Familia - factor educativ



Casatoria si familia sunt ocrotite de "Declaratia universala a drepturilor omului", in care se prevad: la implinirea varstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie de rasa, nationalitate sau religie, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. La contractarea casatoriei, in decursul si desfacerea ei, barbatul si femeia au drepturi egale. Casatoria se incheie prin consimtamantul liber si deplin al viitorilor soti. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.
in societate, familia de baza este familia oficiala, legala si completa, formata din sot, sotie -ca parinti, si copii. Au aparut si alte forme de familie: familia incompleta, monoparentala, cu un singur parinte si copii, ca urmare a divortului sau concubinajului "la distanta": familia neoficiala (de proba), formate din doi parteneri de sex opus, care traiesc in concubinaj si copii, si "familia" de acelasi sex (homosexuali si lesbiene) in care nu poate fi vorba de copii si de educatia acestora. Se constata ca exista unele distorsiuni in statutul social al familiei si anume: alcatuirea cu dificultate a familiei, deoarece tinerii se casatoresc greu, ramanand celibatari; multi doresc o casatorie de proba; apar divorturile, lipsa de grija fata de copii, chiar abandonul lor. Cauzele acestor distorsiuni pot fi de natura economica, educative, din interese materiale, lipsa de dragoste intre parteneri s.a.
in acest context, apare ca necesara sporirea atentiei statului si a societatii fata de problemele demografice si ale familiei, pentru a nu fi afectata dezvoltarea societatii.
Legislatia din Romania, indeosebi Codul familiei, dar si Legea invatamantului statueaza drepturile, indatoririle si functiile familiei in conformitate cu "Declaratia universala a drepturilor omului", cu cerintele societatii civile, democratice si ale statului de drept. Statul roman sprijina si ocroteste familia si copiii prin punerea la dispozitie a creselor, caselor, caminelor si gradinitelor de copii, prin alocatii banesti pentru copii, prin tabere pentru copii, prin concedii pre- si postnatale, prin participarea unor parinti - delegati la conducerea scolii etc. Astfel, parintii sunt membri ai comunitatii scolare, avand posibilitatea sa se organizeze in consilii si societati si sa delege reprezentanti in consiliile de administratie ale unitatilor scolare etc.

Functiile familiei



Familia, ca nucleu fundamental al societatii, indeplineste un sistem de functii intre care cele mai importante sunt:

a) Functia naturala, biologica. Prin aceasta functie, familia asigura perpetuarea (reproducerea) spetei fiintei umane, rezolvandu-se prin familie problema demografica.

b) Functia economica. in conditiile economiei de piata, si mai ales ale privatizarii, creste functia economica a familiei, care trebuie sa asigure baza materiala necesara satisfacerii trebuintelor de alimentatie, imbracaminte, incaltaminte etc. a tuturor membrilor familiei; chiar in conditiile in care parintii sunt salariati, familia trebuie sa rezolve problemele economice, prin folosirea chibzuita a veniturilor pentru satisfacerea tuturor trebuintelor membrilor familiei. Statul isi mentine si el anumite elemente ale functiei economice, contribuind la asigurarea educatiei, a sanatatii si a protectiei sociale ale familiei etc.

c) Functia de socializare. Familia, reprezentand nucleul de baza al societatii in care actioneaza relatiile interumane, sociale si civice la nivel de microgrup social, in mod firesc contribuie la socializarea membrilor ei, a copiilor indeosebi, dezvoltand relatii de intelegere, de cooperare, respect si ajutor reciproc, de rezolvare in comun a o serie de trebuinte materiale, spirituale, sociale etc. Problemele planificarii familiale (planning familial), ale educatiei sexelor (sexuale), ale contraceptiei si ale consecintelor negative ale necunoasterii lor, cum este imbolnavirea de SIDA, reprezinta o indatorire deosebita a familiei, scolii si chiar a altor factori socio-educationali.

d) Functia educativa. Cresterea si educarea copiilor reprezinta indatoriri si responsabilitati deosebit de importante ale familiei, oricare ar fi dificultatile economice sau de alta natura. Mediul educogen familial are influente deosebit de puternice asupra formarii personalitatii copilului, a comportamentului lui, care isi mentin forta educativa uneori toata viata. De aceea poporul nostru acorda o importanta deosebita educatiei "celor 7 ani de-acasa".

Dupa intrarea copiilor la gradinita sau la scoala, functia educativa a familiei nu inceteaza, ci ea continua sa aiba aceeasi importanta, realizandu-se, insa, intr-o ipostaza noua, de interactiune a familiei cu institutiile de invatamant. De altfel, functia socioeducativa a familiei nu inceteaza toata viata, caci si atunci cand au ajuns adulti si si-au intemeiat o familie, parintii ii considera tot copiii lor si pot, oricand, sa-i ajute.
Abandonarea sau diminuarea functiei educative constituie cauza primordiala a neimplinirii copiilor si adolescentilor, a aparitiei si amplificarii delincventei juvenile, a tuturor deviatiilor si infractiunilor savarsite de copii si tineri.
Pentru ca familia sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile sale este necesar ca sotul si sotia, ca parinti si manageri ai familiei, sa-si conceapa si sa realizeze un statut de parteneri egali, manifestandu-se ca doua alternative in interactiune, cu drepturi si obligatii egale, inlaturand orice fel de discriminari (sex, forta etc). care dauneaza vietii de familie, educatiei si socializarii corecte si elevate a copiilor.

Cerinte socioeducationale ale familiei



Indeplinirea cu succes a functiilor familiei implica respectarea unui sistem de cerinte, printre care mentionam:
a) preocuparea permanenta a parintilor de a-si ridica nivelul pregatirii culturale si profesionale pentru a putea fi model si pentru a sprijini copiii in dezvoltarea personalitatii lor;
b) realizarea unui colectiv familial inchegat, unit, care sa aiba forta socioeducativa corespunzatoare;
c) cunoasterea de catre parinti si de catre alti membri adulti ai familiei (bunici etc.) a obligatiilor socioeducative ce le revin in educarea copiilor; aceasta presupune si o preocupare pentru pregatirea (perfectionarea) psihopedagogica, pentru a actiona corespunzator si cu eficienta in modelarea personalitatii acestora;
d) contributia parintilor, in functie de posibilitatile lor de pregatire, la realizarea obiectivelor tuturor dimensiunilor educatiei - intelectuala, profesionala, moral-civica, estetica, fizica etc;
e) antrenarea copiilor, dupa posibilitatile lor, la viata si munca variata a familiei, evitandu-se situatiile de a li se oferi totul de-a gata in satisfacerea trebuintelor lor;
f) sprijinirea copiilor la invatatura, dupa posibilitatile parintilor, evitandu-se situatiile ca parintii sa le efectueze temele, lucrarile scolare etc;
g) sa nu se conditioneze, de nimeni, obtinerea unor rezultate la invatatura, de acordarea unor recompense, ci recompensele sa se dea ca o urmare fireasca a rezultatelor bune sau foarte bune la invatatura;
h) sa li se acorde copiilor mijloace materiale si financiare (bani) in limita nece-sitatilor firesti, evitandu-se exagerarile in aceasta directie, chiar in situatiile cand parintii au venituri mai mari; exagerarile pe aceasta linie vor avea urmari negative, copiii folosind necorespunzator surplusurile banesti, indeosebi. Parintii trebuie sa satisfaca trebuintele firesti ale copiilor, dar nu trebuie sa se sacrifice pe ei insisi, satisfacandu-le egoismul si dand totul copiilor. Firesc ar fi ca un copil sa ajunga sa spuna: imi este suficient o anumita suma de bani, spunandu-le parintilor: aveti grija si de voi!, ceea ce ar face pe copil sa inteleaga si limitele familiei pentru satisfacerea trebuintelor lui;
I) sa se manifeste o autoritate parinteasca rationala, umana, justa; nici dragoste exagerata, nici exigenta exagerata, brutala, nici parinti toleranti si indulgenti, nici parinti tirani cu copiii lor;

j) dragostea parinteasca sa fie egala pentru toti copiii; indiferent de varsta, sex sau alte diferentieri individuale;
k) copiii trebuie invatati sa stabileasca relatii numai cu persoane cunoscute, care sunt bine intentionate si le vor binele; de evitat orice cunostinta intamplatoare, caci fara voia copiilor, pot intra in medii imorale, infractionale etc, pot aduce prejudicii lor si familiei;

1) orice situatie noua (de viata, educationala, relationala, afectiva, comportamentala etc) aparuta in viata copiilor trebuie sesizata imediat si realizate masurile, mijloacele si actiunile adecvate, pentru a feri copiii de socuri grave (tensiuni, nemultumiri, insingurari, traume diverse etc), care duc la discomfort familial, educational, psihosocial etc, cu consecinte negative in evolutia vietii si personalitatii copiilor.
in numele dragostei adevarate si al responsabilitatii, parintii au indatorirea ca, incepand cu varstele fragede, sa previna si, dupa caz, sa inlature orice fel de abatere a copiilor lor. Neluarea in seama a abaterilor poate duce la "consolidarea" acestora si, ca atare, la degradarea personalitatii copiilor lor, mai ales in perioada pubertatii si adolescentei, uneori si mai tarziu. La pubertate si la adolescenta apar unele trasaturi "specifice" acestor varste, dar nefavorabile dezvoltarii si manifestarii personalitatii, cum sunt: egoismul, incapatanarea, ingamfarea, nonconformismul, bravarea si "elitismul", libertinajul etc. Neluate in considerare de catre parinti si "netratate" in mod corespunzator din punct de vedere educativ, ele pot degenera in: lipsa de respect fata de parinti, fata de alti factori si fata de varstnici, uneori mergand pana la blamarea lor; infractiuni de genul furturilor, violentelor, violurilor, consumului de bauturi alcoolice sau droguri si altele, unii imbolnavindu-se chiar de SIDA sau si chiar pierzandu-si viata. Prevenirea si inlaturarea, dupa caz, a unor asemenea comportamente negative trebuie realizate cu mijloace educationale pozitive, inclusiv folosirea sanctiunilor, care sa convinga de necesitatea unei comportari demne, intelepte. Mijloacele primitive de genul bataii, luarii dreptului la hrana sau insultele, care jignesc fizic si moral, lasa "urme" neplacute in mintea copiilor. Lipsa de preocupare educativa (abandonul educativ), ca si "cicalirea" educativa, trebuie evitate de catre parinti in educatie. O educatie parinteasca bazata pe convingere este mai grea si de lunga durata, insa este mai fiabila, mai eficienta, mai plina de satisfactii pe termen lug, atat pentru parinti, cat si pentru copii. Parintii sunt primii educatori, care au o mare responsabilitate socioumana si a caror educatie lasa amprente, uneori pentru toata viata. Pentru a reusi mai bine in educatia copiilor parintii trebuie sa se pregateasca pentru a fi educatori, sa stie care sunt fundamentele conceptiilor si strategiilor educative. De asemenea, ei trebuie sa colaboreze cu scoala - in primul rand - direct si prin Consiliul de parinti, precum si cu specialistii din unitatile specializate sau din organizatiile nonguvernamentale care au si preocupari in domeniul educatiei, luand in consideratie ceea ce le este util pentru educatia copiilor lor.

Trebuie constientizat faptul ca parintii au indatorirea sacra de crestere si educare a copiilor lor, fara a deveni insa supusii acestora. La randul lor si copiii au obligatia tot sacra, de a-si iubi si respecta parintii, incat atunci cand copiii vor deveni mari, iar parintii vor avea vreo nevoie, copiii sa-si ajute parintii fara rezerve.

Activitatile de propaganda pedagogica ale scolii in randurile parintilor. Colaborarea scolii cu familia



Asa cum s-a mentionat mai sus, colaborarea scolii cu familia este o conditie importanta a unirii eforturilor in educarea copiilor. Aceasta colaborare trebuie sa constituie o actiune supla de educare a educatorilor-parinti. Printre actiunile pedagogice ale scolii in randul parintilor se pot mentiona: consultatii pentru parinti; discutiile individuale cu parintii; adunarile cu parintii, insotite de expuneri si discutii pe diverse teme psihopedagogice, cum ar fi cunoasterea particularitatilor de varsta si individuale, conditiile necesare invatarii eficiente, activitatea copiilor in timpul lor liber si altele; lectoratele cu parintii, sustinute de specialisti de valoare pe o tematica diversa ce priveste cresterea si educarea copiilor, educatia sexuala, comportarea civilizata etc; adunarile pe diverse teme si discutiile cu parintii in comitetul de parinti pe scoala; vizitele profesorilor diriginti in familie etc.

Activitatile de propaganda pedagogica in randul familiilor la nivel national



Societatea, statul si organizatiile nonguvernamentale au posibilitati suplimentare, superioare unei scoli, de a organiza actiuni pedagogice chiar la nivel national, precum si posibilitatea de a antrena specialistii de valoare in realizarea unei elevate si eficiente propagande pedagogice in cadrul familiilor.
Printre actiunile pedagogice ce se pot organiza pentru familie la nivel national, mentionam: emisiuni educative pentru parinti (si bunici) si copii la radio si televiziune; carti, brosuri si reviste cu caracter educativ pe teme diverse pentru parinti si copii; filme si piese de teatru cu specific educativ in randul parintilor si copiilor, difuzate in institutiile teatrale si cinematografice sau la radio, televiziune sau Internet; conferinte si dezbateri pe teme educative pentru parinti si cu parintii, realizate in universitatile populare sau in studiourile de radio si televiziune, in presa etc.

Cerinte ale activitatii de propaganda pedagogica in sprijinul familiilor



Cerinte ale activitatii de propaganda pedagogica in sprijinul familiilor:
continuturile si indrumarile psihopedagogice sa fie competente, bogate, variate, actuale, interesante si accesibile, pentru a fi receptate, intelese si urmate constient de catre parinti (bunici) si copii; sa fie atrasi parintii (si bunicii) in stabilirea (conceperea sau selectarea) formelor si chiar continuturilor actiunilor de propaganda psihopedagogica specifica familiilor; sa fie atrasi specialisti valorosi in realizarea continutului si strategiilor de prezentare a diferitelor forme de propaganda psihopedagogica pentru parinti (bunici) si copii; sa se coopereze cu toti factorii interesati in realizarea acestui gen de propaganda pedagogica, pentru ca, paralel cu diversitatea actiunilor, sa se asigure unitatea, consecventa si continuitatea indeplinirii cu succes a formelor de propaganda pedagogica in randurile
familiilor.
Propaganda pedagogica familiala este necesar sa conceapa continuturi si activitati care sa satisfaca si schimbarile intervenite in statusul familiei contemporane, cum sunt familia cu un singur parinte, parintii divortati, cuplurile "familiale" constituite fara forme oficiale etc, in vederea asigurarii conditiilor corespunzatoare de crestere si educare a copiilor, dar si de sustinere si pentru viitor a valorii si eficientei socioeducative a familiei constituite legal si inchegate.
in conditiile actuale, in care unii parinti muncesc in strainatate, este necesar ca factorii educativi, cu sprijinul organelor locale sa asigure consilierea psihosociopedagogica a copiilor si in situatii deosebite si sprijin material-financiar pentru copii. Aceasta "interventie oficiala" va preveni afectarea starii de sanatate si a comportamentului nedorit al copiilor, precum si prevenirea abandonului scolar.