Aplicarea in timp a legii penale romane cunoaste un principiu de baza si cateva principii subsidiare.
1) Principiul activitatii legii penale romane (Art. 10, Cod penal)
Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare.
Pentru a delimita sfera, vom avea in vedere 2 momente:
a) Momentul intrarii si iesirii din vigoare a unei legi
b) Momentul savarsirii infractiunii
a) Momentul intrarii si iesirii din vigoare a unei legi
Intrarea in vigoare a legii are loc fie la data publicarii ei in Monitorul oficial, fie la o data ulterioara indicata in textul legii.
O lege iese din vigoare:
1. Prin abrogare expresa
2. Prin abrogare tacita
3. O lege iese temporar din vigoare, pe durata aflarii in vigoare a unei norme speciale ce reglementeaza aceeasi materie.
Ex: Codul penal prevedea, la data intrarii sale in vigoare, in art. 102-105 o serie de sanctiuni speciale aplicate minorilor, numite masuri educative.
In 1977, a fost adoptat Decretul nr. 218/1977, care prevede alte masuri educative aplicabile minorilor, fara insa a reglementa in vreun fel situatia masurilor prevazute de codul penal.
In 1992, Decretul nr. 218/1977 a fost abrogat prin Legea 104/1992. In perioada 1977-1992 a avut loc un concurs de norme penale cu prioritate pentru normele speciale. Cand acestea au fost abrogate, normele cu caracter general au reintrat in vigoare.
O norma penala mai poate iesi din vigoare temporar atunci cand este vorba de o norma penala - cadru si se abroga norma care o completeaza.
Ex: Prevederea legata de adaosul comercial maxim.
b) Momentul savarsirii infractiunii
Difera de natura acesteia.
Astfel, infractiunea de pericol, care nu presupune un rezultat material, se consuma in momentul in care a avut loc actiunea.
Ex: Insulta
Infractiunea materiala (de rezultat) se consuma in momentul producerii rezultatului.
Ex: Omorul - Infractiunea se consuma in momentul in care intervine moartea.
Infractiunea cu durata de continuare (infractiunea continua, continuata, de obicei) se considera savarsita in momentul epuizarii.
Infractiunea continua este acea fapta a carei actiune de executare se prelungeste in timp.
Ex: Extragerea de energie electrica
Infractiunea este continuata cand o persoana savarseste, la diferite interva-le de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni.
Infractiunea de obicei intervine atunci cand infractorul, in baza aceleiasi rezolutii, comite un numar de actiuni sau inactiuni care indica obisnuinta.
Ex: prostitutia, cersetoria
2) Principiul neretroactivitatii legii penale romane (accesoriu al primului principiu)
Este prevazut de Constitutia Romaniei la art. 15 (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile" si de codul penal la art. 11: "Legea penala nu se aplica faptelor care, la data cand au fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni".
In realitate, principiul fundamental este cel al neretroactivitatii. Ca o consecinta a acestuia apare principiul activitatii legii penale.
Acest principiu consacra faptul ca o lege nu poate fi aplicabila cu privire la fapte savarsite anterior intrarii ei in vigoare.
Legea penala mai favorabila
In sensul textului Constitutiei, intelegem prin lege penala mai favorabila orice dispozitie cu caracter penal intervenita dupa savarsirea infractiunii si care conduce la crearea unei situatii mai usoare pentru faptuitor.
Legi care au caracter retroactiv
a) Legile de dezincriminare
Art. 12 (1), Cod Penal - Legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. In acest caz executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor educative, pronuntate in baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotararilor judecatoresti privitoare la aceste fapte, inceteaza prin intrarea in vigoare a legii noi.
O fapta se considera dezincrimnata atunci cand ea nu-si mai gaseste corespondent in legea noua.
Simpa abrogare a textului care incrimina o fapta nu inseamna ca fapta a fost dezincriminata. Pentru a decide ca ne aflam in prezenta unei dezincriminari trebuie sa constatam ca fapta nu-si mai gaseste corespondent in legea noua.
Nu suntem in prezenta unei dezincriminari atunci cand se modifica conditiile de tragere la raspundere, cand se modifica modalitatea de savarsire a unei infractiuni, se modifica limitele de pedeapsa ori se modifica circumstantele de agravare.
In toate aceste situatii nu este incidenta prevederea din art. 12, ci cea din art. 13, cod penal.
b) Legile care prevad masuri de siguranta sau masuri educative
Potrivit art. 12 (2), cod penal - Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri educative se aplica si infractiunilor care nu au fost definitiv judecate pana la data intrarii in vigoare a legii noi.
Aceasta dispozitie este vadit neconstitutionala, ea consacrand o ipoteza de retroactivitate a unor norme care nu sunt intotdeauna mai favorabile. Aceasta opinie este intarita si de faptul ca atunci cand, ulterior adoptarii Constitutiei, au aparut situatii de succesiuni de legi privind masurile de siguranta sau masurile educative, nu s-au aplicat niciodata prevederile din art. 12 (2), ci instantele au ales masuri aplicabile pe baza legii mai favorabile, in baza art. 13.
Dispozitia din art. 12 (2) nu mai poate fi aplicata. Legile la care se refera aceasta dispozitie nu mai au caracter retroactiv.
c) Legile de amnistie, decretele de gratiere
Au caracter retroactiv prin natura lor si creeaza o situatie mai usoara pentru faptuitor.
d) Legile penale interpretative
Acestea sunt norme care vin sa lamureasca intelesul unor termeni utilizati de lege penala. Aceste norme pot retroactiva pentru ca ele fac corp comun cu legea pe care o interpreteaza. Atunci cand norma penala interpretativa extinde sfera de aplicare a unei legi, ea nu poate fi aplicata retroactiv.
e) Legile referitoare la regimul de executare a pedepselor
Art. II din Legea 140/1996 (Legea privind modificarea si completarea codului penal), care prevede ca "dispozitiile prezentei legi privitoare la liberarea conditionata nu se aplica celor condamnati definitiv inainte de intrarea in vigoare a legii, cu exceptia celor care s-au sustras de la executare", a fost declarat neconstitutional de catre Curtea Constitutionala prin decizia 214 din 16 iunie 1997. Astfel, aceste legi mai pot retroactiva numai in masura in care creaza o situatie mai usoara pentru faptuitor.
