Luarea masurilor de ocrotire si siguranta
Masurile de ocrotire in caz de retinere sau arestare preventiva. Masurile de ocrotire inscrise de art.161 C.p.p. denota grija deosebita pe care o prezinta pentru aspectele de ordin umanitar reglementarea noastra procesual penala. Legiuitorul a inteles sa apere interesele persoanelor care aflandu-se intr-o situatie de incapacitate, ar putea fi afectate de masurile privative de libertate luate impotriva invinuitului sau inculpatului. Masurile se pot lua in favoarea minorilor, persoanele puse sub interdictie sau carora li s-a instituit o curatela, handicapatilor precum si a celor care datorita varstei, bolii sau altei cauze au nevoie de ajutor.
Luandu-se o masura privativa de libertate impotriva invinuitului sau inculpatului care are in ocrotire, acestea ar putea ramane fara sprijin. Pentru evitarea situatiei, organul care a luat masura de preventie are obligatia, sa instiinteze autoritatea competenta in vederea luarii masurilor de ocrotire.
Instiintarea in vederea masurii de ocrotire se face de indata ce organul judiciar a luat cunostinta de existenta necesitatii de ocrotire. Desi in lege nu se indica expres, este evident ca masura de ocrotire se ia pe perioada cat dureaza masura de preventie care a determinat-o. In consecinta, cand retinerea sau arestarea este revocata, inceteaza de drept sau se dispune libertatea provizorie a invinuitului sau inculpatului, organul judiciar instiinteaza autoritatea competenta in vederea ridicarii masurii de ocrotire, iar persoana ocrotita trece din nou in grija celui pus in libertate.
Luarea masurilor de siguranta. Art.113 si art.114 C.p. prevad ca se poate lua impotriva faptuitorului masura de siguranta a obligarii la tratament medical, respectiv a internarii medicale, cand acesta datorita bolii, unor afectiuni mintale, intoxicarii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, precum si a unei stari de toxicomanie prezinta pericol pentru societate.
Masurile se pot lua in mod provizoriu impotriva invinuitului sau inculpatului in tot cursul procesului penal; in cursul urmaririi penale masura poate fi luata de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza, iar in cursul judecatii masura poate fi luata de instanta sesizata cu judecarea cauzei; in ambele situatii numai dupa ascultarea concluziilor procurorului, respectiv a invinuitului sau inculpatului in prezenta aparatorului.
Odata cu luarea masurii instanta sesizeaza comisia medicala competenta sa avizeze internarea.
Daca cel internat are in ocrotire persoane dintre cele prevazute in art.161 C.p.p., se va lua in mod corespunzator si masura de ocrotire indicata de acest text.
Masura internarii provizorii dureaza pana la confirmarea ei pe baza avizului comisiei medicale. Hotararea prin care s-a confirmat masura se poate ataca separat cu recurs, insa recursul introdus nu suspenda executarea masurii dispuse.
Punerea in executare a hotararii instantei privind masurile de siguranta se face potrivit art.435 C.p.p.
Masuri asiguratorii privind reparatiile civile si
asigurarea executarii pedepsei amenzii
Masurile asiguratorii sunt masuri care se iau in procesul penal in vederea garantarii realizarii efective a repararii pagubei produse prin infractiune ori a executarii pedepsei amenzii.
Masurile de asigurare constau in indisponibilizarea unor bunuri. Instrainarea unor bunuri indisponibilizate de cel care avea obligatia sa le pastreze constituie infractiunea de sustragere de sub sechestru si se pedepseste potrivit art.244 C.p.
Din continutul art.163 C.p.p. rezulta ca pentru luarea masurilor asiguratorii legea prevede urmatoarele conditii: a) sa existe o paguba; b) paguba sa fie produsa prin infractiune; c) cu privire la infractiune sa existe un proces penal; d) sa existe parte civila.
Masurile asiguratorii nu pot fi luate in afara procesului penal (de ex., in cadrul actelor premrgatoare sau dupa inceperea executarii hotararii penale). In faza de urmarire penala masura se ia de procuror, iar in faza de judecata se dispune de instanta.
Masurile asiguratorii se pot institui pe bunurile celor care raspund civil in cadrul procesului penal si anume: invinuitul sau inculpatul precum si partea civilmente responsabila.
Intrucat masurile de asigurare garanteaza repararea unui anumit prejudiciu, ele trebuie instituite pana la concurenta valorii pagubei. Pe parcursul procesului aceasta valoare poate varia prin stabilirea unei pagube mai mari sau mai mici, determinand o extindere sau restrangere a masurii aplicate. Despagubirea persoanei vatamate pe parcursul procesului, de catre cei care raspund pentru paguba provocata, are drept consecinta ridicarea masurii asiguratorii luate anterior.
Aplicarea masurii asiguratorii se poate face in principiu pe toate bunurile, afara de cele aratate in art.163 alin.4 C.p.p. si anume: a) bunuri care fac parte din patrimoniul public; b) bunuri exceptate de lege. In mod obisnuit sunt aplicabile normele comune de exceptare prevazute in art.406 si urmat. C.p.civ.
Masura asiguratorie se dispune in cursul urmaririi penale prin ordonanta, iar in cadrul judecatii prin incheierea instantei (art.164 C.p.p.).
Ordonanta de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de catre organul de urmarire penala care a dispus masura. Cand urmarirea penala se efectueaza de procuror, acesta poate dispune ca masura sa fie adusa la indeplinire de catre secretarul parchetului.
Hotararea instantei prin care s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecatoresc.
Masurile asiguratorii dispuse de organul de urmarire sau instanta pot fi aduse la indeplinire si prin organele proprii de executare ale agentilor economici, cand unitatea respectiva este una dintre cele la care se refera art.145 C.p.
Luarea masurilor asiguratorii se face la cererea partii civile sau din oficiu. In general, aplicarea masurii este facultativa, legea lasand instituirea ei la aprecierea organului competent. Masurile sunt obligatorii numai cand cel vatamat este lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa (art.163 alin. ultim).