Structura acizilor nucleici



primara



rezultatul polimerizarii + ordonarii a 4 tipuri nucleotide (Adenina, T,C,G) => se realizeaza lant polinucleotidic al ADN
- cuplarea intre nucleotide se face prin legatura fosfodiester ce se vor realiza intre rad. fosfat 1 nucleotid + - OH de la C3/C5 al nucleotid adiacent. => lant polinucleotidic (polimer) gluco-fosfo-gluco-fosfo succesiunea lor este 3-5 (35 – 53.) =>



secundara: structura dublu catenara a ADN



Moleculele polinucleotidice legate prin punte (4 leg. covalente) intre baze azotate intercatenare dupa complementaritate

A-T (2 punti H) stricta complementaritate a bazei

G-C (3 puntiH)

đ (datorita structurii at. de 4) un nucleu intens electric pozitiv ( se necesita un alt electron de la H sau O) de la bazele azotate purinice/purimidinice care se completeaza asa => legatura electrocovalenta A=T, G=C

đ Sargrof demonstreaza complementaritatea studiaza valorile cantitative absolute ale (valori apropiate de 1 a rapoartelor A/T; G/C ) =>stricta complementaritate

đ ! valoarea sumelor (A+T)/(G+C) raport stocare = BAZA RATIO Nu este egal cu 1 (poate fi <,> ca 1) BAZA RATIO = (A+T)/(G+C) are specificitate de specie

= 1.4 la om

đ semnificatie dpdv biogenetic = structura II permite mecanism de replicare (pt. ADN – semiconservativ)

{1 catena tipar / matrita => (prin stricta complementaritate) 1 catena noua identica cu perechea veche} => REPLICARE SEMICONSERVATIVA ADN

đ Structura II permite repararea moleculei ADN in caz de eroare, distructie in fazele anterioare replicarii

đ Repararea structurii secundare permite repararea erorilor din urma replicarii

đ Structura secundara (complementaritatea) este foarte importanta in hibridizarea (cuplarea cu alte molecule ADN) si in sinteza de laborator a ADN

c) structura tertiara Wiekens si Frenkel (cu difractia RX cand ADN expus RX) au sustinut ca structura macromoleculara a ADN este tridimensionala, elicoidala si are cel putin 2 helixuri => (Wotras+Crich) dpdv teoretic stabilesc (Sargrof) structura 3D a ADN si apropriem ca posibilitate de compatibilitatea cu studii experiment de atunci => se defineste ca ADN are catene complementare antiparalele spiralizate in jurul unui ax virtual comun cu rotatie DEXTROGIR (Bazele azotate situate la interiorul helixului, exteriorul fiind de schelet glucido-fosforic)