6.1. Desemnarea, alegerea sefului statului
6.2. Atributele si prerogativele sefului statului
6.3. Responsabilitatea sefului statului
6.4. Durata mandatului sefului statului
Institutia sefului statului constituie una dintre cele mai vechi autoritati politice, ea aparand odata cu statul, cunoscand o evolutie continua, atat in ceea ce priveste forma, structura, cat si preorgativele si atributiile. Orice colectivitate, indiferent de marimea ei, de nivelul sau de organizare si dezvoltare, a avut in fruntea sa un sef, fie ales, fie impus. Astazi aceasta institutie, sub diferite forme, structuri, atribute si prerogative este prezenta in societate.
Analiza institutiei sefului statului impune precizarea categoriei de putere careia ii apartine. Includerea acestei institutii in cadrul puterii executive sau legislative tine in mare masura de principiul pe care aceasta se fundamenteaza, al separatiei ei sau al unicitatii. Daca puterea se fundamenteaza pe principiul separatiei, institutia sefului statului apartine sferei executivului, de aceea ea apare sub numele de "seful puterii executive" sau "seful executivului". Acolo unde insa statul este intemeiat pe principiul unicitatii, aceeasi institutie este apartinatoare categoriei de putere similara cu cea a parlamentului, adica a legislativului.
In decursul vremii, institutia sefului statului a imbracat doua forme de organizare si manifestare: uni-personala (rege, imparat, sultan, domn, principe sau presedinte), de regula numita, dar in vremurile moderne si aleasa; colegiala - aceasta a purtat si poarta diverse denumiri: Prezidiu, Consiliul de stat, Consiliul prezidential.
6.1.Desemnarea, alegerea sefului statului
Desemnarea sau alegerea sefului statului, atributiile si prerogativele acestei institutii tin de o serie de factori:
-natura sistemului politic;
-sistemul constitutional si forma de guvernamant;
-anumite traditii istorice si nationale.
Nu in toate cazurile si in mod automat modul de desemnare al sefului statului determina locul si rolul acestuia in societate in stat. Cuantumul si extensiunea acestei functii este in raport cu celelalte puteri, in principiu cu executivul si legislativul, dar si de categoria puterii in care este incadrata.
Practica social-istorica de pana astazi a relevat patru mari moduri, cai de desemnare a sefului statului: a) Pe cale ereditara
Este prima si cea mai veche modalitate de desemnare a sefului statului. Ea a fost si este caracteristica regimurilor monarhice, constitutionale.
Dupa anumite reguli constitutionale, monarhul ascede la functia de sef al statului pe cale ereditara ca in Anglia, Olanda, Suedia sau el insusi isi poate desemna un succesor din cadrul casei regale, ca in Spania, Belgia, Maroc, Iordania. Prin aceasta modalitate de desemnare a sefului statului, parlamentul sau alta institutie nu au nici un rol sau unul minor, cel mult de a veghea la respectarea regulilor constitutionale de desemnare a acestuia, sau in caz de stingere a dinastiei, la numirea unui succcesor la tron sau participa la alegerea acestuia.
b) Alegerea de catre parlament
Aceasta modalitate de desemnare a sefului statului este o consecinta, un rezultat al revolutiei burgheze, al luptei acesteia impotriva absolutismului, fiind in acelasi timp si un mod eficient de control al parlamentului asupra acestei institutii.
In practica politica aceasta modalitate cunoaste doua forme:
-parlamentul desemneaza direct prin votul membrilor sai pe seful statului, de regula pe presedinte, asa cum este situatia in Grecia, Israel, Republica Sud Africana. In acest caz, institutia sefului statului imbraca forma uni-personala;
-parlamentul alege organe colegiale, ca sefi de stat, situatii intalnite in fostele tari socialiste, dar si in state ca Elvetia.
c) Desemnarea sefului de stat de catre un colegiu electoral
In principiu, parlamentul si adunarile landurilor in Germania, adunarile legislative ale statelor federale in India, si adunarile regionale in Italia desemneaza membrii care impreuna formeaza colegiul electoral si care vor desemna pe seful statului.
O situatie mai aparte se petrece in S.U.A. si Coreea de Sud unde membrii colegiului electoral care il vor alege pe presedinte, sunt desemnati prin vot universal.
d)Alegerea sefului statului prin vot universal
Aceasta modalitate de alegere a sefului statului este o consecinta a adancirii democratismului vietii politice, dar si o masura de asigurare a echilibrului intre executiv si legislativ. Alegerea sefului statului prin vot universal ii confera acestuia o sporita autoritate si respect, care se pot materializa prin atributii si prerogative. O asemenea situatie intalnim in Romania, Rusia; Franta, Indonezia, etc.
6.2. Atributele si prerogativele sefului statului
Problemele rolului si ale atributiilor sefului statului au fost si sunt si astazi viu disputate, ele cuprinzand o plaja larga si variata de opinii si pareri, acestea mergand de la conferirea sefului statului un rol pur decorativ, reprezentativ, pana la acordarea unor importante prerogative executive si legislative. Aceasta mare diversitate de roluri ce sunt atribuite sefului statului sunt determinate de o serie de factori:
-modul de desemnare a sefului statului;
-raportul dintre institutiile fundamentale ale statului, in principiu dintre executiv si legislativ;
-existente sau nu a unor tendinte si optiuni pentru asigurarea unui echilibru intre principalele institutii ale statului, guvern-parlament;
-unele traditii nationale.
In functie de modul cum se exprima si se manifesta in practica rolul si atributiile institutiei sefului statului, se pot distinge trei mari orientari:
a) Sisteme constitutionale unde sefii de state detin si exercita roluri pur decorative, doar de reprezentare. Asemenea functii se intalnesc de regula in monarhiile constitutionale unde sefii statului sunt desemnati ereditar ca in Suedia, Anglia, Japonia, Belgia. De exemplu in Suedia si Japonia monarhii in calitatea lor de sefi de state nu dispun de nici o putere, nu iau decizii, nu participa la luarea deciziilor, nu desemneaza, nu revoca ministri, demnitari. Functiile lor sunt eminamente reprezentative si acestea limitate.
In Japonia atributiile imparatului tin mai mult de domeniul culturii decat de cel politic.
In Marea Britanie regina are functia de reprezentare a statului si de transmitere a mesajului adresat parlamentului la constituirea acestuia si la inceputul fiecarei legislaturi. In aceasta tara, limitarea prerogativelor sefului statului a mers si mai departe, incat acesta chiar daca prin constitutie detine prerogativa promulgarii legii, regina nu s-a mai folosit de aceasta dispozitie din 1707.
Functia de reprezentare a statului o intalnim si in sistemele constitutionale, unde institutia sefului statului este exercitata de presedinte. Asa este situatia in Italia, Israel, Grecia, Germania, de regula acolo unde presedintii sunt desemnati fie de parlament, fie de colegiile electorale. In aceste cazuri, ei se afla sub un permanent control al legislativului avand un rol strict de reprezentare a statului.
b) Sisteme constitutionale unde institutia sefului statului se afla la intersectia executivului si legislativului, rolul acestuia fiind de a asigura un echilibru intre cele doua institutii ale statului, de a limita tendinta uneia dintre ele de a acumula un surplus de functii si de atributii in detrimentul celeilalte. Sunt asa numitele sisteme semiprezidentiale-parlamentare.
Din aceste considerente, seful statului a fost inzestrat cu atributii si prerogative atat in domeniul executivului, cat si al legislativului. (Exemplu executive: reprezentarea statului; desemnarea primului-ministru si a altor demnitari; prezidarea sedintelor guvernului). Legislative: promulgarea legii; dizolvarea parlamentului).