LEGISLATIA UNIUNII EUROPENE PRIVIND POLITICILE SOCIALE SI OCUPAREA FORTEI DE MUNCA referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre:

LEGISLATIA UNIUNII EUROPENE PRIVIND POLITICILE SOCIALE SI OCUPAREA FORTEI DE MUNCA

 

Ocuparea fortei de munca


La Consiliul European de la Essen (1995) au fost identificate cinci domenii prioritare de actiune pentru ocuparea fortei de munca:


1. promovarea investitiilor in invatamantul profesional,
2. reducerea costurilor indirecte ale fortei de munca,
3. cresterea economica bazata pe ocuparea intensiva a fortei de munca,
4. cresterea eficientei utilizarii fortei de munca,
5. intarirea masurilor de ajutorare a grupurilor expuse riscului excluderii de pe piata muncii.


Acestor prioritati Comisia Europeana le-a raspuns prin comunicarea sa privind „Dezvoltarea sistemelor de ocupare a fortei de munca in Uniunea Europeana progrese recente si tendinte” [COM (95) 465].
Ocuparea fortei de munca a fost declarata ca obiectiv prioritar al Uniunii prin modificarile aduse tratatelor constitutive prin Tratatul de la Amsterdam. Ca urmare, guvernele statelor membre au hotarat sa sprijine dezvoltarea unei strategii coordonate la nivel comunitar privind ocuparea fortei de munca. Dezvoltarea strategiei se bazeaza pe:


- luarea in considerare a ocuparii fortei de munca in formularea si implementarea politicilor si activitatilor la nivelul Comunitatii;
- introducerea la nivelul Comunitatii a mecanismelor de coordonare,



cum ar fi:
· un raport anual comun al Consiliului si al Comisiei privind ocuparea fortei de munca, pe baza caruia Consiliul European sa adopte concluzii;
· adoptarea de catre Consiliu, la propunerea Comisiei, a unor linii directoare privind ocuparea fortei de munca si care sa ia in considerare politica economica;
· un sistem de monitorizare privind implementarea liniilor directoare, din care sa poata fi facute recomandari statelor membre asupra politicilor privind ocuparea fortei de munca;
· crearea unui Comitet pentru ocuparea fortei de munca care sa promoveze coordonarea politicilor statelor membre privind ocuparea fortei de munca si piata muncii, si care sa formuleze opinii pertinente fata de aceste subiecte;
· adoptarea de catre Consiliu a unor masuri de incurajare, sub forma unor proiecte pilot.
La Consiliul European extraordinar de la Luxemburg din 1997 au fost adoptate liniile directoare ale politicii in domeniul ocuparii fortei de munca:
· imbunatatirea masurilor si actiunilor de ocupare a fortei de munca. Dintre aceste masuri se pot enumera cele referitoare la:
- ajutorarea tineretului a si a adultilor ce nu a avut un loc de munca in ultimele luni prin programe de formare profesionala;
- revizuirea sistemelor de asistenta prin care somerii sa poata accede la un loc de munca sau la un curs de formare profesionala;
- revizuirea sistemelor de invatamant, care sa duca la reducerea numarului de tineri ce parasesc scoala si introducerea de programe scolare care sa fie in concordanta cu cerintele pietei muncii.
· dezvoltarea spiritului antreprenorial. In acest sens, statele membre au fost chemate sa adopte o legislatie clara, stabila si previzibila pentru crearea de noi afaceri, sa reduca barierele administrative pentru intreprinderile mici si mijlocii. De asemenea, au fost chemate sa ia masuri in vederea reducerii impozitarii fortei de munca, in special a celei necalificate, si a reducerii cotelor de TVA aplicate serviciilor ce folosesc munca intensiva.
· incurajarea adaptabilitatii in afaceri. Partenerii sociali negociaza acorduri care sa duca la modernizarea organizarii muncii prin care sa se ajunga la un echilibru intre flexibilitate si securitate, cum ar fi: numarul anual de zile de munca, extinderea sistemului timpului partial de munca sau a muncii cu jumatate de norma, reducerea numarului de ore de munca. Statele membre iau in considerare posibilitatea includerii in legislatie a unor tipuri de contracte flexibile care sa diversifice formele de ocupare a fortei de munca.
· intarirea politicilor privind sansele egale. Prin aceste politici, statele membre urmaresc sa reduca diferenta dintre ratele de angajare dintre barbati si femei, incurajand angajarea femeilor. De asemenea, sunt puse in aplicare masuri care au in vedere imbunatatirea relatiilor dintre viata de familie si munca, cum ar fi: intreruperea temporara a muncii, acordarea de concedii pentru ingrijirea copiilor, contracte de munca cu durata fractionata.
Aceste linii directoare au fost transpuse in politici nationale prin planurile nationale de actiune pentru ocuparea fortei de munca, elaborate de statele membre si supuse spre examinare Comisiei si Consiliului.
Consiliul European de la Köln din 1999 a imbunatatit Strategia europeana de ocupare a fortei de munca, hotarand ca acesta trebuie sa tina seama de toti factorii economici ce afecteaza situatia fortei de munca. Reuniunea a declansat asa-numitul ”Proces de la Köln” de urmarire si ameliorare continua a strategiei de ocupare a fortei de munca, expresie a importantei acesteia pentru Uniune, si a incurajat dialogul dintre toate partile implicate in politica economica si intarirea increderii in raporturile lor, in vederea asigurarii cresterii economice si a crearii de locuri de munca, obiectivul major al „Pactului european de ocupare a fortei de munca”, adoptat de Consiliul European de la Köln (1999).


Elementele esentiale ale Pactului sunt:
- coordonarea politicii economice si imbunatatirea relatiilor dintre dezvoltare si politicile monetare, bugetare si fiscale, avand ca scop o dezvoltare economica neinflationista (procesul Koln);
- dezvoltarea in continuare si o mai buna implementare a strategiei coordonate de ocupare a fortei de munca (procesul Luxemburg);
- o ampla reforma structurala care sa duca la imbunatatirea capacitatii si eficientei pietei muncii si a pietei bunurilor, serviciilor si capitalului (procesul Cardiff).
Liniile directoare pentru anul 2000 constau intr-un pachet de documente ce cuprind, in afara de liniile directoare, si Decizia Consiliului de infiintare a Comitetului privind ocuparea fortei de munca (Decizia nr. 2000/98/CE) si recomandarile Comisiei privind implementarea politicilor in statele membre. In politicile pe anul 2000 se subliniaza intarirea rolului serviciilor de ocupare a fortei de munca in domeniul public (PES).
Prezentarea obiectivelor strategice pe perioada 2000–2005 a avut loc cu ocazia Consiliului European de primavara de la Lisabona (2000).
Consiliul a luat in vedere schimbarile profunde ce au loc in societate, globalizarea reprezinta pentru Europa o intensificarea a concurentei in toate sectoarele economice in timp ce dezvoltarea si diversificarea tehnologiilor informationale poate duce la o schimbare radicala a intregului sistem de invatamant si educatie, deschizand perspectivele posibilitatii de a invata si a acumula cunostinte pe tot parcursul vietii.
Consiliul a stabilit ca obiectiv strategic fundamental ca, pana in anul 2010, UE sa devina cea mai competitiva economie bazata pe cunoas

tere.


S-a considerat ca cea mai importanta problema a majoritatii statelor membre o reprezinta somajul. Eradicarea somajului poate fi facuta daca vor avea loc reforme consistente in domeniul ocuparii fortei de munca, vor fi inlaturate obstacolele existente si se vor folosi resursele necesare.
Eradicarea somajului pana in anul 2010 a fost definita ca o alta prioritate a Uniunii Europene.
Daca pana la reuniunea de la Lisabona, strategia europeana se baza pe masuri luate la nivel national si comunitar, odata cu publicarea liniilor directoare pe anul 2000, ocuparea fortei de munca capata o dimensiune locala. La nivel local se pot dezvolta strategii care sa tina cont de particularitatile locale si de avantajele comparative oferite de aceste particularitati. Dintre aceste avantaje se pot enumera:
- proximitatea – autoritatile locale sunt cele mai in masura sa evalueze problemele si sa dea solutii;
- putere economica – autoritatile locale au la dispozitie un buget ce poate fi folosit in crearea directa de locuri de munca, ca raspuns la cerere;
- puterea de a lua decizii – avand la dispozitie bugetul, autoritatile locale pot stimula forta de munca prin intermediul intreprinderilor locale;
- contact strans cu societate informationala – datorita legaturilor cu institutiile de invatamant si cu firmele de tehnica de calcul, autoritatile locale pot furniza accesul la informatii si la tehnologii de comunicare.
Dintre masurile si actiunile intreprinse pentru punerea in aplicare a strategiei pot fi amintite urmatoarele actiuni cu caracter general:
- Initiativa Comisiei din 1996 intitulata „Actiuni pentru ocuparea fortei de munca in Europa: Pactul de Incredere”, avand ca obiective majore implicarea tuturor partilor, a face din forta de munca o problema pan-europeana si a lupta impotriva somajului intr-o perspectiva pe termen mediu si lung.
- Incheierea de „pacte teritoriale pentru ocuparea fortei de munca”, avand ca obiectiv capacitatea autoritatilor locale de a crea noi locuri de munca in zone cu somaj ridicat.
- Initiative de dezvoltare si ocupare a fortei de munca la nivel local;
- Analize, cercetari si cooperari care sa duca la o politica activa de informare si la identificarea si diseminarea celor mai bune practici;
- Asistenta financiara acordata intreprinderilor mici si mijlocii ce creeaza noi locuri de munca;
- In vederea exploatarii si utilizarii eficiente a surselor posibile de creare de locuri de munca, in 1996, Comisia a lansat comunicarea „Sa utilizam serviciile”. Comunicarile din anii urmatori se refereau la locurile de munca create de intreprinderile mici si mijlocii si de industria turismului.
- Posibilitatea crearii de noi locuri de munca in societatea informationala a fost studiata in Raportul privind oportunitatile de ocupare a fortei de munca in societatea informationala: „Exploatarea potentialului revolutiei informationale”, raport urmat de comunicarea Comisiei din anul 2000 „Strategii de creare de locuri de munca in societatea informationala”;
- Comunicarea Comisiei COM (1998) 219 privind munca ilegala. Ca urmare a acestui comunicari a fost adoptata rezolutia referitor la codul de conduita privind cooperarea dintre autoritatile statelor membre in vederea combaterii obtinerii de beneficii transnationale de pe urma securitatii sociale si care contribuie la frauda si combaterea muncii la negru ca si la angajarea fortei de munca din alte tari. S-a decis astfel asupra unui program de cooperare si asistenta administrativa reciproca.
- Adoptarea Directivei nr. 99/85/CE prin care, pe baza experimentala, pentru serviciile ce folosesc munca intensiva se aplica cote reduse de TVA .
- „Modernizarea serviciilor de ocupare a fortei de munca in domeniul public” (PES) care sa vina in sprijinul Strategiei Europene de ocupare a fortei de munca (Comunicarea Comisiei din anul 1998). In acest comunicat sunt cuprinse concluziile consultarilor rezultate in urma lansarii Cartii Verzi din 1997;
- Lansarea in anul 2001 a „Planului de Actiune privind Mobilitatea si Forta de munca calificata” [COM (2002) 72]. Prin planul de actiune Comisia promoveaza obiective care sa conduca la o piata a muncii mai deschisa si usor accesibila, punandu-se accentul pe promovarea resurselor umane.
- Crearea retelei „EURES”, care vine in ajutorul persoanelor in cautarea unui loc de munca. Reteaua faciliteaza mobilitatea in interiorul Comunitatii fiind constituita de 450 de consilieri pe probleme de ocupare a fortei de munca.
La randul sau, Fondul Social European reprezinta principalul instrument financiar pentru actiuni structurale al Uniunii Europene ce prevede mijloacele de punere in aplicare a obiectivelor Strategiei europene de ocupare a fortei de munca: protectia si promovarea fortei de munca, combaterea somajului, a discriminarii si a excluderii sociale.
Fondul finanteaza acele actiuni ale statelor membre pe perioada 2000-2006 (Regulamentul nr. 1784/1999) care au ca scop prevenirea si combaterea somajului, dezvoltarea resurselor umane si integrarea sociala pe piata muncii, sanse egale pentru barbati si femei, dezvoltare durabila si coeziune economica si sociala. Asistenta este acordata pe baza prioritatilor nationale stabilite in planurile nationale de actiune pentru ocuparea fortei de munca a fiecarui stat.