CULTURA POLITICA referat





9.1. Conceptul de cultura politica. Dimensiunile sale.
9.2. Tipuri de cultura politica.
9.3. Componentele culturii politice.
9.3.1. Valorile politice.
9.3.2. Programul politic.
9.3.3. Constiinta politica.
9.4. Functiile culturii politice.
9.5. Rolul culturii politice in societate.
9.1. Conceptul de cultura politica. Dimensiunile sale
Sensul originar de cultura vine din latinescul cultusa si este legat de cultivarea pamantului, de agricultura. In schimb, unii ganditori, cum au fost Cicero, Cezar l-au folosit in sens de cultivare a spiritului, meditatie filosofica sau de creatie literara si artistica. O asemenea intelegere a primit notiunea de cultura si de la ganditorii greci Herodot, Platon sau Aristotel. Astfel, Herodot in lucrarea sa Istorii cand vorbeste de persi spune ca acestia nu au cultura, in sensul ca ei nu sunt in masura sa faca distinctia intre libertate si alte valori. La randul sau, Platon in Republica si Legile sustine necesitatea crearii unei culturi cu rolul de a educa elita politica si pe cetateanul ateniean.
In epoca luminilor, ganditori ca Didrot, Holbach, Helvetius considerau ca ideile, opiniile, cunostintele, intr-un cuvant cultura, constituie factorul esential al dezvoltarii sociale. Montesquieu, Tocqueville, Voltaire au sustinut si ei ca sistemul politic, institutiile unei societati nu sunt manifestari si rezultate intamplatoare, ci ele au la baza, sunt produsul unei anumite culturi, spiritualitati nationale si universale.
In stiinta politica notiunea de cultura politica este relativ noua, ea a fost creata si pusa in circulatie de politologul american Gabriel Almond in lucrarea sa Sistemul politic comparat. El definea cultura politica drept "reteaua orientarilor, atitudinilor, valorilor, convingerilor prin care individul se raporteaza la sistemul politic".
Indiferent de modul, de latura sau unghiul din care este definita si interpretata cultura politica, aceasta trebuie conceputa din cel putin doua aspecte:
-ca parte componenta a culturii si civilizatiei nationale si universale;
-ca dimensiune psihologica, subiectiva a sistemului politic.
In general, prin cultura politica literatura politologica intelege ansamblul cunostintelor, valorilor, normelor, convingerilor, sentimentelor, trairilor, modalitatilor de gandire de natura politica pe care se intemeiaza si functioneaza sistemul politic.
O asemenea definire a culturii politice are in vedere numai aspectul sau teoretic-explicativ, la fel ca in cazul culturii si forma sa politica implica si alte elemente, cum ar fi:
-conceptiile, strategiile, programele, ideologiile si doctrinele politice care orienteaza, directioneaza si fundamenteaza activitatea partidelor, formatiunilor, institutiilor politice din societate;
-institutiile politice statale sau extrastatale din societate, formatiunile si partidele politice, liderii acestora;
-normele si valorile generale ale unei natiuni, in special cele privind actiunea si conduita politica;
-practica politica.
Nivelul, gradul dezvoltarii culturii politice, eficienta si utilitatea ei nu sunt aceleasi in toate societatile, ci ele depinde de o serie de factori ca:
-natura regimului si sistemului politic;
-nivelul dezvoltarii vietii materiale si spirituale din cadrul societatii respective;
-gradul si nivelul organizarii vietii politice si indeosebi al democratismului sau;
-anumite traditii istorice si nationale sau particularitati ale dezvoltarii sociale.
Dimensiunile culturii politice
Atat sub aspectul structural, cat si functional, cultura politica implica o serie de dimnesiuni.
a)Dimensiunea cognitiva care se refera la cunostintele, datele, informatiile pe care le ofera cultura despre sistemul, procesele si faptele politice.
b)Dimensiunea volitiva, afectiva, emotionala care include sentimentele, trairile generate de existenta si functionalitatea politicului. Acestea pot fi de atasament, angajare, pasivitate sau refuz fata de institutiile si evenimentele politice, de apreciere sau negare, de ura sau bucurie fata de politica si politic.
c)Dimensiunea normativa, actionala si comportamentala ce are in vedere existenta unor norme, reguli in activitatea si functionalitatea politicului.
d)Dimensiunea axiologica, apreciativa si evolutiva care se refera la judecatile de apreciere si valoare exprimate asupra sistemului politic, al functionalitatii sale.
9.2. Tipuri de cultura politica
1.Cultura politica provinciala sau locala este caracteristica unei regiuni, unei zone. Ea nu are caracteristicile, dimensiunile culturii politice nationale. Nu exista o constientizare a sistemului politic national, a politicii nationale. Cunostintele, datele, sentimentele, judecatile de valoare au in vedere aspectul zonal, local, sunt cu prioritate orientate spre acesta. Desi nu este o caracteristica des intalnita in anumite situatii, intre interesele politice locale si cele nationale sau centrale pot aparea anumite divergente, contradictii, deosebiri de opinii, aprecieri.
2.Cultura politica de suprapunere
Desi, prin dimensiunile si functionalitatea sa, ea este o cultura nationala si oamenii sunt constienti de sistemul politic, de valoarea si rolul sau, ei au insa o atitudine pasiva, dezinteresata fata de acesta. Marea majoritate a subiectilor sociali nu cred, nu sunt convinsi ca pot juca vreun rol in luarea hotararilor, ca pot influenta sistemul de functionare si de decizie al politicului.
In sistemele totalitare acest tip de cultura politica imbraca forma unei culturi de subordonare. In aceste sisteme cultura devine un instrument in mana politicului in subordonarea cetatenilor si a societatii, in promovarea intereselor si aspiratiilor celor aflati la putere. Acest fapt se realizeaza prin impunerea ideologiei si doctrinei oficiale, printr-un proces de indoctrinare in masa. Asa a fost situatia in cadrul regimurilor fasciste si comuniste.
3.Cultura politica participativa
Sunt culturi caracteristice societatilor democratice, ele sunt rezultatul unor acumulari deosebite cantitative, dar mai ales calitative, a unui inalt grad de cultura si civilizatie, de organizare, instructie si educatie.
Cetatenii sunt constienti de necesitatea participarii la viata politica, ca prin aceasta ei trebuie si pot sa joace un rol major in influentarea si luarea deciziilor, in functionalitatea sistemului politic. In acest caz, membrii societatii dispun si de instructie, educatie si cultura politica necesara participarii, iar societatea, la randul ei, le ofera cadrul politic adecvat acestei manifestari. Asemenea culturii politice se intalnesc in societatile democratice dezvoltate din Europa apuseana, S.U.A., etc.
Cultura politica a unei societati nu apare intr-o forma pura, ea poate fi o mixtura a doua sau chiar a celor trei tipuri ale sale.
9.3.Componentele evalutive-axiologice ale culturii politice
9.3.1.Valorile politice
In general, prin valori se inteleg acele relatii, fenomene, aspecte, elemente, manifestari, laturi, proprietati create de oameni in activitatea lor sociala, prin care se afirma si se realizeaza personalitatea umana, progresul social.
Valorile politice au o multitudine si o diversitate de forme de existenta, manifestare si exprimare, cum ar fi:
-teoretico-spirituala sub forma ideilor, conceptiilor, teoriilor, programelor, doctrinelor;
-relatiile, institutiile, partidele, formatiunile politice, lideri, personalitatile constituie, de asemenea valori politice;
-unele valori general umane, ca libertatea, independenta, unitatea sunt si ele valori politice, caci ele exista si fiinteaza intr-un context social-politic;
-practica politica, in masura in care contribuie la infaptuirea aspiratiilor si intereselor umane, la dezvoltarea social-umana, constituie si ea o valoare politica, caci la randul ei, ea creaza alte valori politice;
Intemeind axiologic cultura, dar si alte domenii ale vietii sociale, valorile politice joaca un rol deosebit de important in societate. Valoarea este cea care da posibilitate individului sa transforme necesitatea obiectiva in necesitate subiectiva, facand astfel legatura intre planul obiectiv al necesitatii si cel subiectiv al vietii interioare a individului. Asimiland necesitatea, realitatea sociala, valoarea il ajuta pe om nu numai sa cunoasca aceasta realitate, sa si-o interiorizeze, ci prin mijlocirea ei si-o transforma in fapte de constiinta si o obiectivizeaza in practica prin actiune si comportament. Prin urmare, orice actiune umana individuala sau colectiva, orice comportament este determinat de un sistem de valori. Structurand intreaga viata sociala a oamenilor, valorile se constituie ca element declansator si director al activitatii umane, iar prin incorporarea lor in actiunea umana devine scop si tel al oricarei activitati.
Valoarea nu numai ca dirijeaza in spatiul social comportamentul uman, dar prin functiile sale, in special cea selectiva, modifica conduita punand-o de acord cu sistemul de valori.


Prezenta valorilor, in actiunea umana este obiectiva, neindoielnica, omul nu se angajeaza in actiune in necunostinta de cauza, ci exista numai o angajare valorico-sociala. Intre actiunea umana si valoare se creaza o sustinere reciproca, una intemeiaza pe cealalta. A rupe omul de valoare, a-l lipsi de aceasta este un nonsens. Fara valoare, omul nu este om, el este produsul valorii, dar si el, la randul lui, creeaza valori. Referindu-se la rolul valorilor politice, Tudor Vianu aprecia "valoarea economica prin care banii devin bunuri este o valoare, un mijloc. Tot astfel, valoarea politica. Acela care doreste sa obtina puterea politica o intelege ca pe un mijloc in vederea realizarii anumitor scopuri sociale, religioase. Politica nu poate fi niciodata scop in sine"
9.3.2.Programul politic
Programul politic reprezinta, din punct de vedere teoretic explicativ, materializarea in practica a culturii politice, a valorilor politice. El reprezinta totalitatea doctrinelor, conceptiilor, tezelor, a principiilor si optiunilor, a scopurilor si telurilor pe care le declara si le adopta un partid politic, o organizatie, un guvern si care intemeiaza actiunea si comportamentul politic al acestora. In programul unui partid sunt expuse atitudinea, pozitia sa fata de problemele prezente si viitoare ale societatii, strategia si tactica dupa care se va calauzi in activitatea sa partidul pentru materializarea programului sau. Sfera de cuprindere, influenta programului politic depinde de modul cum el raspunde necesitatilor sociale, cum se reacordeaza la acestea, de obiectivitatea si realismul sau, de posibilitatea realizarii in practica si mai ales de natura fortelor social-politice ce-l promoveaza.
Programul politc orienteaza si directioneaza activitatea partidelor, fortelor politice, le da scop si finalitate.
9.3.3.Constiinta politica
Constiinta politica constituie o forma a constiintei sociale, definindu-se ca un ansamblu de idei, teorii, conceptii politice elaborate, structurate si sistematizate in doctrine, programe politice, precum si stari de spirit, sentimente, traditii, modalitati de gandire cu caracter politic existente in societate. Ea reflecta fenomenele si procesele politice referitoare la raporturile dintre clase, grupuri sociale, dintre partide, cetateni si institutiile de stat, dintre natiuni si popoare. Fiecare societate isi are propria sa constiinta politica. Ea se structureaza in :
a)-constiinta comuna politica
b)-constiinta teoretica
c)-psihologia politica.
a)Constiinta comuna politica este acea parte a constiintei politice creata si acumulata in mod spontan, pe cale empirica, de oameni, pe baza experientei si a traditiilor istorice. Ea este difuza, nestructurata, nesistematizata si are o valoare stiintifica limitata, intrucat in cadrul ei precumpanitoare sunt elementele empirice. Constiinta comuna este constiinta de toate zilele sau constiinta maselor. Dezvoltarea stiintei in randul maselor atat prin sistemul de invatamant, prin mass-media dar si in urma activitatii desfasurate de partidele politice interesate in ridicarea nivelului lor politic, in vederea insusirii si receptarii programelor si doctrinelor lor politice, a determinat restrangerea considerabila a sferei empirice a constiintei comune din cadrul constiintei politice.
b)Constiinta politica teoretica este componenta ideologica a constiintei politice. Ea este elaborata, structurata si sistematizata in teorii, conceptii, doctrine, programe politice, fundamentand si promovand interesele, aspiratiile unei clase, grup social sau ale unei societati. Aceasta forma a constiintei este in mod constient si organizat creata si difuzata prin mijloace de informare si comunicatii in cadrul societatii. Numai prin aceasta componenta, constiinta capata, de fapt, caracter politic
La nivelul general al fiecarei societati exista o constiinta politica intemeiata pe valorile fundamentale politice ale acesteia. Intr-o forma sau alta, aceasta constiinta se regaseste intr-o societate pluripartidista, in ideologiile si doctrinele partidelor si formatiunilor politice.
c)Psihologia politica cuprinde, prin excelenta, elementele afective ale constiintei-sentimentele, starile de spirit, mentalitatile, obiceiurile. Ea se naste si intra in componenta constiintei comune.
9.4.Functiile culturii politice
Cultura politica isi demonstreaza menirea, utilitatea si eficienta sociala prin functiile pe care le exercita.
1.Functia de cunoastere a realitatii politice, a fenomenelor si proceselor vietii politice din societate. Obiectivitatea acestei cunoasteri tine in mare masura de valorile pe care ea se intemeiaza, de optiunile si orientarile politice ale creatorului, de nivelul sau intelectual, de obiectivele si sarcinile urmarite.
Cunoasterea realizata de cultura politica porneste de la conditiile generale ale societatii, vizeaza aspectele ei fundamentale. Datele, cunostintele dobandite sunt un bun public, ele regasindu-se in spiritualitatea politica a societatii, in programele si doctrinele politice ale acesteia.
2.Functia comunicativa are in vedere transmiterea in cadrul societatii a datelor, cunostintelor, a valorilor politice, fie intr-o forma bruta sau prelucrata a acestora. Ea priveste sistemul politic, viata politica in general, relatiile, raporturile dintre componentele politice ale societatii, dintre conducatori si cei condusi si invers.
3.Functia evolutiv-axiologica. Priveste aprecierea, evaloarea, valorizarea sistemului politic, a componentelor sale, a vietii politice in general. Acest fapt se realizeaza prin valorile sale politice, prin comensurarea si raportarea acestora la valorile existente si cele noi create.
4.Functia formativa-normativa
Prin cunostintele si valorile pe care le creeaza, introduce si vehiculeaza in societate, cultura politica contribuie in mare masura la formarea si integrarea cetateanului in societate. Ea ii permite acestuia sa-si insuseasca acele cunostinte necesare participarii active, constiente si responsabile la viata politica comunitara, la democratismul politic al acesteia. Totodata, aceeasi cultura politica ii impune prin principiile si valorile promovate, acceptarea, insusirea si transpunerea in practica sociala a anumitor reguli, norme de actiune si conduita politica.
5.Functia creativa
Cultura politica se intemeiaza si functioneaza pe baza valorilor politice, ea insasi este o valoare politica. La randul ei, prin cunostintele, informatiile si datele dobandite, prin prelucrarea acestora ea creeaza si difuzeaza in societate noi valori politice.
Multe dintre aceste noi valori vor intemeia sistemul si viata politica societala, vor participa activ la functionalitatea democratismului politic sau vor fundamenta luarea unor masuri si decizii de factori politici de conducere.
9.5. Rolul culturii in societate
Existenta si functionalitatea unei culturi politice, constituie o conditie esentiala in fiintarea si functionalitatea unui regim politic democratic. In adevaratul sens al cuvantului, notiunea de cultura politica nu a existat in sistemul politic totalitar comunist. Ceea ce exista si se practica era de fapt propaganda ideologica, ce urmarea impunerea si insusirea dogmei comuniste. Regimul comunist nu era interesat in existenta si functionalitatea unei adevarate si autentice culturi politice, intrucat ea ar fi insemnat largirea cunostintelor si orizontului politic, descoperirea unei alte alternative politice la regimul comunist, fapt ce nu era in interesul guvernantilor comunisti.
Intr-un regim totalitar de genul celui comunist o adevarata cultura politica venea in contradictie cu insasi continutul acestuia, cu structurile sale nedemocratice, cu sistemul politic si ideologic a luptei sale de alternanta politica.
O adevarata si autentica cultura politica nu poate exista si functiona decat intr-un regim fundamendat pe principii si valori democratice. Numai intr-un asemenea regim, ea poate sa-si puna in valoare continutul si esenta sa democratica, utilitatea si eficienta sociala. Numai o asemenea cultura si constiinta politica este in masura sa asigure o participare activa, in cunostinta de cauza si responsabila a cetatenilor la viata politica, in crearea si dezvoltarea unui pluralism politic si ideologic, in aparitia si impunerea unor noi paradigme doctrinare si programatice, in realizarea unei confruntari de opinii, idei si conceptii.
Ca forma de guvernare, regimul politic democratic nu se poate realiza fara o solida cultura politica. Ea se implica atat in fundamentarea si structurarea sistemului politic, cat si in functionalitatea componentelor sale. Eficienta functionarii unui sistem politic democratic este indisolubil legata de modul cum membrii societatii isi insusesc normele si valorile politice, cum le transpun in practica.
Gradul participarii al membrilor societatii la viata politica, eficienta si responsabilitatea acestora este in mod direct legata si de nivelul lor de cultura politica. In ultima instanta, cultura politica se materializeaza in participare, in actiune si comportament politic.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani