Comform Dex avem urmatoarea definitie
MÍMESIS s.n. 1. Principiu estetic, dezvoltat mai ales in antichitate, de origine platoniciana si aristoteliana, potrivit caruia arta este imitarea realului. 2. (Liv.) Mimare. [Cf. it. mimesi, lat. sav. mimesis, gr. mimeisthai - a imita]
Walter Benjamin in lucrarea sa 'On the mimetic faculty' din 1933 a spus
Natura creeaza similaritati. Trebuie doar sa credem in mimetism. Cea mai mare capacitate de a produce similaritati este omul. Darul sau de a vedea ca reasamblarea nu este nimic altceva decat temeiul unei plictiseli puternice in formarea timpului pentru a deveni si a te comporta ca altcineva. Poate nu este nici o functie mai inalta in care mimeticul facultatic nu joaca un rol decisiv.
Termenul mimesis este vine din grecescul mimesis, insemnand a imita. OED ( Oxford English dictionary ) defineste mimesis ca "un mod de a vorbi, de a imita cuvinte sau actiuni" si " imitarea deliberate a comportamentului unui grup de oameni de altul ca un factor in schimbare sociala" . Mimetismul este definit ca "actiunea, practica, arta mimicitati si a imitarii apropiate.mainiera, gesturile, vorbirea sau modul de actiune al unei personae sau caracteristicile superficiale ale unui lucru. Ambi termeni sunt general folositi pentru a denota imitarea sau reprezentarea naturii, in special in estetica.
In traditia estica a gandurilor estetici, conceptual imitatiei si mimesisul au incercat sa centreze esenta expresiei artistice, caracteristicile de a distinge lucrari de arta de alte fenomene. In cele mai multe cazuri, mimesis este definit ca avand doua intelesuri primare : acela al imitatiei (in special imitarea naturii ca obiect, fenomen sau process ) si acela al reprezentari artistice. Mimesisul are termeni complexi fiind un termen teoretic evaziv care curpinde o gama de posibilitati pentru modul auto-suficient si simbolistic genereaza lumea creata de oameni care pot relata un "real" fundamental sau exemplar. Mismeisiul este in integritate relatia dintre arta si natura si relatia guvernari lucrari in sine.
Michael Taussing descrie mimeticul ca " natura a carei cultura este folosita pentru a crea o a doua natura, metoda de a copia, imita, a face modele, a explora diferenta si a deveni cu totul Altul. Minunea mimesisului sta in copierea desenarii caracterului si puterea originalului, pana in puncul prin care reprezentarea isi poate asuma acel caracter si acea putere."
Gandurile pre-platonice tind sa puna accentual de reprezentarea aspectelor mimesisului si semnului sau al imitarii, reprezentia in sine si/sau persoana pe care o imita sau o reperezinta. Comportamentul mimetic a fost vazut ca reprezentarea a " ceva animat si concret cu caracteristici care sunt similare cu caracteristicile celuilalt fenomen.". Platon credea ca mimesis-ul se manifesta in "particular" care reasambla sau imita formele din care sunt derivate, astfel, lumea mimetica ( a reprezentarii si a fenomenologiei ) este inferioara in ceea ce priveste imitarea care va fi intotdeauna subordonata originalului. In plus, pentru a imita, reprezenta si exprima, activitatea mimentica produce aparente si iluzi care afecteaza perceptia si comportamentul oamenilor. Platon vedea arta ca o imitare mimetica a unei imitari ( arta mimatica a fenomenologiei lumii care mimeaza cu originalul, lumea "reala" ); reprezentarea artistica este foarte suspecta si corupta in care scoate de trei ori esenta ei. Mimesisul este pozitionat intre sfera estetici, iluzia produsa de reprezentarea mimetica in arta, literature, muzica vazuta ca alinare, neautentica, deceptiva si inferioara.