Conditiile actului juridic referat





Conditiile actului juridic sunt elementele care alcatuiesc acest act.
In functie de aspectul la care se refera distingem:
- Conditii de fond - cele care privesc continutul actului juridic civil.
- Conditii de forma - cele care se refera la exteriorizarea vointei.
In functie de obligativitatea sau neobligativitatea lor, aceste conditii se impart in :
- esentiale - cele cerute pentru valabilitatea actului
- neesentiale - intamplatoare, cele care pot fi prezente ori pot lipsi fara sa puna in discutie valabilitatea actului.
Conditiile de font, esentiale ale actului juridic sunt prevazute in art.948 Cod civil, care dispune:
1) capacitatea de a contracta
2) consimtamantul valabil al partii ce se obliga
3) un obiect determinat
4) o cauza licita.

1. Capacitatea de a incheia actul juridic civil

Definitie : Capacitatea de a incheia actul juridic civil "reprezinta acea conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil.".
Aceasta reprezinta o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice.
- In legatura cu aceasta conditie de fond este de retinut - ca principiul sau regula este capacitatea de a face actul juridic civil, exceptia fiind incapacitatea.
Acest principiu se desprinde din D.31/1954 art.6 alin.1 "Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta si nici lipsit in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege".
Capacitatea este o stare de drept - de jure (asa cum o vede legea (Belein), iar discernamantul este o stare de fapt.

Consimtamantul

Stim ca actul juridic civil este manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice.
Sub aspect juridic, vointa este complexa, in structura sa intrand: consimtamantul si cauza sau scopul.

Principiile vointei juridice in dreptul civil

Codul civil consacra doua principii care carmuiesc vointa juridica
- principiul libertatii actelor juridice civile numit si principiul autonomiei de vointa;
- principiul vointei reale (principiul vointei interne).
Principiul libertatii actelor juridice - poate fi exprimat astfel (Belein)
- subiectele de drept civil sunt libere sa incheie ori nu un act juridic; civil
- partile sunt libere sa stabileasca, continutul (clauzele) actului juridic civil;
- partile sunt libere, prin acordul lor, sa modifice, ori sa puna capat actului juridic civil pe care l-au incheiat.

Limitele principiului libertatii actelor juridice civile sunt:
a) ordinea publica (norme care reglementeaza ordinea economica, sociala si politica de stat)
b) morala (bunele moravuri)
c) normele imperative (de la care nu se poate deroga).

2. Principiul vointei reale (interne)
In solutionarea acestei probleme exista doua conceptii:
- conceptia subiectiva - care da prioritate vointei interne, reale
- conceptie obiectiva - prefera vointa declarata exteriorizata.
Codul civil roman a consacrat principiul vointei interne sau reale.
In sprijinul acestui principiu se indemeiaza pe argumentele:
- art.977 Codul civil "Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, nu dupa sensul literal al termenului".
- art 953: "Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smulsul prin violenta, sau surprins prin dol.".
- art.1175 : in materie de simulatie "Actul secret modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesoriilor universali".

Definitia consimtamantului
Consimtamantul reprezinta hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior.
Conditiile de valabilitate a consimtamantului.
1. Sa provina de la o persoana cu discernamant
2. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
3. sa fie exteriorizat
4. sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.

1. Consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant
Aceasta conditie decurge din caracterul constient al actului juridic civil.
Persoana fizica cu deplinatate capacitate cu exercitiu este prezumata ca are discernamant juridic necesar pentru a incheia acte juridice civile.
Persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minorul sub 14 ani su cel pus sub interdictie judecatoreasca, este prezumata a nu avea discernamant.
Minorul intre 14 su 18 ani are discernamantul juridic in curs de formare.
Pentru persoana juridica nu se pune probleme deoarece reprezentantul ei este, o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu.
In afara de incapacitatile legale - cazuri in care legea prezuma persoana ca lipsita de discernamant exista si cazuri de incapacitati naturale - in care se gasesc persoane capabile dupa lege, in drept capabile cu discernamant), iar in fapt persoana lipsita temporar de discernamant, ex.: betie, hipnoza, somnambulism, manie puternica.



2. Consimtamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
- aceasta decurge din esenta actului juridic civil.
Aceasta conditie nu este indeplinita cand:
- manifestarea de vointa a fost facuta in gluma, prietenie, curtoazie;
- cand s-a facut sub conditie pur potestativa "din partea celui care se obliga" "ma oblig daca vreau";
- cand manifestarea de vointa este prea vaga;
- cand manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala (ex.: actul fictiv in caz de simulatie.

3. Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat
Principiul aplicabil exteriorizarii consimtamantului este acele al consensualismului, care inseamna ca partile sunt libere sa aleaga forma de exteriorizare a vointei lor.
Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata intr-o forma expresa sau tacita (implicata) (acceptarii mostenirii art.689 Codul civil).
Modalitatile de exteriorizare a consimtamantului sunt : in scris, verbal prin gesturi ori fapte concludente, neechivoce.
In principiu in dreptul civil tacerea nu valoreaza consimtamant exteriorizat. Prin exceptie, tacerea valoreaza consimtamant:
1. cand legea prevede expres aceasta
2. cand, prin vointa expresa a partilor, se atribuie o anumita semnificatie juridica tacerii
3. cind tacerea are valore de consimtamant potrivit obiceiului.

4. Consimtamantul trebuie sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamant
Sunt vicii de consimtamant : eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea.

a) Eroare
Def.: Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act civil
Eroarea este reglementata in art.953 Codul civil, 954.

Clasificare
- Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei feluri:
- eroarea obstacol (distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii - fiind si ea de doua feluri:
- asupra naturii actului juridic ( o parte crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte, are gresita credinta ca incheie alt act juridic;
- asupra identitatii obiectului - o parte crede ca trateaza cu privire la un anumit bun ( pe cand cealalta parte are in vedere alt bun).
- eroarea viciu de consimtamant - este falsa reprezentare a realitatii ce cade
- fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului (error in substantiam);
- fie asupra persoanei contractante (error in personam).
- eroarea indiferenta - este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante care nu afecteaza valabilitatea actului.
In cazul erorii obstacol - sanctiunea ce intervine este nulitatea absoluta pentru ca nu s-a format acordul de vointa.
In cazul erorii viciu de consimtamant (in ambele forme) - sanctiunea este nulitate relativa.
Pentru cazul de eroare indiferenta - sanctiunea este diminuarea valorica a prestatiei, fara nici o consecinta juridica.

Dupa criteriul naturii realitatii fals reprezentata, intalnim:
- eroare de fapt - este valoarea de o reprezentare falsa a unei situatii faptice la incheierea actului juridic (obiectul actului, valoarea etc);
- eroarea de drept - pentru care se formuleaza opinia atat a neadmiterii cat si a admiterii acesteia ca viciu de consimtamant. Eroarea de drept este reprezentarea falsa a existentei ori consimtamantului unei norme de drept civil.

Conditiile cerute pentru ca eroarea sa fie viciu de consimtamant
- se cer intrunite doua conditii cumulative:
1. elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator, determinant pentru incheierea actului, astfel incat, daca ar fi fost cunoscuta realitatea, actul nu s-ar fi incheiat.
2. in cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca si contractantul sa fi stiut sau sa fi trebuie sa stie ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare a realitatii este determinant.
In actele bilaterale, nu e necesar ca fiecare parte sa se gaseasca in eroare.

Dolul sau viclenia
- Def. - Este viciu de consimtamant care consta in inducerea in eroare a unei persone, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic
- Dolul este o eroare provocata
Dupa consecintele pe care le are, ori nu, asupra valabilitatii actului juridic, distingem:
- dolul principal - care este dolul ce cade asupra unor elemente importante la incheierea actului si care atrage anularea actului
- dolul incident (sau secundar), ce cade asupra unor imprejurari nedeterminante pentru incheierea actului juridic, si care nu atrage nevalabilitatea actului.

Elementele dolului
1. un element material, obiectiv - ce consta in utilizarea de mijloace viclene pentru a induce in eroare siretenii, manopere dolosive)
2. un element subiectiv , intentional, ce consta in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru a determina sa incheie un act juridic.

Conditii
Dolul trebuie sa indeplineasca, conditiile:
- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic
- sa provina de la cealalta parte.
De retinut, insa, ca aria elementelor determinante, pentru dol, este mai intinsa decat la eroare unde trebuie sa fie vorba ori de calitatile substantiale ale obiectului ori de "calitatile persoanei" contractante.
In doctrina se admite in legatura cu o conditie si urmatoarele doua situatii:
1. dolul sa provina de la un tert, dar cocontractantul are cunostinta de aceasta imprejurare (un fel de complicitate la dol)
2. dolul sa provina de la reprezentantul (ex.mandatarul) cocontractantului.

Dovada dolului
Potrivit art.960 al.2 Codul civil "Dolul nu se presupune" ceea ce inseamna ca persoana care-l invoca trebuie sa-l dovedeasca.
Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba inclusiv martori sau prezumtii simple.

3.Violenta
Este un viciu de consimtamant ce consta in amenintarea unei persoane cu un rau care iI produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Violenta este reglementata in Codul xivil prin articolele 955, 956, 957, 958.

Clasificare
Dupa natura raului cu care se ameninta, distingem intre:
- violenta fizica - vis - cand amenintarea priveste integritatea fizica sau bunurile persoanei;
- violenta morala - metus - cand amenintarea se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei.
Dupa caracterul amenintarii, deosebim intre:
- amenintarea legitima, justa, care nu este viciu de consimtamant (creditorul il ameninta pe debitor cu darea in judecata in cazul in care nu-si indeplineste indatorirea pe care o are).
- amenintarea nelegitima, injusta, cu un rau - careare semnificatia juridica a viciului de consimtamant.

Elementele violentei
Violenta este alcatuita din doua elemente:
- un element obiectiv exterior - ce consta in amenintarea cu un rau
- un element subiectiv - consta in insuflarea unei bunuri persoanei amenintate.

Conditiile violentei
Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa intruneasca cumulativ, doua conditii:
- sa fie determinanta pentru incheierea actului juridic civil
- sa fie injusta (nelegitima, ilicita).

Leziunea
Def. Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in dispozitia vadita de valoare intre doua prestatii. Codul civil reglementeaza in numeroase dispozitii leziunea: art.951, 1157, 1158, 1160, 1162, 1163, 1164, 1165.
Exista doua conceptii care sta la baza reglementarii leziunii:
- conceptia subiectiva - leziunea presupune doua elemente:
- unul obiectiv constand in disproportia de valoare intre contraprestatii;
- unul subiectiv - constand in profitarea de stare de nevoie in care se gaseste cealalta parte.
- conceptia obiectiva - leziunea are un singur element - paguba egala cu dispozitia de valoare intre contraprestatii.

Conditiile leziunii
1. leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv
2. leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului
3. disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita.

Domeniu de aplicare
Leziunea este un domeniu de aplicare mai restrans atat din punct de vedere al persoanelor care o pot invoca drept cauza de anulare, cat sI din acela al actelor susceptibile de anulare pentru leziune.
Leziunea priveste minorii intre 14 si 18 ani - adica minorii cu capacitate de exercitiu restransa.
In legatura cu al doilea aspect, sunt anulate pentru leziune numai actele juridice civile care, in acelasi timp:
- sunt acte administrative
- au fost incheiate de minorul intre 14 si 18 ani singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal


- sunt lezoriane pentru minor
- sunt comutative.

3. Obiectul actului juridic
Definitie - Prin obiect al actului juridic se intelege conduita partilor stabilita prin acel act juridic civil, respectiv actiunile ori inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care sunt tinute
art.962 Codul civil face referire doar la conventii "Obiectul conventiiloer este acela la care partile sau numai una din parti se obliga".
Iar ca obiect derivat al actului juridic consideram obiectele, lucrurile. Cu privire la acest inteles art.963 dispune "Numai lucrurile ce sunt in comert pot fi obiectul unui contract".
Cand conduita partilor priveste "lucrurile" ori "bunurile" , acestea sunt privite ca "obiect derivat" al actului juridic civil. Dupa cum vom arata unele "conditii de modalitate" ale obiectului actului juridic civil se refera tocmai la "bunuri" .

Conditii de valabilitate
Pentru a fi valabil, obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- Conditii generale:
- sa existe;
- sa fie in circuitul civil;
- sa fie determinat sau determinabil;
- sa fie posibil;
- sa fie licil si moral.
Conditiile speciale sunt:
- Cel ce se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv;
- Sa existe autorizatie administrativa prevazuta de lege;
- Obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului.

Continutul conditiilor de validitate

Obiectul actului juridic civil trebuie sa existe:
- este o conditie primordiala pentru valabilitatea obiectului;
- daca bunul a existat, dar numai exista la data incheierii actului juridic, conditia nu mai exista;
- bunul,prezent in momentul incheierii actului juridic indeplineste conditia "sa existe".
- un bun viitor poate forma obiect valabil al actului juridic civil, cu o exceptie - cea a succesiunilor viitoare.
2. Obiectul trebuie sa fie in circuitul civil, este prevazuta expres de art.963 Codul civil si reluata de art.1310 Codul civil.
Sintagma "circuit civil" in plan juridic, are doua intelesuri:
- in sens larg, prin circuit civil se intelege totalitatea actelor si faptelor juridice, in virtutia carora se nasc raporturi de drept civil;
- in sens restrans "circuitul civil" se reduce la actele si faptele juridice succeptibile sa conduca la instrainarea sau dobandirea valabila a unui avut sau bun.

3. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie determinat ori determinabil (conditie prevazuta de art.948 pct.3 cat si de art.964 Codul civil).
- Cand obiectul consta in res certa, conditia este indeplinita prin ipoteza;
- Cand obiectul consta in res genera conditia este indeplinita numai prin stabilirea unor criterii de determinare a cantitatii, calitatii, care se vor folosi la momentul executarii actului.

4. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie posibil
Este o conditie impusa de regula de drept potrivit careia nimeni nu poate fi obligat la imposibil. Imposibilitatea trebuie apreciata dinamic, in functie de procesul tehnico-stiintific (pentru ca, ceea ce nu este posibil azi, poate fi posibil maine).

5. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie licit si moral
Aceasta conditie are ca actiunea ori inactiunea partilor actului juridic civil sa fie in concordanta cu legea si morala.
- in actele cu titlu gratuit - scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica;
- in actele reale - scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului;
- in contractele aleatorii - o cauza imediata este riscul consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil.

Conditiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil
a) sa existe
b) sa fie reala
c) sa fie licita si morala

a) Sa existe : Aceasta conditie a cauzei actului juridic civil - este consacrata expres, in art.966 Codul civil "Obligatia fara cauza.nu poate avea nici un efect".
Cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei de discernamant, ambele elemente ale cauzei - scopul mediat su scopul imediat - lipsesc - lipsa cauzei va atrage nulitatea relativa a actului juridic civil.
- Cand lipsa cauzeu se datoreaza:
- lipsei contraprestatiei (in contr.sinalagmatice);
- lipsei predarii bunului (in actele reale);
- lipsei riscului (in contr.aleatorii);
- lipsei intentiei de a gratifica in contr. cu titlu gratuit).
sanctiunea aplicabila este aceea a nulitatii absolute.
b) Sa fie reala prevazuta in art.966 Codul civil "Obligatia.fondata pe o cauza falsanu poate avea nici un efect". Cauza este falsa cand exista eroare asupra motivului determinant care este tocmai scopul mediat).
Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativa a actului juridic civil.
c) Sa fie licita si morala prevazuta expres in acelasi art.966 Codul civil :"Obligatia nelicita, nu poate avea nici un efect".
Art.968 Codul civil prevede "Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunurilor moravuri si ordinii publice".
Ilicit poate fi doar scopul mediat.

Proba cauzei
Cauza este prezumata pina la dovada contrarie art.967 Codul civil prevede. "Conventia este valabila , cu toate ca, cauza nu este expresa".
Se institue astfel doua prezumtii:
- prezumtia de valabilitate a cauzei , indiferent ca se mentioneaza sau nu
- prezumtia de existenta a cauzei; cauza nu trebuie dovedita (ea este prezumata de lege).
Prin urmare, cine invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, acela trebuie sa dovedeasca aceasta.

Forma actului juridic civil
Definitie. Prin forma actului juridic civil, se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
In doctrina expresia "forma actului juridic civil" este folosita in sens restrans si in sens larg si anume:
- in sens restrans - prin forma actului juridic civil se desemneaza tocmai modalitatea de exteriorizare a vointei juridice
- in sens larg - prin forma actului .. se desemneaza trei cerinte de forma:
1. forma ceruta pentru insasi valabilitatea actului - ad validitatem
2. forma ceruta pentru probarea actului - ad probativ
3. forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de ter'e persoane.

Principiul consensualismului
Acest principiu poate fi definit si in sensul ca este regula de drept potrivit careia, pentru a produce efecte juridice, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma speciala.
Acest principiu nu este consacrat expres, cu caracter general, de catre Codul civil.
Clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civil
Principala clasificare este in functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor:
- forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil - nerespectarea ei aterage nulitatea actului;
- forma ceruta pentru probarea actului juridic civil - nerespectarea ei atrage imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de proba;
- forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti - nerespectarea ei se sanctioneaza cu inopozabilitatea fata de tert ( o persoana terta poate sa ignore acest act).

Forma ceruta ad. validitatem
Caracterele juridice ale acestei forme:
- este un element constituti, esential al actului juridic - care atrage nulitatea absoluta in caz de nerespectare;
- este incompatibila cu manifestarea tacita de vointa - deoarece aceasta forma presupune manifestarea expusa de vointa;
- este exclusiva - adica pentru un anumit act juridic civil solemn trebuie indeplinita o anumita forma, cea autentica (exceptie face testamentara)
Conditii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem.
- intregul act trebuie sa imbrace forma ceruta pentru valabilitatea sa;
- actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma speciala;
- actul care determina ineficienta unui act solemn trebuie, in principiu sa imbrace si el forma speciala solemna.

Aplicatii ale formei ad validitatem
In campul larg al actelor juridice civile, sunt acte solemne:
- donatia art.813 Codul civil;
- subrogarea in drepturile creditorului consimtita de debitor;
- ipoteca conventionala (art.1772 Codul civil);
- testamentul;
- actele juridice intre vii de instrainare a terenurilor de orice fel;
- contractele de arendare scrise;
- revocarea expresa a unui legat
- renuntarea expresa la succesiune;
- acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar;
- actele constitutive ale asociatiilor si fundatiilor;
- actul constitutiv al societatilor comerciale.



Forma ceruta ad probationem
Aceasta forma reprezinta acea cerinta care consta in intocmirea unui inscris care sa probeze actul juridic civil.

Caracteristicile formei ad probationem
- este obligatorie, sub acest aspect se aseamana cu cerinta ad validitatem
- nerespectarea ei atrage sanctiunea inadmisibilitatii dovedirii actului cu alt mijloc de proba;
- reprezinta o exceptie de la principiul consensualismului (deoarece actul trebuie sa imbrace forma scrisa.
Sanctiunea nerespectarii acestei formalitati cerute de art.1180 Codul civil este aceea ca inscrisul este lipsit de putere probatorie, ceea ce nu afecteaza conventia ca act juridic.

Aplicatii ale formei ad probationem
- art. 1191 alin.1 Codul civil : "" Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata;
- depozitul voluntar (art.1597);
- tranzactia (art.1705);
- contractul de incheiere de locuinte;
- acordul petrolier (L.134/1995 art.13 al.4(;
- contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor (L.8/1996 art.42 sI art.68 al.2);
- contractul de reprezentare teatrala sau de executie muzicala (L.8/1996 art.69 al.1);
- contractul de asigurare (L.136/1996 art.10).

Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti
Aceasta forma inseamna acele formalitati care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face actul juridic opozibil si persoanelor care n-au participat la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor ori intereselor lor.
Aceasta cerinta isi gaseste justificarea in ideea de protectie a tertilor.
Prin nerespectarea acestei cerinte de forma - sanctiunea consta in inopozabilitatea actului juridic. Inseamna ca, actul juridic produce efecte intre parti, dar este ineficace fata de terti.

Aplicatii
- publicitatea imobiliara prin cartile funciare (L.7/1996 art.21);
- publicitatea construirii gajului si a oricarei garantii reale (art.3 L.99/1999);
- notificarea cesiunii de creanta (L.99/1999 art.2);
- darea de data certa inscrisului sub semnatura privata (art.1182 Codul civil);
- inregistrarea in materia inventiilor, desenelor si modelelor industriale (L.64/1991, L.129/1992, L.84/1998);
- mentiunile cu caracter de protectie si inregistrarile in materia dreptului de autor si a drepturilor conexe (art.126 sI 148 din L.8/1996);
- inregistrarea contractelor de arendare (L.16/1994 art.6);

Modalitatile actului civil
Modalitaile actului juridic civil sunt trei:
- termenul;
- conditia;
- sarcina.

Termenul
Termenul - dies - este un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pana la care este amanata fie inceperea, fie incetarea exercitiului drepturilor subiective si executarii obligatiilor civile.
Regulile generale privind termenul, se gasesc in Codul civil, art.1022-1025. Regulile speciale privind aceasta modalitate se gasesc fie in Codul civil, fie in alte acte normative - izvoare de drept civil.

Clasificare si efecte
1. Dupa criteriul efectului sau, termenul este:
- suspensiv, si
- extinctiv.
Termenul suspensiv - amana inceputul exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative, pana la indeplinirea lui.
Termenul extinctiv - amana stingerea exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative, pana la implinirea lui.
2. In functie de titularul beneficiului termenului distingem:
- termen in favoarea debitorului, care este regula (art.1024 Codul civil);
- termen in favoarea creditorului (in cazul contractului de depozit, in care termenu este in favoarea deponentului ca regula;
- termen in favoarea atat a debitorului, cat si a creditorului (ex.termenului dintr-un contract de asigurare).
Importanta acestei clasificari consta in faptul ca - numai cel ce are de partea sa, beneficiul termenului poate renunta la acest beneficiu.
3. In functie de izvorul sau, termenul este:
- termen voluntar sau conventional (in aceasta categorie intra majoritatea termenelor), si este stabilit de parti prin actul juridic;
- termen legal, este stabilit prin lege;
- termen judiciar (jurisdictional); este acordat de instanta debitorului.

4. Dupa criteriul cunoasterii :
- termen cert, a carui implinire este cunoscuta (iti imprumut 100.000 lei pana la 1 iunie 2001);
- termen incert , a carui implinire nu este cunoscuta ca data calendaristica (data mortii creditorului intr-un contract de vanzare cu clauza de intretinere).
De retinut este faptul ca: termenul afecteaza numai executarea actului nu si existenta sa.
Termenul suspensiv intarzie inceputul:
- executarii dreptului subiectiv si
- executarii obligatiei corelative.
termenul extinctiv marcheaza stingerea:
- dreptului subiectiv si
- obligatiei corelative.
Ex.: implinirea termenului inchirierii marcheaza incetarea dreptului de a folosi bunul ce-i formeaza obiectul si obligatiei de a asigura linistita folosinta.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani