Una dintre primele scari a fost cea conceputa de fizicianul german Gabriel Daniel Fahrenheit, care situeaza, la presiune atmosferica standard, punctul de inghet si de topire al ghetii la 32 grade F si punctul de fierbere al apei la 212 grade F.
In anul 1714 a construit doua termometre cu alcool cu care se putea masura relativ precis. In acelasi an a folosit si mercur in termometre, continuand astfel lucrarea lui G. Amonton, care studiase dilatabilitatea mercurului.
Pentru termometrele sale folosea mai multe scale, dintre care ultima - denumita ulterior cu numele lui - lua ca puncte fundamentale trei temperaturi. Primul punct reprezenta temperatura unui amestec de apa, gheata si sare de bucatarie, notata cu 0. Al doilea - temperatura unui amestec de apa si gheata, notata cu 32, iar al treilea temperatura apei care fierbe, notata cu 212. La unele scale mai vechi folosea si temperatura corpului omenesc sanatos ca unul din punctele fundamentale.
In anul 1724 a explicat dependenta dintre temperatura de fierbere a apei si presiunea atmosferica, a mai construit un nou densimetru si un termometru combinat cu barometru.
Gradul Fahrenheit este o unitate tolerata. Se mai utilizeaza in tarile anglo - americane. Unitatea fundamentala pentru diferenta de temperatura este kelvinul (°K) si este acceptat ca unitate si gradul Celsius (°C).
In anul 1742, Anders Celsius a propus o scara "inversa" scarii Celsius moderne, unde 0 era temperatura de fierbere, iar 100 cea de inghet a apei. El a constatat ca temperatura de inghetare a apei nu depinde practic de presiune. De asemenea, el a determinat cu o precizie remarcabila cum depinde temperatura de fierbere a apei de presiunea atmosferica.
Celsius a folosit doua puncte fixe in scara sa: temperatura de topire a apei si temperatura de fierbere a apei. Aceasta nu era o idee noua, Isaac Newton lucrand deja cu ceva asemanator. Deosebirea era aceea ca Celsius a folosit temperatura de topire a apei si nu cea de inghet. Experimentele pentru o buna calibrare a termometrului s-au desfasurat pe parcursul a doua ierni. Repetand experimentul iarasi si iarasi, el a descoperit ca gheata se topeste intotdeauna la acelasi punct de calibrare marcat pe termometru. El a descoperit un punct similar la fierberea apei, punctul de evaporare a apei. Cand aceasta determinare se face cu o precizie ridicata se observa o variatie a acestui punct in functie de presiunea atmosferica. In momentul in care se indeparta termometrul de vapori, nivelul mercurului crestea putin . Acest fenomen se poate explica prin racirea rapida si contractarea sticlei.
Cand Celsius a decis sa foloseasca propria scara de temperatura, el a ales punctul de fierbere a apei pure la 0 °C (212 °F) si punctul de inghet (solidificare) la 100 °C (32 °F). Un an mai tarziu, Frenchman Jean Pierre Cristin a propus o versiune inversata a scarii, cu punctul de inghet la 0 °C (32 °F) si punctul de fierbere la 100 °C (212 °F), denumind-o Centigrad.
