Notiunea de izvor de drept = rerprezinta forma de exprimare a dreptului, adica modalitate de intruire si recunoastere de catre puterea de stat a normelor juridice.
In doctrina se cunosc ma i multe tipuri de izvoare :
- Izvoare materiale (reale)
- Izvoare formale
- Izvoare scrise (actul normativ)
- Izvoare nescrise (obiceiuri)
- Izvoare oficiale (legea)
- Izvoare neoficiale
Izvoare materiale: desemneaza faptul social, faptele sau factorii care configureaza dreptul
Izvoarele formale: reprezinta mijloacele cu ajutorul careia se exprima izvoarele reale/materiale. In cadrul izvoarelor formale vom avea: jurisprudenta, obiceiul, cutuma, doctrina juridica, contractul normativ, actul normativ.
CUTUMA se formeaza in mod spontan ca urmare a aplicarii ei repetate o perioada indelungata de timp de catre o colectivitate umana. Pe cale de repetitie, colectivitatea umana ajunge la convingerea ca regula respectiva este utila si necesara a fi urmata in viata de zi cu zi
PRACTICA JUDECATOREASCA/JURISPRUDENTA: reprezinta totalitatea hotararilor judecatoresti de toate gradele in procesul de solutionare a cauzelor ce sunt incredintate.
SISTEMELE DE DREPT CONTINENTAL: practica judecatoreasca nu este considerata izvor de drept dar este folosita la cunoasterea aprofundata a dreptului si la aplicarea acestuia.
SISTEMUL DE DREPT COMMON-LAW: jurisprudenta este principalul izvor de drept.
La nivelul cel mai jos este judecatoria, urmeasza, tribunalul, curtea de apel, iar la cel mai inalt grad este Curtea de Casatie si Justitie.
DOCTRINA JURIDICA: cuprinde analizele, interpretarii pe care specialistii in domeniul dreptului le dau fenomenului juridic.
CONTACTUL CA ACT JURIDIC INDIVIDUAL stabileste drepturile si obligatiile concrete in sarcina subiectilor de drept aflati lintr-o anumita relatie.
ACTUL NORMATIV este principalul izvor de drept . Prin act juridic normativ intelegem toate speciile de acte care emana de la legiuitor protrivit competentei sale toate normele juridice asamblate in legi, ordonante, etc.