Reguli de functionare ale contului






Urmaresc stabilirea urmatoarelor elemente referitoare la conturi:
*soldul initial sau existentul de bilant la inceputul perioadei;
*modificarile suportate de conturi sub forma cresterilor si a scaderilor inregistrate in D si C;
*stabilirea soldurilor finale la sfarsitul perioadei.
In conformitate cu legislatia in vigoare deschiderea conturilor la inceputul fiecarui exercitiu financiar se face cu ajutorul contului 891 –bilant de deschidere care apoi se soldeaza. Contul se debiteaza cu soldurile conturilor de P si se crediteaza cu soldurile conturilor de A conform urmatoarelor formule contabile:


891 Bilant de deschidere = Cont de pasiv;
Cont de activ = 891 Bilant de deschidere.
In urma acestor operatii economice contul bilant de deschidere a fost soldat.
Bilantul este procedeul de baza al metodei contabilitatii procedeu care sta la baza formulelor de functionare a conturilor. priN intermediul bilantului se realizeaza principiul dublei reprezentari creand prin aceasta premizele realizarii principiului dublei inregistrari a operatilor economice si financiare in conturi. Pornindu – se de la bilant se deschid conturi de activ pentru elementele patrimoniale din A bilantului si conturi de P pentru elementele patrimoniale din P bilantului. Deoarece procedeele metodei contabilitatii constituie in intreg si se conditioneaza reciproc explicarea regulilor de functionare pentru conturile de A si de P se face in concordanta cu aceste procedee. Astfel bilantul este legat de cont prin faptul ca in primul caz posturile stau la baza deschiderii conturilor iar in al doilea caz contabilitatea curenta foloseste conturi care stau la baza intocmirii urmatorului bilant.
Soldul de bilant sau existentul initial din A bilantului se va inscrie in conturile de A in D iar soldul de bilant sau exostentul de bilant din P bilantului se va inscrie in conturile de P in C.

In urma acestui rationament se poate functiona prima regula de functionare a conturilor.
1)Conturile de A incep sa functioneze prin a se debita cu existentele din A bilantului iar conturile de P incep sa functioneze prin a se credita cu existentele din P bilantului.
Pentru situatia in care la inceputul perioadei de gestiune unele conturi nu prezinta sold inregistrarile se vor face in D sau in C cu ocazia primelor operatii economice sau financiare referitoare la aceste conturi. Sintetizand putem spune ca prima regula de functionare a conturilr poate fi definita si astfel: conturile de activ incep sa functioneze prin a se debita iat conturile de pasiv incep sa functioneze prin a se credita.
2)Cresterile, majorarile, intrarile elementelor patrimoniale de A sau de P
ex: societatea se aprovizioneaza cu marfuri in valoare de 5000 lei. Plata se face ulterior.


Cele doua conturi care se vor modifica si in care se vor face inregistrarile sunt contul “Marfuri” avand functie contabila de A si contul “Furnizori” cu functie contabila de P. Prin cresterea valorii stocului contul marfuri suporta o crestere care nu va putea fi inregistrata decat in aceeasi sectiune in care a fost inregistrat si soldul sau existentul de bilant deci in D. Contul “Furnizori” a suportat o crestere a datoriei prin urmare aceasta majorare nu va putea fi inregistrata decat in aceeasi sectiune cu soldul initial prin urmare in credit.
Cresterile , majorarile, intrarile elementelor patrimoniale de A se vor inregistra in conturi de A in D iar cresterie , majorarile, intrarile elemetelor patrimoniale de P se vor inregistra in conturi de P in C.
3)Scaderea, diminuarea, iesirea elementelor patrimoniale de A sau de P
ex: societatea achita datoria fata de furnizori in numerar.
In urma acestei operatii economice cele 2 conturi care vor suporta modificari sunt “casa” si “furnizori” , deoarce contul este un instrument de calcul special in cadrul lui se vor diferentia distinct in sectiuni separate cresterile si scaderile. Plata in numerar va determina scaderea contului “casa” suma respectiva fiind inregistrata in debit iar pe de alta parte va determina scaderea datoriei fata de furnizori care va fi inregistrata in D contului.
Scaderile , diminuarile, iesirile elementelor patrimoniale de A se inregistreaza in conturile de A in C iar scaderile, diminuarile, iesirile elementelor patrimoniale de P se vor inregistra in conturile de P in D.
4)Stabilirea soldului final – pornind de la faptul ca un cont nu poate scadea cu o suma mai mare decat cea a existentului initial la care se adauga intrarile rezultand urmatoarea regula de functionare: conturile de A prezinta solduri finale debitoare sau 0 iar conturile de P prezinta solduri creditoare sau 0.
Inscrierea soldului final se face in sectiunea opusa celei din care provine cu indicarea felului dibitor sau creditor din urmatoarele motive:
*inchiderea conturilor (un cont este inchis cand suma D este egala cu suma C);


*verificarea exactitatii inregistrarilor in conturi pe baza urmatoarelor relatii:
• soldul initial debitor +rulajul debitor= rulajul creditor+soldul final debitor (pentru conturile de A);
• soldul initial creditor + rulajul creditor = rulajul debitor+ soldul final creditor (pentru conturile de P).
Analiza operatiilor economice sau financiare
Modificarile suportate in urma operatiilor economice sau financiare sunt inregistrate in bilant si in conturi.
Prin intermediul bilantului se realizeaza dubla modificare a elementelor patrimoniale care se manifesta in conturi prin intermediul dublei inregidtrari.
Inregistrarea unei operatii economice in D unui cont si in C altui cont poarta numele de dubla inregistrare.
Dubla inregistrare este o continuare a dublei reprezentari astfel incat ecuatia A=P se va continua cu ecuatia D=C.
Inregistrarea unei operatii economice se face cel putin in 2 conturi numite conturi corespondente, legatura dintre ele numindu-se corespondenta conturilor.
Pentru a fi inregistrate in contabilitate operatiile economice si financiare se consemneaza in documente. Dupa verificarea documentelor in raport de natura operatiei sunt stabilite conturile si sectiunile in care se vor face inregistrarile. Stabilirea contului debitat si a contului creditat poarta numele de formula contabila. Din punct de vedere grafic formula contabila este o egalitate in care denumirea contului debitat trebuie sa fie egala cu denumirea contului creditat cu indicarea sumei.
Pentru stabilirea formulei contabile operatiile economice si financiare sunt supuse unui rationament in cadrul caruia se tine seama de regulile de functionare ale conturilor. Elementele care stau la baza analizei contabile sunt urmatoarele:
*stabilirea continutului operatiei economice sau financiare;
*stabilirea elementelor patrimoniale care suporta modificari: cresteri sau scaderi si indicarea formului de modificare a bilantului;
*stabilirea conturilor care suporta modificari si indicarea sectiunilor in care se fac inregistrarile;


*stabilirea formulei contabile.
In raport de numarul de conturi care participa la stabilirea unei formule contabile putem sa avem formule contabile simple in care un singur cont este debitat si un singur cont creditat sau formule contabile compuse in care un singur cont este debitat si mai multe conturi sunt creditate sau un singur cont este creditat si mai multe conturi sunt debitate.
Ex:a) % = Cont creditat
Cont debitat
D1
D2
b) Cont debitat =%
Cont creditat
C1
C2

In raport de motivul pentru care se intocmesc formulele contabile se impart in formule contabile curente si formule contabile de stornare ambele formule fiind inregistrate in negru si in rosu.
Formulele curente se folosesc pentru inregistrarile obisnuite aparute in contabilitatea societatii fiind inregistrate in negru cu exceptia situatilor in care este nevoie de efectuarea unor rectificari utilizandu-se formulele contabile de rectificare cu sumele trecute in negru sau in rosu.
In cazul diferentelor favorabile aparute pentru stocurile de produse inregistrarea formului contabile de rectificare se face cu trecerea sumei in rosu.

In cazul diferentelor nefavorabile acestea incarca valoarea preturilor sau a costurilor prestabilite sumele fiind trecute in negru.
Formulele contabile de stornare sunt inregistrate in momentul in care se constata in urma analizei contabile efectuate ca au aparut unele erori de inregistrare. In conturi nu se admite modificarea unei sume inregistrata gresit sau intr-o sectiune necorespunzatoare. Vom avea formule de starnare in negru care presupune inversarea formului contabile cu trecerea sumei in negru si scrierea formului contabile corecte si formule de stornare in rosu prin intermediul carora se inregistreaza din nou formula contabila gresita in suma rosu urmata de inregistrarea formului corecte.
Ex: * Marfuri = Creditori diversi - 10.000lei
Creditori diversi = Marfuri
Marfuri = Furnizori
• Marfuri = Creditori diversi – 10.000
Marfuri = Furnizori – 10.000








Copyright © Contact | Trimite referat