Controlul conturilor presupune untilizarea unor foi de lucru asupra conturilor de bilant si asupra rezultatelor financiare.
Posibilitatea auditorului de a exprima o opinie privind intocmirea situatiilor financiare sub toate aspectele semnificative, conform cu un cadru general de raportare financiara, implica parcurgerea mai multor etape:
1. Acceptarea angajamentului de audit;
2. Orientarea si planificarea auditului;
3. Aprecierea controlului intern;
4. Controlul conturilor;
5. Controlul situatiilor financiare;
6. Concluziile auditului si raportarea.
Rezulta ca acceptarea oricarei misiuni de audit al conturilor anuale trebuie sa fie concretizata intr-un contract ce cuprinde urmatoarele aspecte:
_ normele de lucru - se vor mentiona interventiile ce urmeaza a fi efectuate de catre auditor: cunoasterea generala a societatii, aprecierea procedurilor de control intern existente, asistenta la efectuarea inventarelor fizice, controlul conturilor si al documentelor de sinteza;
_ termenele - se vor mentiona termenele de depunere a rapoartelor;
_ calendarul interventiilor - se precizeaza perioadele in care vor avea loc demersurile: cunoasterea generala a societatii, aprecierea procedurilor de control intern, asistenta la efectuarea inventarelor fizice. controlul conturilor si al documentelor de sinteza;
_ onorariile - se are in vedere timpul necesar pentru efectuarea diferitelor lucrari, nivelul de responsabilitate si calificarea profesionala a expertilor sau a persoanelor care vor interveni.
Contractul de prestari de servicii prevazut de legislatia romana a se incheia intre auditor si client este, prin caracteristicile sale juridice, un contract de mandat prin "care o persoana se obliga de a face ceva pe seama unei ale persoane de la care a primit insarcinare".
CONTROLUL CONTURILOR
Controlul conturilor este o etapa succesiva sau concomitenta cu controlul intern, functie de experienta auditorului. Concluziile rezonabile pe care se bazeaza opinia trebuie sa fie fundamentate cu probe de audit suficiente, prin combinarea testelor de control si a
procedurilor de fond.
Testele de control privind modul de functionare a cadrului contabil conceptual si a controlului intern, precum si a testelor efectuate cu scopul de a depista erori semnificative din situatiile financiare (proceduri de fond) contribuie la ansamblul probelor de audit.
Sistemul contabil si cel de control intern au ca scop prevenirea, detectarea si corectarea erorilor semnificative.
Etapa precedenta, privind obiectivele si evaluarea controlului intern, riscurile acestuia, reprezinta pentru auditor un pas important in controlul conturilor.
Probele de audit trebuie realizate pentru fiecare asertiune a conducerii cu privire la situatiile financiare.
Ansamblul de asertiuni ale conducerii inglobate in situatiile financiare sunt clasificate astfel:
existenta: un activ sau o obligatie exista la o anumita data;
drepturi si obligatii: un activ sau o obligatie apartine entitatii la o anumita data;
aparitie: o tranzactie sau un eveniment a avut loc pe durata unei perioade si este legat de entitatea respectiva;
exhaustivitatea: nu exista active, obligatii, tranzactii sau evenimente neinregistrate sau elemente neprezentate;
evaluarea: un activ sau o datorie este inregistrata la o valoare contabila adecvata;
comensurarea: o tranzactie sau un eveniment este inregistrat la valoarea corespunzatoare si venitul sau cheltuiala este alocata perioadei corespunzatoare;
prezentarea informatiilor: un element este prezentat, clasificat si descris in conformitate cu cadrul general de raportare financiara adecvat.
Auditorul trebuie sa se asigure ca ii sunt confirmate exigentele cu privire la credibilitatea unei asertiuni a conducerii, prezentata in situatiile financiare. Credibilitatea probelor de audit depinde de provenienta sursei, interna sau externa, si de natura sa: documentara, orala, constatarea efectiva prin vizualizare de catre auditor. Atunci cand sistemul contabil si controlul intern sunt functionale, probele de audit intern sunt mai credibile decat cele externe; dupa cum confirmarea primita de la un tert ca sursa externa este mai credibila decat cea interna.
Obiectivul principal al auditorului pentru "Controlul conturilor" il constituie obtinerea elementelor probante adecvate pentru a emite opinia motivata si responsabila asupra modului de reflectare a situatiilor financiare. Aceasta etapa are ca obiectiv reunirea elementelor probante suficiente si juste pentru a putea exprima o opinie motivata asupra situatiilor financiare, ceea ce presupune asigurarea respectarii regulilor legale si regulamentare de catre intreprindere:
_ regulile referitoare la inventarieri;
_ existenta activelor si faptul ca acestea apartin intreprinderii;
_ regulile de tinere a registrelor si a contabilitatii;
_ estimarile contabile si de evaluare stipulate in normele legale si cele profesionale sau in absenta acestora;
_ principiile contabilitatii: prudenta, permanenta metodei, continuitatea activitatii, independenta exercitiului, intangibilitatea bilantului de deschidere, necompensarea;