DE ORIGINE ENGLEZA, cuvântul stres circumscrie o serie
de substantive înrudite ca înteles, dar ce au totusi
nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare,
tensiune, constrângere, încordare nervoasa. În
limba româna, termenul de stres a fost preluat initial
cu ortografia din limba engleza (stress) pentru ca mai apoi
ortografia sa fie adaptata, cu un singur “s”(stres)
atunci când au aparut derivatele adjectivale (stresant),
substantivale (stresor) si verbale (a stresa).
În Anglia, în secolul al XVII-lea, stres însemna
“stare de depresie în raport cu oprimarea sau duritatea,
cu privatiunile, oboseala si, într-un sens mai general,
adversitatea vietii”.
Mai târziu, în secolul al XIX-lea, apare notiunea
conform careia conditiile de viata agresive (stres) pot antrena
suferinte fizice sau mentale (strain).
În anul 1872, Darwin publica “teoria evolutiei”.
În opinia sa, frica, o caracteristica permanenta a omului
si a animalului, are rolul de a mobiliza organismul pentru a
face fata pericolului. El numeste nu numai emotia, ci si actul
emotional ce are loc în fata unei situatii de urgenta:
“fuga sau lupta”.
O alta figura marcanta a acestui secol este William James care
în anul 1884 pune întrebarea “Ce este emotia
?”, iar în 1890 îsi publica “tratatul
de psihologie” si anunta ca procesul psihic este secundar
Graficul 1. Stadiile sindromului general de adaptare.
Prin urmare stresul reprezinta starea de conjunctie rezultata
din actiunea agentului stresor si capacitatea de adaptare a
organismului. Cu cât o persoana se afla mai frecvent în
starea de alarma sau de rezistenta, cu atât este mai mare
riscul instalarii epuizarii cu toate consecintele sale negative.
Daca accentul este pus pe situatie, pe factorii generatori ai
stresului, de aceasta data se are în vedere caracterul
lor neobisnuit, neasteptat, chiar agresiv care ameninta starea
normala a organismului.
În acceptiunea lui Piéron, stresul poate fi identificat
cu agresiunea, cu actiunea violenta a agentilor stresori exercitata
asupra organismului, iar particularitatile generale ale conditiei
stresante sunt considerate a fi: bruschetea, intensitatea mare
si caracterul amenintator al situatiei.7
Omul se confrunta deseori si cu situatii adaptative inedite,
intens solicitante si fata de care nu are totdeauna reactii
adaptative eficiente, dinainte elaborate. Asemenea situatii
sunt de natura sa perturbe prin ineditul si dramatismul lor
schemele adaptative deja elaborate si existente si sa-l oblige
pe individ la identificarea altora noi.
Pentru unii cercetatori, stresul reprezinta un eveniment ce
produce tensiune sau îngrijorare, iar altii privesc stresul
ca o perceptie individuala a unui eveniment – modul în
care un individ interpreteaza situatia. Majoritatea expertilor
definesc stresul ca fiind raspunsul psihologic si fiziologic
la anumiti stimuli perceputi de catre individ ca fiind amenintari.
Astfel de stimuli sunt denumiti stresori sau agenti stresogeni.
Oamenii percep situatiile în moduri foarte diferite. O
persoana evita zborul cu avionul deoarece îl considera
un factor de stres pe când o alta persoana cauta acest
mod de calatorie tocmai pentru ca este încântat
sa zboare. Perceptia persoanei asupra stimului sau evenimentului
este însotita adesea de gânduri si sentimente ce
au fost deja învatate, adesea în copilarie. De exemplu,
o studenta respinsa la examenul de absolvire se poate simti
chiar devastata, ravasita datorita asociatiei subconstiente
cu experientele nefericite ale esecului de pe timpul când
era copil. Un student cu experiente neplacute aproape inexistente
în ceea ce priveste esecul la examene va aborda caderea
mai degraba ca o provocare decât ca un esec. Chiar daca
agentul stresor este acelasi pentru ambii studenti totusi perceptiile
lor si raspunsurile la stimul sunt total diferite.
Sursele de stres
Stresul poate fi generat de catre o diversitate de situatii
sau evenimente, de la modificarea comportamentului, a obiceiurilor
de somn sau de hranire pâna la decesul partenerului de
casatorie, a parintilor sau a copiilor. Volumul de stres indus
de acesti stresori depinde nu doar de perceptia individului,
cât si de factori precum tipul de stresori si, intensitatea
si durata acestora.
J. Weitz considera ca o situatie poate deveni stresanta în
urmatoarele conditii8:
a) solicitarile sunt atât de numeroase încât
împiedica prelucrarea adecvata a informatiei, supraîncarcarea
traducându-se de cele mai multe ori prin degradarea performantelor;
b) situatia este perceputa ca fiind potential periculoasa, motiv
pentru care subiectul se simte amenintat;
c) în cazul în care subiectul este izolat, acesta
resimtind restrângerea libertatii;
d) când subiectul este împiedicat sa-si desfatoare
activitatea si are sentimentul de frustrare;
e) când presiunea grupului se exercita de asa natura încât
trezeste teama de esec, de dezaprobare.
La toate acestea se pot adauga si situatiile caracterizate prin
actiuni cronice ale agentilor fizici (temperaturi extreme, umiditate,
zgomot) sau alte împrejurari care slabesc rezistenta organismului
(boala, lipsa de somn).
Agentii stresori sunt factori nocivi sau stimuli psihici cu
semnificatie afectiva puternica. Multitudinea acestor factori
provocatori de stres a impus clasificarea lor în functie
de anumite criterii, astfel9:
a) În functie de numarul agentilor stresori în actiune,
acestia pot fi: stresori unici, precum un zgomot puternic cu
tendinta de a se prelungi sau un zgomot puternic survenit brusc
în plina noapte si stresori multiplii, de exemplu zgomotul
asociat cu caldura si cu noxele.
b) Dupa numarul persoanelor afectate, pot fi identificati:
§ stresori cu semnificatie strict individuala. Acestia
sunt regasiti în insatisfactia prelungita a unor trebuinte
fiziologice, cum ar fi: setea intensa si lipsa perspectivei
de a o potoli, foame, somn.
§ stresori cu semnificatie colectiva, “de grup”
familial sau profesional. Sunt evenimente precum: nereusita
unui copil la examen, decesul parintilor, divortul, perspectiva
somajului într-o organizatie etc. Acesti stresori forteaza
într-o mare masura capacitatea de adaptare a persoanei.
§ stresori cu semnificatie generala care afecteaza orice
individ. În aceasta categorie sunt incluse evenimentele
subite dezastruoase specifice unor situatii de calamitate naturala,
si anume: inundatie, cutremure, razboi, etc.. Ca exemplu ne
putem referi la cutremurul din martie 1977, soldat cu foarte
multe decese, raniri, distrugeri materiale. Astfel de evenimente
întrerup viata unei persoane facând-o sa se simta
neputincioasa, inutila. Deoarece cataclismele afecteaza populatii
întregi în acelasi timp, astazi în lume tind
sa se formeze adevarate retele de lucru ce îsi propun
pregatirea populatiei în fata acestui gen de stres.
c) Dupa natura lor, agentii stresori pot fi clasificati în:
§ stresori fizici. Stresorii ce induc oamenilor un disconfort
fizic fortând organismele sa se adapteze. Zgomotele, vibratiile,
radiatiile, efortul fizic prelungit, traumatismele, hemoragiile
externe, arsurile, stimulii luminosi, boala, durerile de cap
cronice, temperaturile extreme, cât si umiditatea, sunt
doar câteva exemple. Acestia cât si alti stresori
fizici pot deteriora performantele si productivitatea persoanei
cât si sanatatea si bunastarea acesteia.
§ stresori chimici. Acestia sunt noxele chimice ce au actiune
toxica asupra organismului si care pot induce si un stres psihic
atunci când sunt percepute ca un pericol iminent pentru
sanatatea persoanei.
§ stresori biologici. Din aceasta categorie fac parte virusii,
bacteriile, parazitii prin care se instaleaza diferite boli,
stresori ce sunt constientizati ca surse de pericol pentru functionarea
organismului.
§ stresori psihologici. Sunt stimuli cu o semnificatie
nociva, interpretati subiectiv de psihicul uman la nivelul operatiilor
gândirii.
d) În functie de conexiunea cu problemele vietii, putem
vorbi de:
§ stresori periferici, ce sunt materializati în dificultati
trecatoare, cum ar fi: vremea urâta, aglomeratia, blocajele
rutiere, etc.
§ stresori centrali. Acestia sunt cei regasiti în
problemele importante ce pot provoca perturbari în viata
unei persoane.
Mentionam si studiul de identificare si clasificare a agentilor
stresori centrali, efectuat în 1968 de T.H.Holmes si R.H.Rahe,
profesori la Universitatea din Washington. Cei doi pun în
evidenta 43 de agenti stresori clasificati de subiectii investigati,
cu ajutorul unei scale în care punctajul maxim îl
constituie moartea partenerului de viata (sot, sotie) cotat
cu 100 de puncte.
Cercetarile desfasurate de-a lungul vremii au evidentiat existenta
unei lungi liste a cauzelor generatoare de stres, care grupate
Clasificarea stresului
Variatiile individuale explica de ce una si aceeasi persoana
reactioneaza diferit de la un moment la altul, de ce amploarea,
intensitatea, durata reactiilor psihofiziologice se modifica
în timp ca rezultat al familiarizarii sau dimpotriva al
sensibilizarii cu unii agenti stresori.
Stresul este o stare a organismului care rezulta din interactiunea,
confruntarea unica sau repetata a individului cu situatia.11
O situatie poate fi stresanta pentru majoritatea oamenilor,
dar ea poate sa nu fie evaluata si traita în acelasi mod
de o persoana sau alta.
Eterogenitatea raspunsurilor individuale a dat nastere unui
tablou diversificat al formelor de stres.
Unii indivizi sunt capabili sa se adapteze mai eficient. Un
stresor îi capaciteaza pe unii sa achizitioneze mai mult
si le poate structura viata într-un mod foarte interesant.
De exemplu, multi indivizi învata si studiaza mai bine
în conditii de stres ale unui examen viitor. Înfaptuirea
casatoriei sau pierderea locului de munca, desi destul de stresante,
pot conduce la reîmprospatarea relatiilor si la o mai
mare emulatie.
Alte persoane nu se adapteaza tot atât de bine si acest
fapt are ca rezultat nu numai o slaba performanta si o productivitate
scazuta, ci si îmbolnavirea, dereglarea homeostaziei.
Angajatii care au foarte mult de lucru sau multe responsabilitati,
nu numai ca-si realizeaza sarcinile într-un mod inadecvat,
dar se pot chiar îmbolnavi. Sau, o persoana incapabila
sa suporte decesul sotului, poate cadea în depresie, îsi
va neglija munca si va face lucruri ce îi pot periclita
sanatatea, poate chiar viata.
Asadar, stresul poate avea efecte atât pozitive, cât
si negative. Stresul pozitiv (eustres) este cel care actioneaza
ca factor energizant, ajutând persoana sa abordeze situatiile
ca pe niste provocari, într-un mod mult mai eficient.
În cazul stresului negativ (distres) organismul supramobilizat
refuza sa revina la starea normala, individul fiind nervos,
gata de reactie, are tensiunea arteriala crescuta si musculatura
încordata. Cu alte cuvinte aceasta forma de stres se dovedeste
a fi o greutate asupra mentalului si a organismului.
Cu toate acestea, din cercetarile efectuate pâna în
prezent s-a constatat faptul ca ambele forme de stres pot fi
daunatoare daca sunt mentinute timp îndelungat.
În functie de frecventa manifestarii agentilor stresori
se poate vorbi despre: stres acut (episodic), care înceteaza
odata cu disparitia agentului stresor; stres cronic (persistent),
caz în care agentul stresor se mentine o perioada îndelungata
de timp afectând starea de echilibru a organismului si
stres ciclic provocat de aparitia agentului stresor cu o anumita
regularitate. Stresul ciclic poate conduce la fenomenul de autoagravare
deoarece chiar anticiparea stresului poate duce la aparitia
situatiilor stresante (de exemplu, sesiunile de examene, vacanta,
negocierea contractului de munca sau a salariului).
Tipul de stres prelungit indus de catre stresorii cronici se
dovedeste a fi nociv într-un mod special. Adesea, stresul
cronic erodeaza capacitatea persoanei de a se adapta si poate
conduce la probleme serioase de sanatate. Chiar daca stresul
cronic se dovedeste a fi greu de controlat, totusi efectele
sale pot fi diminuate într-o oarecare masura daca persoana
agresata primeste un puternic suport social provenit din partea
grupului ce îl înconjoara. Studiile indica faptul
ca, aceste grupuri pot îmbunatati statusul mental dezechilibrat,
de genul depresiei si starilor asociate unui risc accentuat
de îmbolnavire, cum ar fi: presiunea sanguina ridicata
si un nivel de colesterol accentuat.
O alta clasificare a formelor de stres a fost efectuata de catre
specialisti avându-se în vedere natura agentilor
stresori12:
a) Stresul psihic în care se regaseste actiunea combinata
a mai multor tipuri de agenti stresori. O stare tipica de stres
psihic o reprezinta cea de examen în care se regaseste
combinata actiunea urmatorilor stresori: teama de esec; evaluarea
consecintelor pe plan scolar, familial, al microgrupului; starea
de start premergatoare examenului; solicitarea intensa din timpul
examenului.
b) Stresul profesional este determinat de actiunea concomitenta
sau nu a stresorilor fizici (zgomot, vibratii, variatii de temperatura,
luminozitate), chimici (substante chimice volatile, iritabile).
c) Stresul preoperator si postoperator are la baza caracterele
stresului psihic, dar la care se adauga ca agent de multiplicare,
anticiparea stresului operator si postoperator.
d) Stresul de subsolicitare ce este determinat de modificarea
caracterului anumitor activitati profesionale. Cresterea ponderii
activitatilor de supraveghere si control, a dialogului cu panoul
de comanda sau calculatorul în defavoarea cooperarii în
echipa conduc la diminuarea comunicarii, monotonie excesiva,
izolare. De asemenea, obligatia de a efectua anumite sarcini
repetitive, monotone carora subiectul nu le gaseste nici o justificare
sau chiar inactivitatea pot deveni surse de stres.
e) Stresul de suprasolicitare. Este caracteristic persoanelor
cu program de lucru prelungit si cu sarcini de mare diversitate.
Apare frecvent în rândul managerilor, mai ales a
celor de nivel superior si mediu. Studiile efectuate în
acest sens13 au evidentiat faptul ca, de regula, managerii acorda
o pondere ridicata din timp problemelor profesionale si reduc
progresiv timpul destinat familiei si relaxarii. Desi stresul
generat de suprasolicitare se manifesta cu intensitati diferite,
ca de altfel toate tipurile de stres în functie de particularitatile
individuale, datele studiului indica faptul ca depasirea mediei
de 65 de ore pe saptamâna afecteaza majoritatea managerilor.
f) Stresul situational este cauzat de schimbari recente în
modul de viata al indivizilor. Acest tip de stres mai este denumit
si stres cultural, deoarece schimbarile pot viza factori de
perenitate din viata si educatia indivizilor. Societatea si
cultura din care provine individul poate intra în conflict
puternic cu situatiile generate de schimbarea locului de munca
(cazul emigrarii), a domiciliului (cazul casatoriei cu o persoana
de alta nationalitate), divortului (atunci când traditia
culturala, religia, normele sociale dezaproba acest act).
Una dintre cele mai grave „boli“ ale vremurilor
noastre este stresul l Stresul poate da dependente grave, de
alcool, tutun, medicamente sau chiar mincare, care pot distruge
orice persoana.
Am descris stresul, in citeva cuvinte, in numarul trecut. M-am
gindit ca e destul de putin spus despre acest fenomen, care
ne copleseste in aceasta lume supraaglomerata in factori stresori.
Si daca tot a fost denumit fenomenul secolului XXI, pentru ca
este un fenomen de amploare, consider ca putem vorbi despre
el si in acest numar. Ma intreb, asa cum sint sigura ca faceti
majoritatea dintre dumneavoastra, cit de des invocam acest cuvint
pentru a ne justifica problemele cu care ne confruntam. Daca
ne-am gindi un minut, am putea sa observam de cite ori spunem:
„Sint stresat, de aceea sint asa agitat!„ „Nu
pot dormi, pentru ca sint stresat!“, „Am sesiune,
asta ma streseaza, nu mai rezist!“, „Seful, la munca,
gaseste cite ceva in fiecare zi sa ma streseze!“. Si lista
ar putea continua, pentru ca, pe cit de multi sintem, despre
atit de multe situatii de acest gen putem vorbi.
» Psiholog Aniela MINU
Stresul - o scuza?
Putem sa acceptam o astfel de intrebare la care sa ne gindim.
Dumneavoastra invocati acest motiv, de exemplu, pentru a va
scuti de o intilnire care nu va face placere, sau pentru a va
scuza atunci cind sotul/sotia va roaga sa il/o ajutati la treburile
gospodariei. V-ati plins prietenilor cit de stresanta va e munca,
cit de mult va solicita seful, cit va streseaza mediul de lucru
tensionat si relatiile incordate cu colegii? Citi dintre noi
nu izbucnim spunind: „Ce trafic stresant!“, „Ce
aglomeratie stresanta in magazine, pe strazi, cum sa nu ajung
sfirsit de oboseala si stresat acasa?“. Pentru omul modern,
ritmul de viata intens, oboseala, solicitarea si nevoia de a
face fata tot mai mult unor sarcini, toate acestea ii epuizeaza
resursele fizice, psihice, astfel incit tendinta lui este de
a se refugia intr-un loc in care sa se linisteasca.
Cum fugim de stres?
E fireasca nevoia fiecaruia dintre noi de a se apara de oboseala
si stres, de a cauta noi resurse fizice si psihice pentru a
o lua de la inceput ziua urmatoare. Si, pe linga tot acest travaliu,
ne e necesara acea stare de bine, nu doar sa ne indepartam neplacerile,
ci sa facem ceva ca sa ne simtim din ce in ce mai bine. Cum
reusim sa facem asta? Fiecare in felul si ritmul propriu. Unii
abia asteapta sa ajunga acasa si sa se aseze pe canapea, la
tv, gasind in acea lume imaginara refugiul din lumea reala a
problemelor. Altii ies in oras „la un pahar“ cu
prietenii, si aproape isi fac un obicei din astfel de iesiri,
caci, de ce nu, si acesta e un mod de a te elibera de stres.
Altii epuizeaza pachete intregi de tigari, pentru ca doar asa
simt ca se pot elibera de tensiunea acumulata in timpul zilei,
sau maninca tot ce apuca pentru a-si amorti nelinistea. Tot
pentru ca sintem stresati, incercam in zadar sa dormim si de
aici pina la a lua prima, apoi a doua pastila pentru a adormi,
nu e decit un pas.
Consecintele
Ar fi prea frumos si prea usor ca, o emisiune tv, un pahar de
alcool, o tigara sau un pachet de biscuiti rontaiti sa fie solutia
scaparii de stres, sa le luam o data si apoi sa uitam ca acest
cuvint exista. Stresul, insa, nu e atit de usor de invins. E
„inamicul public numarul 1“, daca imi permiteti
sa-i spun asa, iar noi sintem prea putin constienti de acest
lucru. Mai mult, nu doar ca nu se epuizeaza, ci, parca, cu fiecare
zi, devine mai puternic, astfel incit, armele noastre devin
tot mai putin eficiente si, astfel, ne trezim apelind tot mai
mult la aceste refugii, pina cind ajungem dependenti de emisiunile
tv de divertisment, pentru ca doar ele ne mai pot distra. Observam
ca, de la acel mic pahar cu prietenii, ne innecam plictisul,
nelinistea, stresul in tot mai multe pahare, pina cind vede
ca nu ne mai putem desparti de bautura, avem tot mai mult nevoie
de ea. O tigara se face unul sau doua pachete, pentru care dam
bani multi. Dar, ce conteza? Fara ele creste anxietatea atit
de mult, incit simtim ca innebunim. De la o simpla „romtaiala“,
vedem, cu stupoare, ca hainele nu ne mai incap si, in disperare,
in loc sa ne oprim, mincam mai mult, pentru ca, altfel, nu ne
eliberam de neliniste. Nu se observa si toate acestea se agraveaza
cu fiecare zi ce trece.
Pentru ca nu ne putem opri…
Initial ne complacem in situatie. Poate nici nu ne dam seama
ca avem o problema. Nu realizam ca nu acea modalitate de a face
fata stresului e singura posibila. Exista si alte variante.
Unii spun „e prea tirziu, sint dependent de alcool, tigari,
tv, calmante sau mincare si doar asa pot sa-mi infrunt «demonii
nelinistii», nu pot renunta la ele, chiar daca imi fac
rau“. Uneori, insa, nu fac rau doar persoanelor in cauza,
ci afecteaza si pe cei apropiati: familia, sotul, sotia, copiii,
pe care ajungem sa-i neglijam pentru ca timpul si resursele
noastre sint consumate in alt mod. Apar probleme tot mai mari
la locul de munca, unde devenim tot mai putin eficienti. Sanatatea
noastra, fizica si psihica, in aceste cazuri, are si ea foarte
mult de suferit. Nici astea nu ne pun pe ginduri? Daca nu, cu
siguranta ca alarma va fi activata atunci cind sintem parasiti
de cei dragi, sintem in prag de divort sau despartire de partenerii
de viata, copii si prieteni. Ne pierdem slujbele si ne trezim
fara un sens in viata. Si toate astea, de ce? Au pornit de la
acest ingrat cuvint „stres“, au fost apoi incurajate
de propria slabiciune a persoanei in cauza si pierdute de sub
control pentru ca nu am cerut sau nu am acceptat ajutorul dinafara.
Nu e o gluma!
Viata e alerta si exercita o presiune imensa asupra noastra.
Uneori, chiar nu stim cum sa-i facem fata si ne izolam, pur
si simplu. Ne rupem de ceilalti si de realitatea lumii, ne inchidem
in noi si ne refugiem crezind ca astfel scapam. De cele mai
multe ori, situatia se agraveaza si ne cuprinde nelinistea si
nesiguranta, pentru ca nu mai putem intelege si accepta o lume
in schimbare, de multe ori avind un caracter absurd. De aceasta
lume ne simtim instrainati si cu toate astea, sintem totusi
obligati sa traim, desi nu o putem intelege si accepta. Daca
ne cufundam in astfel de refugii nocive pentru noi, dependentele
de tot felul, ne trezim cuprinsi de disperare, ne pierdem orizontul
perspectivei viitorului, sintem coplesiti de acel sentiment
sufletesc si moral care „inchide“ persoana dindu-i
impresia lipsei de valoare, atit pentru sine, cit si pentru
propria viata. Unii dintre noi se prabusesc in depresie, in
aceasta eprubeta emotional-afectiva, in incremenirea data de
sentimetul propriei inutilitati, in incapacitatea de a mai actiona,
sentimentul de a fi inchis si lipsa de perspectiva care anuleaza
orice motivatie de a mai fi sau a face ceva util. Nici nu mai
pomenesc de acea ultima posibilitate, suicidul, cind persoana
isi pierde ratiunea de a mai trai si gaseste aceasta solutie
de evadare in moarte.
Toate acestea sperie, insa fac parte din realitate. O realitate
care ne spune „nu e de gluma!“, lucrurile se pot
agrava foarte tare, iar scinteia poate fi stresul, consecinta
vietii moderne.
