Dreptul de a fi ales - conditiile de eligibilitate, candidaturile, finantarea partidelor si candidaturilor






A. Conditiile de eligibilitate

Conditiile de eligibilitate sunt in general aceleasi ca cele pentru a putea alege cu exceptia varstei, care, de regula, este mai mare. Optiunea este fireasca, fiind expresia unui drept fundamental ce tinde sa devina unitar: dreptul de a alege si a fi ales. Dar daca teoretic este simplu „sa fii ales”, practic lucrurile se complica foarte mult. Pentru a nu face un act pur formal candidand, pentru a avea deci sanse, candidatul trebuie sa fie sprijinit de un partid sau de un grup de presiune foarte influent. Este semnificativ in acest sens ca in Germania nu a mai ajuns niciun independent in Bundestag din 1953, desi o parte din locuri sunt repartizate in urma unui scrutin uninominal. Pentru a depune deci o candidatura utila trebuie sa treci prin filtrul de selectie al unui partid. Mai ales in sistemele cu scrutin de lista, important pentru candidat este sa convinga mai intai partidul pentru a deveni candidat si apoi pentru a ocupa un loc cat mai aproape de capul listei. Conteaza deja mai putin momentul alegerilor, lupta de selectie anterioara fiind cea importanta. Iata ce spunea M. Charlot despre aceasta realitate in Marea Britanie: „alegatorul cand voteaza se intereseaza mai mult de eticheta politica decat de personalitatea candidatului. Cel mai dificil, in definitiv, pentru aspirantul-deputat, este sa obtina investitura conservatoare sau laburista. In cursa electorala in Marea Britanie proba de calificare este altminteri mai dura decat finala” (1976). Astfel, la intrebarea: „cum devii candidat?”, raspunsuri de genul „este suficient sa vrei caci dreptul de a fi ales este garantat tuturor” devin simpla inselatorie propagandistica, echivalenta cu caricaturalele motivatii politicianiste: „candidez pentru ca am fost solicitat de prieteni” sau „impins de opinia publica”, „chemat de datorie” etc. Vedem, asadar, cat de importanta devine problema selectiei candidatilor. Ea nu poate fi studiata aici in amanunt dar putem desprinde cateva tendinte.



B. Candidaturile

Candidaturile sunt in principiu libere si publice. Libertatea candidaturilor presupune ca cel ce intruneste conditiile minime, descrise mai sus, poate candida. Dar, desi aceasta libertate pare teoretic cosubstantiala democratiei reprezentative, ea este departe de a fi o realitate. Sansele electorale depinzand de sprijinul unei organizatii, selectia candidaturilor la nivelul acesteia devine o limitare de facto a dreptului de a candida. Selectia candidaturilor poate fi nationala sau locala, pe de o parte, deschisa sau inchisa, pe de alta parte. Selectia locala a candidatilor este specifica Statelor Unite. Cum sublinia V.O. Key: „intr-un anumit fel nu exista (in S.U.A.) organizatii politice nationale. Am zice mai degraba ca fiecare partid este constituit dintr-o coalitie de organizatii statale si locale” (1964, p. 163). In Europa, sistemele sunt diferite, de regula mult mai centralizate decat in Statele Unite. Gradul de centralizare depinde de tipul de scrutin, selectia fiind mult mai centralizata in cazul reprezentarii proportionale decat in cazul scrutinului majoritar si echilibrata in sistemele mixte, cum este cel german, sau cu vot preferential, cum este cel italian, deci cu o oarecare personalizare a votului.
Selectia deschisa presupune posibilitatea de a candida cu sprijinul unui partid fara a fi membru al acestuia. In acest punct putem desprinde deja o regula si in Romania prin instituirea candidaturilor independente pe lista unui partid. Selectia inchisa presupune, dimpotriva, candidatura cu sprijinul partidului doar a membrilor acestuia.
Libertatea candidaturii, tot timpul garantata de jure, presupune si publicitatea acestora. Aceasta publicitate trebuie sa ofere candidatului posibilitatea de a-si prezenta public oferta electorala. Organizarea campaniei electorale trebuie sa fie deci astfel facuta incat toti candidatii sa aiba acces, in proportii relativ egale, la mijloacele de comunicare publica a ofertei lor. Electoratul este astfel cel care decide intre diversele candidaturi in cunostinta de cauza.



C. Egalitatea sanselor – finantarea partidelor si candidaturilor

Egalitatea juridica intre candidati este facuta aproape intotdeauna iluzorie de inegalitatea resurselor financiare ale acestora, extrem de importante in conditiile unui vot dependent de publicitatea de tip comercial, vadit costisitoare. Aceasta inegalitate a devenit unul din pericolele cele mai mari care ameninta regimurile democratice reprezentative de tip occidental. Finantarea oficiala a partidelor si a campaniei electorale din fonduri publice, insotita de limitarea finantarii private, este in aceste conditii o masura de prevedere impotriva coruptiei, dar si a coruperii sistemelor politice de tip occidental, in general. De aceea, finantarea campaniei electorale este, in randul democratiilor occidentale, cvasiunanima. Doar Marea Britanie nu a instituit un mecanism de finantare a campaniei electorale, a candidatilor si a partidelor. Pe langa finantarea campaniei electorale, unele sisteme au dezvoltat si o finantare a partidelor politice, distincta de finantarea campaniei acestora, care reprezinta o recunoastere a rolului lor esential in echilibrul constitutional. Aceasta este practicata, de exemplu, in Italia, Franta si Marea Britanie, in schimb institutia este necunoscuta in Statele Unite si Germania.








Copyright © Contact | Trimite referat