Sunt ipoteze si conventii contabile ce au aparut ca rezultat al observatiilor si experientelor practice, plecand de la cazuri practice repetate s-a ajuns la generalizari. Aceste principii evolueaza in timp - unele se perfectioneaza, altele apar sau dispar.
In prezent pe plan international exista un consens cu privire la denumirea acestora si la structura lor.
Prin Directiva IV CEE s-a adoptat o denumire conuna a principiilor contabile generale. Exista un numar mare de principii. La noi, prin reglementare armonizata s-au adoptat 9 principii:
1. Principiul prudentei: nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a venitului, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior. Prudenta consta in contabilizarea oricaror pierderi probalile si necontabilizarea profiturilor sperabile.
. principiul este legat de evaluarea patrimoniului si opereaza la finele oricarui exercitiu, cand pentru fiecare element din patrimoniu se compara valoarea contabila cu valoarea de inventar (actuala, de piata). Diferenta rezultata are semnificatii diferite si se contabilizeaza diferit pentru elementele de activ si cele de pasiv:
. pentru activ: cand valoarea contabila este mai mare decat valoarea de inventar rezulta o diferenta negativa, un minus de valoare care, daca minusul are caracter definitiv se contabilizeaza pe seama analizei (cheltuieli = analiza), daca minusul nu are caracter definitiv se contabilizeaza pe seama provizioanelor pentru depreciere (cheltuieli = provizioane); cand valoarea contabila este mai mica decat valoarea de inventar, rezulta o diferenta pozitiva, un plus de valoare contabila care nu se contabilizeaza.
. pentru pasiv: cand valoarea contabila este mai mica decat valorea de inventar rezulta o diferenta pozitiva, un plus de valoare, care daca are caracter ireversibil este un plus de datorie si se contabilizeaza ca atare, daca are caracter reversibil se contabilizeaza ca provizion; cand valoarea contabila este mai mare decat valoarea de inventar, rezulta un minus de valoare contabila, care daca este ireversibil se contabilizeaza ca o reducere de datorii, iar daca este reversibila nu se contabilizeaza.
2. Principiul permanentei metodelor: consta in continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor de patrimoniu si a rezultatelor, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.