SE FACE DUPA ANUMITE CRITERII:
1. Un prim criteriu este cel al ramurii de drept sau al obiectului reglementarii juridice si al metodelor de reglementare.
In baza acestui criteriu, distingem norme juridice:
- de drept civil;
- de drept penal;
- de drept administrativ;
- de drept constitutional;
- de drept comercial, etc.
2. Un al doilea criteriu este cel al fortei juridice a actului normativ in care este cuprinsa norma juridica: Vom avea norme cuprinse in:
- legi = actul normativ elaborat de parlament si care are forta juridica suprema.
- decrete
- hotarari guvernamentale sau ordonante
- decizii = acte normative elaborate de organele administratiei locale, care au o sfera de aplicabilitate limitata la nivelul intinderii competentei teritoriale o organului respectiv (judet, oras, municipiu, comuna).
3. Criteriul structurii logice - are in vedere modul de cuprindere a partilor structurale analizate, normele juridice putand fi:
- complete - sunt complete cele care cuprind in articolul din actul normativ toate partile constitutive.
- incomplete
Majoritatea normelor juridice sunt complete. Unele reglementari fac referire si se completeaza cu reglementari prezente fie in acelasi act normativ, fie in alte acte normative. Aceste norme juridice sunt considerate incomplete.
La randul lor aceste norme sunt clasificate in:
- norme de trimitere;
- norme in alb.
Diferenta intre aceste doua norme consta in faptul ca normele de trimitere se completeaza cu norme din acelasi act normativ sau din alte acte normative, pe cand normele in alb se vor completa cu dispozitii din acte normative ce urmeaza sa apara.
4. Dupa sfera aplicarii lor, normele juridice se clasifica in:
- a) - norme generale
- b) - norme speciale
- c) - norme de exceptie
a) Se caracterizeaza prin aceea ca au sfera cea mai larga de aplicabilitate intr-un domeniu sau intr-o ramura de drept.
In acest sens se considera anumite norme dintr-o ramura ca reprezinta dreptul comun pentru o intreaga sfera de reglementare (spre exemplu: unele reglementari cuprinse in codul civil reprezinta dreptul comun pentru relatii reglementate prin norme de drept comerciale).
b) Sunt aplicabile unei sfere restranse de relatii, derogand de la dreptul comun (specialia generalibus derogant).
Spre exemplu: art. 1191 alin.1 din Codul civil, cuprinde norma speciala (particulara) dupa care "dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, nu se poate face decat prin act autentic sau prin act sub semnatura privata".
Deci aceasta norma particulara vine sa concretizeze norma mai generala, inscrisa in art. 1170 Cod civil, dupa care dovada, in fata instantelor se poate face prin inscrisuri.
La randul ei aceasta norma reprezinta o concretizare a principiului enuntat in art. 1169 Cod civil, care prevede, in termenii cei mai generali, ca "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca".
c) Normele de exceptie completeaza normele generale sau speciale, fara ca exceptia prevazuta sa fie considerata a aduce atingere ordinii de drept.
Spre exemplu: Codul familiei, fixeaza pentru o casatorie o varsta minima de 18 ani barbatul si 16 ani femeia.
Acelasi articol, insa completeaza aceasta regula, printr-o exceptie si anume "pentru motive temeinice se poate incuviinta casatoria femeii care a implinit 15 ani".
Intrucat normele speciale si normele de exceptie sunt derogatorii, in procesul aplicarii lor ele cunosc un regim restrictiv interpretarea lor este stricta (sunt de stricta interpretare).
5. Criteriul gradului si intensitatii incidentei
Se disting:
1. normele - principii denumite si norme cardinale.
Aceste norme sunt cuprinse de obicei in Constitutii, in Declaratii (cum ar fi Declaratia universala a drepturilor omului), sau sunt deduse pe cale de interpretare, ca principii generale de drept.
Aceste norme se impun, fata de celelalte cu o forta de valabilitate mult mai evidenta aparand ca adevarate postulate juridice.
Exemplu:
- respectul reciproc al vietii, integritatii, al demnitatii oamenilor;
- cerinta existentei justitiei sociale;
- respectarea conventiilor.
2. In raport cu acestea, celelalte norme ale dreptului pozitiv, apar ca mijloace normative care asigura traducerea in limbajul specific al dreptului, a cerintelor fundamentale de reglementare a ordinii sociale.
Spre exemplu: dreptul fiecarui individ la instructie si educatie este nuantat reglementat prin actele normative care privesc organizarea si functionarea institutiilor de invatamant si culturale.
6. Criteriul modului de reglementare a conduitei
Dupa caracterul conduitei impuse sau datorate, normele juridice se clasifica in:
a) - norme onerative;
b) - norme prohibitive;
c) - norme permisive.
a) Normele onerative sunt acele norme care obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune.
Exemplu: soferul care a comis un accident este obligat sa transporte victima la spital; parintii sunt obligati sa acorde copilului minor intretinere, cei ce doresc sa se casatoreasca trebuie sa-si exprime acordul de vointa in fata ofiterului de stare civila.
