4.1. Lubrifianti interni
In cazul in care rasina se prelucreaza prin turmare prin presare, injectie si in particular prin laminare urmata de formare este dezavantajos sa se aplice agentul de demulare pe matrita la fiecare piesa sau la un anumit numar de piese. Acest inconvenient poate fi evitat prin utilizare lubrifiantilor interni. Astfel liniile de prelucrare automata pot fi operate in mod similarcu acelea pentru prelucrarea termoplastelor. In cazul in care se foloseste o matrita noua este recomandabil sa se unga matrita cu un agent de demulare extern pana cand se se formeaza o grosime suficienta de lubrifiant in matrita. Dupa aceea nu mai este necesara aplicarea de agent de demulare.
Lubrifiantii interni tipici utilizati sunt sapunurile metalice bazate pe acid stearic. De exemplu stearat de zinc si stearat de aluminiu. Se introduce de obicei 2-6% fata de rasina. O cantitate prea mare poate creea probleme daca piesa trebuie sa fie vopsita dupa formare.
4.2. Aditivi tixotropici
La formarea prin contact, atat la depunerea manuala cat si la sprayere, una din problemele majore scurgerea rasinii de pe suprafetele inclinate sau verticale. Aceasta rezulta la variatii considerabile ale raportului rasina/sticla si poate duce la laminate prea bogate sau prea sarace in rasina. Deci, in cazul in care apar astfel de variatii, pot sa apara diferente considerabile in proprietatile mecanice ale laminatului.
Cea mai eficienta cale de a elimina aceasta problema este de face rasina tixotropa. In acest caz rasina ramane prelucrabila si doar umezeste armatura fara sa curga de pe suprafetele verticale. Astfel se poate obtine un laminat omogen.
O serie de producatori de poliesteri ofera rasini tixotrope din aceasta cauza. De asemenea se gasesc si paste tixotrope destinate introducerii in alte rasini sau de a produce un anumit nivel de tixotropie.
Unul din cei mai utilizati agenti tixotropi este silica aerogel sau silica coloidala. Acesta are particule foarte mici in jur de 0,015 µm si are o suprafata foarte mare. In general un adaos de 2% de agent este de ajuns pentru a produce tixotropia. Se poate utiliza atat la rasinile poliesterice cat si la cele epoxidice cu aceeasi eficienta, in orice caz introducerea unei mici cantitati de apa sau glicol este necesara pentru a mentine efectul.
La rasinile epoxidice, adausul unei mici cantitati (0,5%) de acetat de trietanolamina, de alcool polihidric sau apa se utilizeaza pentru a imbunatati tixotropia cand se utilizeaza ca agent tixotropic silica.
Alti agenti tixotropici utilizati la rasinile poliesterice sunt ulei de castor hidrogenat si argile bentonitice modificate cu amine alifatice cu catene lungi. In mod siguri si alte umpluturi fin divizate produc un anumit grad de tixotropie rasinilor, dar acestea trebuie adaugate in cantitati mult mai mari decat de silice si se poate modifica reactivitatea la rasinile poliesterice. Exemple de astfel de umpluturi sunt caolina si diferiti oxizi de metale.
4.3. Umpluturi ignifugante
In afara de compusii clorurati si bromurati se pot introduce diferite materiale anorganice atat singure cat si in combinatie cu compusi organici halogenati pentru ignifugarea rasinilor. Acestea sunt trioxidul de antimoniu (cel mai utilizat), hidroxidul de aluminiu si o serie de borati si fosfati.
La rasinile poliesterice aditivii ignifuganti sunt inglobati la fabricarea rasinii pentru a se obtine un echilibru intre proprietatile ignifugante si cele de reticulare. Aceasta balanta a proprietatilor este de obicei posibila la utilizarea a mai multor aditivi ignifuganti si poate fi realizata dupa o munca intensa de cercetare.
Ignifugarea poate fi apoi marita prin adaugarea de umpluturi inerte in sistem si prin reducerea cotinutului de rasina din laminat.
La rasinile poliesterice, compusii clorurati sunt cei mai utilizati, in timp ce cei bromurati favorizeaza rasinile epoxidice. (Este recomandabil sa nu se utilizeze compusii clorurati in sistemele utilizate in aplicatii electrice, doar rasini epoxidice bromurate).
Trioxidul de antimoniu
Este o pudra alba, densa utilizata impreuna cu o rasina halogenata pentru a produce rezistenta la foc. Se poate utiliza doar in cazul in care sunt acceptate laminatele opace. Se folosesc atat la rasinile epoxidice cat si la cele poliesterice. In prezenta focului trioxidul de antimoniu reactioneaza cu halogenul prezent in rasina si formeaza clorura sau bromura de antimoniu volatila care stinge focul prin consumarea hidrogenului.
Hidroxidul de aluminiu
Este o pudra alba utilizata pentru a produce rezistenta la foc. Actioneaza prin descompunerea in alumina si apa la temperaturi peste 200°C si vaporii de apa sting focul. Se cunoaste de asemenea sub denumirea de trihidrat de alumina.
4.4. Pigmenti si coloranti
Rasinile poliesterice si epoxidice pot fi colorate cu coloranti sau pigmenti transparenti. Colorantii trebuie sa fie compatibili cu sistemul si sa nu reactioneze cu catalizatorul peroxidic in cazul rasinilor poliesterice, sau cu agentul de intarire aminic si anhidridic in cazul rasinilor epoxidice.
Colorantii transparenti se dizolva intr-un solvent potrivit, cum ar fi stiren sau dibutilftalat si apoi se adauga in rasina. Se introduc in proportie de 0,01-0,2%.
Pigmentii se gasesc sub forma de pudra sau de dispersii in rasini poliesterice, rasini epoxidice sau plastifianti ftalati. Multi producatori prefera sa foloseasca paste preamestecate de pigmenti pentru ca acestea pot fi amestecate cu rasina fara echipamente speciale de dispersare. Daca pigmentii nu sunt bine amestecati in rasina - sau in particular in geluri - colorarea va fi neuniforma si pot aparea dungi.
