UNIVERSITATEA "MIHAIL KOGALNICEANU" - IASI
FACULTATEA DE DREPT
MASTER - STIINTE PENALE SI CRIMINALISTICA
PROBLEME SPECIALE DE DREPT PENAL GENERAL
TITULAR DE DISCIPLINA:
PROF. UNIV. DR.
LIPSA PLINGERII PENALE SI RETRAGEREA ACESTEIA
(REFERAT - SESIUNEA FEBRUARIE 2009)
CUPRINS
SECTIUNEA I - Lipsa plangerii prealabile . 3
1. Consideratii introductive 3
2. Notiune,natura juridica,caracterizare, sediul material,reglementari . 4
3. Conditiile introducerii plangerii prealabile 5
4. Efectele lipsei plangerii prealabile . 7
5. Cazurile de conexitate sau indivizibilitate intre infractiuni .. 8
SECTIUNEA II - Retragerea plangerii prealabile 9
1. Notiune , natura juridica . 9
2. Conditiile de valabilitate ale retragerii plangerii prelabile 9
3. Efectele retragerii plangerii prealabile .. 12
BIBLIOGRAFIE 14
SECTIUNEA I
LIPSA PLANGERII PREALABILE
1. Consideratii introductive
Savarsirea infractiunii da nastere nu numai obligatiei infractorului de a raspunde de consecintele faptei sale,in conditiile rigorilor stabilite de legea penal, dar cum este si firesc si dreptul societatii - prin organele judiciare ale statului - de a urmari si asigura tragerea la rsspundere penala a celor ce incalca norma de drept penal.
Tragerea la raspundrea penala a infractorilor este organizata atat prin intermediul raporturilor juridice de drept penal substantial de tip conflictual, cat si prin intermediul unor raporturi juridice formal - instrumentale de tip procedural.
Pe cale de consecinta, dreptul conferit statului de a supune pe infractori obligatiilor derivand din savarsirea infractiunii in cadrul limitelor si conditiilor reglementarilor specifice dreptului penal substantial,ii corespunde si un drfept la actiune in justitie continut virtual si impersonal in fiecare norma juridica,drept insotit de obligativitatea exercitarii sale conform principiilor oficialitatii si legalitatii,adica in cadrul unei actiuni cu caracter si in interes public.
Sub acest aspect, actinea penala apare intodeauna ca un drept ce decurge din lege (in substanta sa din legea penala, iar in continutul, conditiile si forma sa de realizare din legea procesual penala).
Cum titular al dreptului de a pedepsi este societatea, prin intermediul statului care actioneaza ca mandatar general al acesteia, este si normal ca acest drept sa se realizeze in principal prin intermediul actiunii penale publice puse la dispozitia organelor judiciare ale statului. Aceasta este, de altfel, si motivul pentru care tragerea la raspunderea penala a infractorilor se realizeaza in marea majoritate a cazurilor - cel putin in legislatia noastra - din oficiu.
Diversitatea infractiunilor, gradul lor diferit de pericol social deriovand din nivelul diferentiat de lezare al unor valori ocrotite de legea penala, care si ele reprezinta nivelul de interes general si individual variat si, in sfarsit, complexitatea relatiilor sociale in care se savirsesc infractiunile si rezonanta lor sociala diferita au impus insa in toate legislatiile si unele limitari ale oficialitatii procesului penal.
De altfel, majoritatea legislatiilor moderne sunt in curs de extindere a cazurilor si situatiilor de limitare a oficialitatii actiunii publice, promovand solutii care sa faciliteze concilierea victima - infractor.
Pentru a realiza o ocrotire mai buna a valorilor sociale implicate in legislatia noastra actuala, sau admis exceptii relativ limitate de la oficialitatea actiunii penale,lasandu-se dreptul declansarii si exercitarii actinii la latitudinea persoanei vatamate.
In acest mod,fie prin instituirea plangerii prealabile - cand exercitarea actiunii publice este lasata la discretia absoluta a persoanei vatamate, fie a acceptarii posibilitatii impacarii faptuitorului cu persoana vatamata - in anumite cazuri si conditii, cu acelas efect de stingere a raspunderii penale, exercitiul ex ofocio al actiunii publice a suferit limitari in cazul mai multor infractiuni.
Exista doua categorii de situatii cu intemeieri clare care se refera la limitarea oficialitatii procesului penal:
. In situatia unor infractiuni creditate cu un grad abstract redus de pericol social, cum ar fi lovirea (art. 180 CP), sau furtul intre soti ori intre rude apropiate, sau de catre un minor in paguba tutorelui sau, ori de catre cel care locuieste impreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de acesta (art.210 CP) etc.
. In situatia unor infractiuni cu un grad de pericol social mai ridicat, dar care antreneza drepturi importante ale persoanei vatamate,sau aspecte legate strict si esential de viata sa intima, ori de statutul ei social sau moral, cum ar fi infractiunea de viol , prevazuta de (art.197 alin.1 CP) ; de vilare de domiciliu prevazuta de (art.192 alin. 1), violarea secretului corespondentei, prevazuta de (art.195 alin.1, CP), sau divulgarea secretului profesional, (art.196 CP) etc.
Orientarea legiuitorului dinspre "logica punitivului" spre o "logica a concilierii" , in cele doua situatii sus aratate, nu are semnificatia unei restrangeri a interesului acestuia in a asigura ocrotirea valorilor sociale vizate, ci pe aceia a crearii unei alternative in exercitarea actiunii nu numai pe criterii de oficialitate, dar - cand este czul - si de oportunitate, acestea din urma fiind puse la indemana persoanei vatamate, care este lasata, in mod liber si neconditionat,sa aprecieze asupra necesitatii tragerii faptuitorului la raspundere penala, declansand sau dispunand de actiune penala.
2. Notiune,natura juridica,caracterizare, sediul material,reglementari
Datorita imprejurarii ca plingerea prealabila se constituie, in acelas timp ca o institutie a dreptului penal, reprezentand o conditie pentru tragerea la raspunderea penala, cu reglementari de natura a-i conferi acest statut, in Codul penal,partea generala, dar si ca o conditie speciala de exercitare a actiunii penale, cu reglementari de natura a-i implini acest statut, in Codul de procedura penala, in doctrina s-a cristalizat opinia ca este o categorie juridica complexa, cu caracter mixt.
Plangerea prealabila, sub aspect substantial, reprezinta o conditie de pedepsibilitate pentru ca numai in prezenta ei poate fi angajata pentru unele infractiuni raspunderea penala, iar sub raport procedural penal, o conditie de procedibilitate si o sesizare speciala a organelor de urmarire paenala sau a instantelor de judecata, pentru ca numai in prezenta ei se poate declansa si exercita actiunea penala in cazurile si conditiile prevazute de lege.
Datorita acestei duble reglementari,verificarea existentei unei plangeri prealabile valabile este legata atat de conditiile de fond, pe care le prevad art.131 din C.P. , cat si a unor conditii de forma prescrise in normele de procedura penala, astfel incat, in functie de neandeplinirea lor,plangerea poate fi considerata ca lipsind cu desavarsire - cand, de pilda nici nu a fost exercitata - ca inexistenta procedural (ca efect al intervenirii sanctiunii inexistentei) - cand, de pilda, a fost introdusa de catre o alta persoana decat cea vatamata - sau ca lipsita de valabilitate procedurala si deci lovita de nulitate absoluta (art 197 alin. 2 C.P.P.) , ori de cate ori se incalca dispozitiile relative la sesizarea instantei de judecata, dintre care fac parte si cele relative la plangerea prealabila.
In consecinta, ori ce constatare juridica a lipsei plangerii prealabile in sens de manifestare juridica de vointa, in cazurile, continutul si in conditiile de drept substantial sau procedural prevazute de lege, poate atrage efectul de inlaturare a raspunderii penale,evident, cu exceptia nerespectarii unor conditii neesentiale, care nu pot fi considerate ca fiind de esenta sesizarii, cum indicarea inca de la inceput a mijlocelor de proba, precizarea inca din plangere a martorilor si altele asemenea.
Esential,sub raportul institutiei plangerii prealabile, este faptul ca in cazul anumitor infractiuni prevazute expres de lege, actiunea penala nu poate fi exercitata decat prin introducerea unei plangeri prealabile valabile (sub raportul tuturor conditiilor esentiale prevazuta de lege).
Fata de cele de mai sus, lipsa plangerii prealabile poate fi definita ca fiind acea cauza legala de inlaturare a raspunderii penale care deriva din constatarea judiciara a lipsei unei plangeri prealabile valabile, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea sa.
3. Conditiile introducerii plangerii prealabile
Plangerea prealabila se infatiseaza ca o institutie care da expresie juridica unor interese social-politice privind declansarea si desfasurarea procesului penal. Este o institutie care se inscrie ca o exceptie de la principiul oficialitatii si care consta in posibilitatea oferita de lege persoanei vatamate de a decide daca va sesiza sau nu organele competente pentru tragerea la raspundere penala.
Aceasta exceptie a fost admisa de legiuitor pentru ca in urma analizei de fapt si de drept a situatiei si totodata a gradului redus de pericol social a anumitor infractiuni sa decida singura atitudinea acesteia fata de modul de sesizare.
Pentru constatarea prezentei sau lipsei plangerii prealabile, este necesar sa fie verificate o suma de cerinte referitoare la:
. Conditionarea legii de o asemenea plangere, pentru exercitarea - actiunii;
. Persoanele indrituite a o introduce;
. Continutul si conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca;
. Organul judiciar caruia trebuia sa-i se adreseze;
. Termenul in care trebuie introdusa;
Partea vatamata are la indemana cele doua institutii prevazute de dreptul penal si cel procesual penal, de retragere a plangerii prealabile precum si de impacare a partilor, fiind subliniata natura mixta a plangerii prealabile. Din punctul de vedere al dreptului substantial penal si a dreptului procesual penal, plangerea prealabila se infatiseaza ca o conditie de pedepsibilitate cat si de procedibilitate.
Prin aceasta derogare de la principiul oficialitatii s-a pus la dispozitia persoanei vatamate, in orice stadiu al procesului penal sa recurga la retragerea plangerii prealabile fata de faptuitor cat si la impacarea cu acesta, actiunea penala incetand imediat, ceea ce nu se mai poate in alte situatii cand actiunea penala se pune in miscare din oficiu, scopul legii penale este dus la indeplinire. Aceasta derogare este posibila doar la anumite infractiuni care prezinta un pericol social mai redus cat si a relatiilor cu un caracter mai special, ce sunt intre parti.
Pe langa aceasta conditie esentiala de manifestare a partii vatamate de a face plangere prealabila impotriva faptuitorului, legea mai prevede si alte cerinte, aratate expres de art.283 C.p.p. cum ar fi descrierea faptei, element indispensabil in functie de care se face incadrarea juridica a faptei, indicarea faptuitorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei martorilor, precizarea daca partea vatamata se constituie parte civila si indicarea persoanei responsabile civilmente.
Pe langa aceste mentiuni trebuie si semnatura persoanei vatamate, care desi nu este prevazuta de art. 283 Cod de procedura penala coroborate cu alte prevederi legale, este necesara.
De asemenea important este si termenul de introducere a plangerii prealabile, termen de care persoana vatamata trebuie sa tina cont, deoarece dupa acest termen plangerea sa apare ca fiind tardiva. Termenul de introducere a plangerii prealabile este de doua luni de cand se cunoaste faptuitorul.Cand persoana vatamata este un minor fara capacitate de exercitiu sau incapabil, termenul de doua luni curge de la data cand persoana indreptatita sa reclame in numele acestora a stiut cine este faptuitorul.
Plangerea prealabila se prezinta ca o institutie importanta a dreptului procesual, avand rezonanta si pe planul dreptului substantial penal.
Plangerea se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, in functie de gravitatea infractiunilor.
Legea nr. 356/2006 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si altor legi, a dus la descongestionarea activitatii de judecata in procesele penale, activitatea instantei fiind incarcata in mod artificial, in special cu plangerii prealabile formulate de detinuti. Multe dintre plangerile prealabile nu aveau suport faptic, cele mai multe fiind introduse cu scop sicanator sau pentru a se putea deplasa la instanta in ziua procesului, deoarece detinutul parte in cadrul unui proces prezenta acestuia fiind obligatorie.
Caracterul abuziv al plangerilor prealabile introduse la instanta o dovedeste numarul mare de aceste plangeri care au fost inregistrate pe rolul instantelor in perioada anterioara aparitiei legii 356/2006, comparativ cu perioada de dupa 2006, cand s-a simtit o reducere semnificativa de trimitere in fata instantei a cauzelor avand obiect infractiuni care se pun in miscare la plangerea prealabila.
Prin adresarea acestor plangerii organului de cerceatare penala sau procurorului, consideram ca probele sunt mai bine administrate, sporind calitatea si eficienta actului de justitie.
Modificari importante au fost aduse procedurii plangerii prealabile, renuntandu-se la o procedura speciala pentru o categorie de infractiuni cu un grad mic de periculozitate (amenintarea, loviri sau alte violente, vatamarea corporala, abuz de incredere, etc.) in conditiile in care sesizarile erau adresate direct la instanta de judecata, fara o cercetare prealabila de catre organul de cercetare penala. Acest fapt ingreuna activitatea instantelor cu cauze ce se solutiona in multe cazuri cu incetarea procesului ca urmare a retragerii plangerii de catre parte vatamata sau impacarea partilor.
Ca exemplu, statistic, din numarul de dosare penale solutionate in cursul anului 2004, acest gen de cauze au reprezentat circa o treime, dintre care mai mult de jumatate s-au solutionat ca urmare a retragerii plangerii de catre partea vatamata sau impacarea partilor.
4. Efectele lipsei plangerii prealabile
Lipsa plangerii prealabile atrage inlaturarea raspunderii penale. Ea produce efecte cu privire la infractiunea savarsita deci in rem, lipsa ei atragand exonerarea de raspundere penala pentru toti participantii la infractiune.
Datorita acestui caracter, in caz de pluralitate de persoane vatamate, lipsa plangerilor prealabile pe care ar putea sa le introduca fiecare persoana vatamata in parte nu exonereaza de raspundere penala pe faptuitor daca una singura din persoanele vatamate introduce in termen o asemenea plangere.
Lipsa plangerii prealabile constituie, dupa caz,fie o cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale, fie daca se constata in cursul desfasurarii procesului penal o cauza de inpiedicare a exercitatii acesteia in continuare.
Pe cale de consecinta, in faza urmaririi penale se va dispune dupa caz fie neanceperea procesului penal, conform art 228.alin. 4. C.p.p., fie daca acesta a inceput, incetarea urmaririlor penale,conform art.11 lit. c. combinat cu art.10. lit.f. C.p.p. , iar in cursul judecatii se va dispune intodeauna incetarea procesului penal, conform art. 11. pct. 2. lit. b. C.p.p.
O situatie aparte o prezinta sub aspectul introducerii plangerii prealabile si eventual a constatarii lipsei sale, ipoteza schimbarii incadrarii juridice dintr-o fapta penala pentru care nu era necesara plangerea prealabila, intr-o alta ce necesita o asemenea plangere.
Pentru reglementarea acestei situatii, art 286. C.p.p. prevede, conform ultimelor modificari introduse prin Legea nr. 104 / 1992, ca daca intro cauza in care s-au facut acte de cercetare penala, se constata ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare cheama persoana vatamata si o intraba daca intelege sa faca o atare plangere. In caz afirmativ, organul de urmarire penala, dupa caz continua cercetarea sau trimite dosarul instantei competente, in caz contrar transmite actele procurorului in vederea incetarii penale.