Consecintele tipului de scrutin - supra reprezentarii parlamentare si separatiei puterilor, asupra psihologiei electoratului





A. Consecinte asupra reprezentarii parlamentare si separatiei puterilor

Scrutinul majoritar la un tur, asigurand o suprareprezentare a tendintei majoritare, asigura o majoritate parlamentara stabila si deci o eficacitate a legiferarii, ca si un sprijin ferm pentru Executiv. El conduce la guverne cu aceeasi durata ca a legislaturii, fapt datorita caruia s-a vorbit de un «guvernamant de legislatura» (J. Gicquel, 1991, p. 178). In cazul acestui tip de scrutin, o deplasare relativ nesemnificativa a opiniei electoratului poate sa atraga dupa sine dizolvarea adunarii.


Scrutinul majoritar la doua tururi asigura de asemenea o suprareprezentare a tendintei majoritare. Existenta celor doua tururi mai atenueaza insa efectele acestei suprareprezentari. Cu toate ca bipolarizarea ar trebui teoretic sa functioneze asemanator bipartidismului in materia separatiei puterilor, ea creeaza, datorita incurajarii multipartidismului, chiar daca de regula centripet, consecinte care combina pe cele ale scrutinului majoritar la un tur cu reprezentarea proportionala.
Reprezentarea proportionala da nastere unei adunari fragmentate. Degajarea unei majoritati, capabila sa asigure formarea guvernului, se va face in general prin aliante postelectorale. De aceea, guvernul va fi bi- sau pluricolor si putin stabil. Bineinteles ca legarea reprezentarii proportionale de instabilitatea guvernamentala are un caracter relativ. Dar ea da nastere, in cvasiunanimitatea cazurilor, unei anumite incoerente legislative. De asemenea, deoarece atenueaza efectul parlamentar al miscarilor de opinie la nivelul electoratului, atenueaza interesul practic al institutiei dizolvarii Legislativului.

B. Consecinte asupra psihologiei electoratului

Scrutinul majoritar la un tur sileste alegatorul sa dea de la inceput un vot util, caci doar un partid care obtine majoritatea voturilor in majoritatea circumscriptiilor poate accede la guvernare. Datorita acestui fapt capata o importanta mult mai mare decat in celelalte sisteme grupurile de presiune. Utilitatea votului il lipseste de nuantare; alegatorul va da votul sau nu convins pe deplin de doctrina sau programul unui partid, ci convins ca doar dand votul acelui partid nu-l va irosi. Nuantele politice se vor exprima in afara structurilor politice manifeste, la nivelul gruparilor de interese.
Scrutinul majoritar la doua tururi nu mai sileste alegatorul sa dea de la inceput un vot util, care sa aleaga intre doua tendinte care se exclud. De aceea, el se va orienta spre o solutie mijlocie in primul tur, favorizand miscarile centriste. La al doilea tur, votul devenind cu necesitate util, dreapta si stanga vor fi cele avantajate.


Reprezentarea proportionala da alegatorului, in general, siguranta ca tendinta votata va fi reprezentata. Dar aceasta libertate psihologica va fi cu atat mai mica cu cat procentajul minim necesar pentru a fi reprezentat (pragul electoral) va fi mai mare. Cu cat pragul electoral va fi mai ridicat, cu atat alegatorii vor dezavantaja partidele mici. Votul va fi cu atat mai util cu cat pragul va fi mai mare.

C. Consecinte asupra partidelor politice

„Intr-o prima etapa – arata F. Borella – fenomenul partizan este o consecinta a fenomenului reprezentativ” (1984, p. 10). Aceasta dependenta se pastreaza, desi capata in societatea actuala un alt inteles. Astazi numarul, pozitia, aliantele, chiar sansele partidelor depind de modelul de scrutin adoptat. Aceasta problema a fost intr-un mod complex dezvoltata de M. Duverger in lucrarea „Partidele politice” (1951, 1976). Autorul ajunge la determinarea unui numar de principii pe care noi le vom expune pe scurt mai jos.
Un prim principiu este ca scrutinul majoritar la un tur tinde sa instaureze bipartitismul. Aceasta este consecinta fireasca a tendintei electoratului, aratata deja de noi, de a vota util. Totusi aceasta regula nu este prea stricta: exista sisteme majoritare la un tur care implica trei partide (B. Chantebout, 1982, p. 215-216; D.W. Rae, 1971). Este insa de necontestat o anume polarizare a voturilor. Am putea spune ca scrutinul majoritar la un tur are drept efect mai degraba o conservare a bipartitismului decat o instaurare a lui. Consecinta acestui sistem este o accentuata disciplina de partid. Partidele au o mare autoritate asupra candidatilor deoarece cine vrea sa faca in acest sistem cariera politica, trebuie sa convinga mai intai unul din partidele mari.
Un al doilea principiu este ca scrutinul majoritar la doua tururi incurajeaza multipartidismul. Partidele devin dependente unele de altele si au in general o structura slaba. Si acest principiu se impune a fi corectat, caci evolutia sistemului francez, care l-a generat, arata ca sistemul majoritar la doua tururi poate duce la o bipolarizare a tendintelor, in cadrul fiecarei tendinte existand subsisteme de partide care nu mai sunt chiar atat de dependente unele de altele (J. si M. Charlot, Grawitz, Leca, 1985, T. III, p. 5-l2). Acest sistem de scrutin favorizeaza permanentizarea combinatiilor centriste in vederea primului tur. Dar aceasta tendinta este infirmata in general la al doilea tur.


Al treilea principiu este ca reprezentarea proportionala favorizeaza multipartidismul. Partidele au, in general, o structura puternica si sunt independente unele de altele. Acest efect se produce datorita psihologiei alegatorului, care nu este silit sa dea un vot util. „Dar pentru unii multipartidism rimeaza cu extremism, avand in vedere experienta germana a Weimar-ului sau franceza a celei de-a IV-a Republici. Reprezentarea proportionala ar fi o solutie mortala pentru democratie datorita caracterului sau centrifug” (J. Gicquel, 1991, p. 179). Argumentul este desigur fragil. Experienta arata ca reprezentarea proportionala nu creeaza cu necesitate un multipartidism exagerat si ca poate genera regimuri stabile. Sistemul lasa o mare libertate partidelor care nu depind de aliante. Acestea intervin in general dupa scrutin pentru a degaja o majoritate parlamentara si a forma guvernul. De asemenea, in acest sistem capata o mare importanta functionarea aparatului intern de partid deoarece aici se va decide ordinea listelor, deci si candidatii care vor avea propriu-zis sanse de a intra in parlament, care vor fi asezati, ca sa spunem asa, pe o «pozitie utila». Acest efect este atenuat de utilizarea votului preferential, asa cum am vazut. Reprezentarea proportionala depersonalizeaza votul. Acest fapt face ca rolul ideologiilor partizane sa creasca.
Cu toate ca efectele sistemului electoral asupra partidelor sunt evidente, asa cum am aratat, au fost si sunt autori care afirma ca „nimic nu ne permite sa presupunem ca exista o relatie clara de la cauza la efect intre sistemul electoral si sistemul de partide” (D. Nohlen, p. 30).

D. Consecinte asupra regimurilor politice



Instaurand sau mentinand bipartidismul, scrutinul majoritar la un tur incurajeaza alternanta la putere. Alternanta la putere poate fi definita ca un transfer al rolului de conducator intre doua partide (sau doua coalitii stabile) cu vocatie majoritara, care se afla alternativ la putere si in opozitie. Acelasi efect il are si scrutinul la doua tururi, atunci cand produce bipolarizarea vietii politice. Sistemul nu functioneaza insa coerent in mod spontan. Trebuie indeplinite anumite conditii:
- in primul rand, alternanta presupune un consens asupra tipului de societate, nu doar asupra regimului politic;
- in al doilea rand, ea presupune un consens in politica externa, de aparare si institutionala, care sa asigure o continuitate a statului;
- in al treilea rand, alternanta presupune o evitare a reformismului excesiv, care ar conduce la o prea deasa bulversare a societatii (L. Hamon, 1977, p. 19).
Strans legat de scrutinul majoritar la un tur, bipartitismul atenueaza caracterul ideologic al guvernamantului. Partidul ce tinde spre majoritatea parlamentara absoluta trebuie sa castige o «clientela» prea mare pentru a mai insista prea mult asupra preocuparilor pur ideologice. „Nu exista loc pentru ideologie intr-un partid care nu poate trai decat daca are sanse de a castiga majoritatea alegatorilor in majoritatea circumscriptiilor” (M. Debre, 1946, p. 13).
Reprezentarea proportionala are si ea influenta asupra regimului politic. Ea „nu antreneaza consecinte directe (). Dar absenta efectelor directe ale reprezentarii proportionale comporta la randul ei consecinte indirecte” (J.-L. Parodi, 1985, p. 49). Aceste consecinte sunt efectele inmultirii partidelor, ale importantei ideologiilor in conditiile depersonalizarii votului, ale importantei aliantelor etc., avand evident efecte asupra intregii societati. „Putem deci sa ne asteptam ca sistemul electoral sa influenteze, printr-un lant de efecte, nu numai organizarea partidelor, dar si viata politica si sociala, mijloacele de comunicatie si practica asociativa” (J.-L. Quermonne, 1986, p. 182).









Copyright © Contact | Trimite referat