Consideratii generale privind actiunea sociala, conduita umana si reglarea normativa a acesteia.
Individul isi duce existenta in societate, intr-un sistem corelat de relatii care-l pun in contact nemijlocit si diversificat cu semenii sai. Interactiunea reciproca a indivizilor si a colectivitatilor formeaza "viata sociala".
Pretutindeni, unde ca urmare a existentei in acelasi spatiu a indivizilor, acestia isi satisfac necesitatile de viata materiala si spirituala, avem de-a face cu viata sociala.
Actiunea indivizilor - inzestrati cu constiinta si vointa - realizeaza dinamica societatii. In general, actiunile omului sunt determinate de interesele sale (de interesele de moment sau de perspectiva).
Structurandu-si interesele si stabilindu-si strategia de actiune individul intra in diverse legaturi sociale.
In acest fel, actiunile individului si relatiile lui genereaza societatea, iar relatiile sociale institutionalizate, obiectivate, devin - apoi - forte modelatoare, ale determinatiilor calitative ale indivizilor.
In general, toate genurile de activitate umana sunt supuse, intr-un fel sau altul, normarii, in sensul ca ele nu se pot desfasura neorganizat, fara sa se subordoneze unor scopuri sau criterii, prefigurate intr-un sistem de principii si norme. Deci orice proces de evolutie, adaptare sau integrare in societate, va avea loc intr-un cadru organizat, normat, reglementat.
Sistemul normelor sociale este alcatuit din urmatoarele categorii de norme:
- normele etice;
- normele obisnuielnice;
- normele tehnice;
- normele politice;
- normele religioase;
- normele juridice;
1. Corelatia normelor juridice cu normele etice
Asa cum am mai aratat, si privind retrospectiv istoric, constatam ca dreptul s-a desprins treptat din normele de morala si obiceiuri.
In acest sens, morala precede dreptul.
Fata de norma de morala norma juridica prezinta unele trasaturi. Astfel, norma juridica reglementeaza acele relatii sociale care vizeaza buna desfasurare a raporturilor din societate si care constituie fundamentul intregii ordini sociale.
Legatura dreptului cu morala ridica problema stabilirii criteriilor in baza carora o anumita relatie trece din reglementarea morala in cea juridica. Astfel, spre exemplu, morala contine intre preceptele sale si pe cel care indeamna pe oameni la o conduita loiala, condamnand minciuna.
Eficienta unei asemenea norme se realizeaza prin dezavuare sociala, prin blamul moral ce se abate asupra celui ce se comporta neloial, incorect.
In cazul in care insa o anumita comportare mincinoasa - marturie mincinoasa sau calomnie, spre exemplu, afecteaza un interes legal ocrotit (functionarea justitiei sau onoarei si demnitatea omului, in cazul amintit), dezaprobarea morala nu mai este suficienta, intervenind sanctiunea juridica.
Criteriul de diferentiere ar fi in acest caz, interesul lezat si modul sau de aparare sociala.
Exigibilitatea = (calitatea normei de drept de a fi adusa la indeplinire prin mijloace exterioare) apare ca o caracteristica importanta a normei juridice.
Mai pot fi discutate diferentele ce tin de:
- organizarea interna a celor doua categorii de norme;
- formele exterioare de exprimare a acestora;
Normele obiceiului - reprezinta o categorie importanta a sistemului normelor sociale.
In plan istoric, dreptul nu s-a desprins doar din morala si moravuri, ci si din obiceiuri.
In continuare, dreptul s-a dezvoltat in stransa legatura cu obiceiul.
Aceasta legatura este insa calitativ diferita de cea care leaga dreptul de morala, in sensul ca obiceiul devine chiar o forma de exprimare a dreptului, ocupa un loc aparte in sistemul izvoarelor juridice.
