard de porumbei în statul american Kentucky; peste un secol, în acelasi stat, a încetat din viata ultimul exemplar din aceasta specie.
- Pasarea “dodo”, asemanatoare porumbelului, dar nezburatoare, a fost zarita prima oara în anul 1598, în insula Mauritius din Oceanul Indian; ultimul exemplar a disparut în jurul anului 1681.
- Condorul californian, considerat ca cea mai mare pasare pe cale de disparitie, a intrat în atentia specialistilor care au luat ultimele exemplare din mediul lor natural si le-au trecut în rezervatii speciale, unde se încearca înmultirea lor.
- Vulturul plesuv, cu capul alb si acoperit de pene, în ciuda numelui sau, a fost declarat în anul 1782 ca pasare simbol a S.U.A. Existenta sa a fost pusa în mare dificultate din cauza poluarii excesive, dar în urma masurilor energice luate de specialisti, numarul lui s-a redresat simtitor.

Multi papagali sunt grav amenintati de distrugerea nemiloasa a padurilor din habitatele lor tropicale si subtropicale, si de cererea mare de pasari de colivie. Printre speciile amenintate este ara lui Spix, din nord-estul Braziliei, din care se crede ca doar un singur mascul mai traieste in salbaticie. Kakapo din Noua Zeelanda este alt papagal amenintat, impins aproape la disparitie de pradatori ca hermeline, pisici, sobolani introdusi in habitatul lor de colonistii europeni.
Dintre cele 4600 specii de mamifere cunoscute, se considera ca peste 1000 de specii sunt puternic afectate, multe fiind pe cale de disparitie, printre care:
- Lupul tasmanian, al carui ultim exemplar a murit în captivitate în anul 1936.
- Ursul panda urias din China a devenit simbolul mondial al animalelor pe cale de disparitie si se fac eforturi pentru prezervarea lui.
- Irbisul (leopardul zapezilor), având habitatul în Himalaya si în zonele învecinate, îsi are existenta pusa în pericol din cauza vânarii excesive pentru blana sa valoroasa.
- Yakul tibetan, cândva în numar foarte mare, a fost redus simtitor ca numar de exemplare datorita vânarii lui extensive.
- Fiind vânate fara mila pentru pielea lor deosebita, speciile de crocodil american si crocodil de Nil îsi vad astazi existenta periclitata.
- Elefantii sunt la randul lor amenintati cu disparitia datorita comerciantilor de fildes care pun mare pret pe acest produs. In 1979 in Afica mai traiau in salbaticie 1,3 milioane de elefanti dar din cauza braconajului acest numar a scazut la 600.000 in 1989. Elefantul indian -ca specie- este intr-o situatie mult mai grea. Din cauza reducerii habitatului, in salbaticie mai traiesc 35000-54000 de exemplare, majoritatea lor in India. Alte 16000 de exemplare sunt tinute ca animale domestice in diferite tari din Asia.
- Rinocerul s-a aflat si el mult timp in tinat vanatorilor, ceea ce a dus la o scadere drastica a numarului de exeplare ale speciilor lui. Rinocerul alb, rinocerul de Sumatera si de Borneo, rinocerul de Java si cel african se gasesc acum numai in cateva sute de exemplare
- Focile sunt de asemenea amenintate datorita vanatorilor, care erau interesati doar de pielea si blana animalelor. Populatia de foci inelate a ajuns de la catev asute de mii la doar 10000 de exemplare in regiunea arctica-canadiana. Foca calugar, care traieste in ape calde, este cea mai rara dintre foci, in unele regiuni ea fiind deja disparuta.
- Primatele se afla si ele pe lunga lista a animalelor amenintate cu disparitia, fapt datorat reducerii suprafetelor ocupate cu paduri tropicale. Specia cea mai periclitata este urangutanul. Numarul gorilelor de munte a scazut si el la doar 350 de indivizi ramasi in salbaticie.

Alte animale pe cale de extinctie sunt vidrele marine si cele uriase, soparla de Komodo, balenele ucigase si cele cu cocoasa, tigrul siberian, unele specii de hiene, jaguarul si unele specii de reptile si amfibieni, cum ar fi broasca testoasa uriasa de Galapagos, broasca aurie, tuatara sau iguana.
Situatia nu sta mai bine nici în tara noastra. Odinioara în numar foarte mare, bourul si acvila au mai ramas doar ca simboluri pe stema Moldovei si a Munteniei. Zimbrul nu mai figureaza decât în legendele legate de Dragos-Voda. Falnicul zagan a ramas doar în toponimia muntelui Zaganu. Dropia, care odinioara împânzea Câmpia Baraganului, a fost redusa numeric la câteva exemplare existente astazi în Dobrogea. Râsul, capra neagra si cocosul de munte sunt astazi animale ocrotite de lege. În acelasi regim legislativ se afla si multe plante din patria noastra, reduse multe cantitativ, printre care: floarea de colt, garofita Pietrei-Craiului, tisa, bujorul românesc, sângele voinicului si altele.

PASAREA DODO