Normele juridice sunt edictate in vederea aplicarii lor. Acestea apar si actioneaza in anumite conditii teritoriale, de timp si cu privire la categorii determinate de persoane.
Analiza actiunii normei de drept va viza aceste trei coordonate:
- timpul;
- spatiul;
- persoana.
In principiu norma juridica actioneaza:
- pe timp nedeterminat
- intr-un spatiu dominat de notiunea de teritoriu si
- asupra unor subiecte care participa la circuitul juridic in cadrul acestui spatiu.
Aceste principii pot sa aiba caracter general, referindu-se la intreaga legislatie, sau pot sa se afirme numai in cadrul unor ramuri de drept (exemplu: efectul in timp a legii penale, sau efectul in spatiu al dreptului international privat).
ACTIUNEA NORMEI JURIDICE IN TIMP
Timpul actiunii normei juridice defineste durata acesteia, rezistenta sa.
Istoria dreptului consemneaza norme juridice cu efecte indelungate in timp, cum ar fi Legea celor XII Table, care a rezistat cu mici modificari, peste 1000 ani. Este adevarat ca in vechime ritmul transformarilor legislative era lent, datorita ritmului greoi al transformarilor economico-sociale.
Ulterior, dinamica creatiei normelor de drept s-a accelerat corespunzator unui alt ritm al acestor transformari.
Cu o durata mai indelungata sau mai restransa in timp, norma juridica exercita un rol modelator si conservator (in sensul apararii valorilor sociale majore).
Desi bine construite, normele juridice, mai devreme sau mai tarziu inceteaza sa mai raspunda nevoilor sociale si trebuie inlocuite.
In privinta actiunii in timp a normelor juridice, trei sunt momentele care intereseaza in mod deosebit demersul explicativ.
a) Intrarea in vigoare a normei juridice;
b) Actiunea normei;
c) Iesirea din vigoare a normei de drept.
Intrarea in vigoare a normei juridice
a) Este legata de imprejurarea ca orice noua reglementare trebuie sa fie cunoscuta de catre destinatarii ei - oamenii.
Exista in drept principiul: "nimeni nu se poate scuza invocand necunoasterea legii".
"NEMO CENSETUR IGNORARE LEGEM"
Pentru ca acest principiu sa nu fie o simpla fictiune, trebuie asigurate conditiile cunoasterii normei de drept. In acest sens este cunoscut ca normele juridice intra in vigoare de la data aducerii lor la cunostinta publica (data publicarii lor sau data cand au fost efectiv aduse la cunostinta).
Face exceptie de la acest principiu situatia in care continutul actului normativ in care apare norma juridica se prevede o alta data de intrare in vigoare, decat publicarea sa.
Dar odata intrata in vigoare, norma juridica guverneaza deplin relatiile sociale.
Din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentului normei juridice pe motiv ca nu o cunoaste, neadmitandu-se scuza ignorantei.
Deci opereaza in aceasta materie o prezumtie absoluta a cunoasterii legii, prezumtie ce nu poate fi rasturnata prin dovada contrarie.
In baza acestei prezumtii toti cetatenii trebuie sa cunoasca legile.
"NECUNOASTEREA DREPTULUI VATAMA"
"IGNORANTIA JURIS NOCET"
Se admit totusi in teoria dreptului, doua exceptii de la aceasta regula si anume:
1. Atunci cand o parte din teritoriul tarii ramane izolat, printr-o cauza de forta majora, de restul tarii. In aceasta situatie necunoasterea poate fi obiectiva, si nu se datoreste unei cauze particulare, unei ignorante personale.
2. In materie de conventii (in dreptul civil sau comercial). Pentru valabilitatea acestor raporturi juridice este necesar printre altele ca vointa partilor contractante sa nu fie viciata, deci sa fie deplin valabila.
Daca la momentul incheierii conventiei, una din parti se afla in eroare de drept - factor care viciaza vointa, adica nu cunoaste consecintele pe care norma de drept le face sa curga din contract, poate cere anularea contractului.
Aceasta rezulta din faptul ca art. 953 este explicarea art. 948 pct.2 (consimtamantul valabil al partii ce se obliga) acest din urma text utilizand fara indoiala termenul de "consimtamant" in sensul de manifestare unilaterala de vointa.
Actiunea normei juridice
3. Principiile de activitate ale normei juridice
Caracterul activ al normei juridice
Din momentul intrarii sale in vigoare, norma juridica este activa. Ea actioneaza pentru viitor.
Constitutia Romaniei prevede in art.15 alin.2 ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile".
Acest principiu se aplica prin faptul ca oamenii, pentru a-si coordona conduita lor cu prevederile legii, trebuie mai intai sa o cunoasca.
In stiinta juridica acest principiu este denumit - principiul neretroactivitatii legii - care isi gaseste consacrare legislativa in afara Constitutiei in diferite coduri.
Astfel Codul civil roman - art.1 "Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva".
Sau Codul penal roman - art.11 statueaza ca legea penala nu se aplica faptelor care, la data cand au fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni.
Argumentele care impun principiul neretroactivitatii normei juridice tin de stabilitatea normei de drept, de echitatea si legalitatea aplicarii normei si de ratiunea prezentei normei in viata sociala.
Legiuitorul nu poate obliga subiectul sa aiba o anumita conduita atata timp cat aceasta conduita nu este prescrisa intr-o norma juridica.
Pe de alta parte, anumite raporturi ce s-au derulat in trecut, pe baza unei legi in vigoare atunci, nu pot fi desfiintate pentru motivul ca legiuitorul intelege sa dea o reglementare juridica noua acestor relatii. In caz contrar, s-ar produce serioase perturbari sociale, s-ar deschide calea arbitrariului, ar dispare orice siguranta si deci s-ar zdruncina increderea subiectului in drept, cu consecinte pagubitoare pentru ordinea sociala.
"A da legilor libertatea sa modifice situatii definitiv stabilite si acte definitiv terminate, ar insemna a instaura arbitrariul si a nesocoti principiile de echitate cele mai elementare" - C.Hamangiu Tratat de drept civil roman, vol.I, 1928.