De regula, ascultarea martorilor parcurge in trei etape, si anume:
a) verificarea identitatii si ascultarea cu privire la datele personale;
b) relatarea libera sau spontana ori ascultarea ori ascultarea povestirii martorilor;
c) adresarea de intrebari si ascultarea raspunsurilor sau ascultarea dirijata.
In cadrul primei etape, martorul este solicitat sa raspunda la intrebarile ce i se adreseaza cu privire la datele de identitate -- nume, prenume, adresa, ocupatie, urmarindu-se si confruntindu-se raspunsurile acestuia cu mentiunile din actul de identitate prezentat de martor la cererea organului de urmarire penala.
Nu pot fi citati si ascultati ca martori:
. persoanele care, din cauza defectelor fizice sau psihice, nu sint in stare sa inteleaga just imprejurarile care au importanta pentru cauza si sa faca referitor la ele declaratii exacte si juste;
. aparatorii, colaboratorii birourilor de avocati - pentru constatarea unor date care le-au devenit cunoscute in legatura cu adresarea pentru acordarea de asistenta juridica sau in legatura cu acordarea acesteia;
. persoanele care cunosc o anumita informatie referitoare la cauza in legatura cu exercitarea de catre ele a atributiilor de reprezentanti ai partilor;
. judecatorul, procurorul, reprezentantul organului de urmarire penala, grefierul - cu privire la circumstantele care le-au devenit cunoscute in legatura cu exercitarea de catre ele a atributiilor lor procesuale, cu exceptia cazurilor de participare la retinere in flagrant delict, de cercetare a probelor dobindite prin intermediul lor, erorile sau abuzurile la efectuarea procedurii in cauza respectiva, de reexaminare a cauzei in ordinea de revizie sau de restabilire a dosarului pirdut;
. jurnalistul - pentru a preciza persoana care i-a prezentat informatia cu conditia de a nu-i divulga numele, cu exceptia cazurilor in care persoana binevol doreste sa depuna marturii;
. slujitorii cultelor - referitor la circumstantele care le-au devenit.
Persoanele mentionate in punctele 5 si 7 pot fi citate si ascultate ca martori numai in cazul cind aceasta informatie este absolut necesara pentru prevenirea si descoperirea infractiunilor deosebit de grave sau exceptional de grave.
Persoanele care cunosc anumite circumstante despre cauza respectiva in legatura cu participarea lor la procesul penal in calitate de aparator, reprezentant al partii vatamate, partii civile sau partii civilmente responsabile sint in drept, in cazuri exceptionale, cu consimtamintul persoanei interesele careia le reprezinta, sa faca declaratii in favoarea ei, insa darea declaratiilor in aceste cazuri exclude participarea lor ulterioara in procedura acestei cauze.
In cazurile necesare, pentru a rezolva chstiunea daca o persoana este capabila sa inteleaga just circumstantele care reprezinta importanta pentru cauza si sa faca in privinta lor declaratii juste, organul de urmarire penala, iar la cererea partilor, si instanta pot invita un expert.
Odata edificata cu privire la identitatea persoanei chemate sa depuna in calitate de martor, organul de urmarire penala este obligat sa intrebe pe martor daca este sot sau ruda apropiata cu vreuna din parti si, in caz afirmativ, sa-i aduca la cunostinta ca nu este obligat sa depuna. De asemenea, martorul este intrebat in ce raporturi se afla cu partile si daca a suferit vre-o paguba de pe urma savirsirii infractiunii. Aceste intrebari au menirea de a stabili raporturile ce exista intre martori si parti si interesul pe care acestea l-ar avea in cauza penala respectiva, cunostinte necesare atit pentru stabilirea tacticii de ascultare, cit si pentru aprecierea declaratiilor martorului.
Momentul urmator in cadrul acestei etape priveste aducerea la cunostinta a persoanei audiate ca va fi audiat ca martor fiindu-i explicate drepturile si obligatiunile prevazute de art. 90 Cod Procedura Penala, inclusiv si preintampinat pentru raspunderea ce o poarta pentru refuzul sau eschivarea de a face declaratii conform art. 313 Cod Penal si pentru declaratiile mincinoase cu buna stiinta conform art.312 Cod Penal.
In articolul 90 a Codului de Procedura Penala sunt stipulate obligatiile martorului si drepturile lui.
Martorul este obligat:
. sa se prezinte la citarea organului de urmarire penala sau a instantei pentru a face declaratii si a participa la actiuni procesuale;
. sa faca de claratii veridice, sa comunice tot ce stie in legarura cu cauza respectiva si sa raspunda la intrebarile puse, sa confirme, prin semnatura, exactitatea declaratiilor sale incluse in procesul verbal al actiunii procesuale sau anexate la acesta;
. sa prezinte, la cerere organului de urmarire penala sau a instantei, obiecte, documente, mostre pentru cercetarea comparativa;
. sa accepte, la cererea organului de urmarire penala, examinarea corporala;
. la cererea organului de urmarire penala, sa fie supus unei expertize in conditii de ambulator pentru verificarea capacitatii de a intelege corect circumstantele care urmeaza sa fie constatate in cauza respectiva si de a face declaratii juste in cazul in care sunt temeiuri verosimile pentru a pune la indoiala o asemenea capacitate;
. sa se supuna dispozitiilor legale ale organului de urmarire penala sau ale presedintelui sedintei de judecata;
. sa nu paraseasca sala de sedinte fara permisiunea presedintelui sedintei
. sa respecte ordinea stabilita in sedinta de judecata.
Martorul are dreptul:
. sa stie in legatura cu care cauza este citata;
. sa ceara recuzarea interpretului, traducatorului care participa la audierea sa;
. sa inainteze cereri;
. sa refuze de a face declaratii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativa sau date daca acestea pot fi folosite ca probe care marturisesc impotriva sa sau a rudelor sale apropiate;
. sa faca declaratii in limba materna sau in alta limba pe care o poseda; sa ia cunostinta de declaratiile sale inregistrate, sa ceara corectarea sau completarea declaratiilor sale;
. la depunerea declaratiilor,sa utilizeze documente ce contin calcule complicate, denumie geografice si alta informatie care este dificil de a o expune din memorie, notite asupra amanuntelor greu de retinut; sa ilustreze declaratiile sale cu scheme, desene grafice ;
. la participarea la actiuni procesuale din cadrul urmaririi penale, sa fie asistat de un aparator ales de el ca reprezentant,
. sa scrie personal declaratiile sale in procesul-verbal al audierii din cadrul urmaririi penale;
. sa ceara compensarea cheltuielilor suportate in cauza penala si repararea prejudiciului cauzat de actiunile ilegale ale organului de urmarire penala sau ale insatntei
. sa i se restituie bunurile ridicate de organul de urmarire penala sau prezentate de el insusi in calitate de probe, sa primeasca documentele, ce ii apartin, in original.
Parcurgind aceasta etapa, organul de urmarire penala, pe linga faptul ca isi indeplineste obligatiile prevazute de legea procesuala penala, are posibilitatea sa studieze martorii, sa urmareasca modul in care reactioneaza fata de situatia in care se afla, sa desprinda concluzii pretioase pentru adoptarea tacticii de ascultare.
Adoua etapa incepe prin adresarea unei intrebari generale, denumita intrebare tema - de natura a da posibilitatea martorilor sa declare tot ceea ce stiu in legatura cu faptele sau imprejurarile pentru a caror lamurire au fost solicitati sa depuna.
De exemplu: " Aratati ce cunoasteti in legatura cu accidentul de circulatie produs la data de . . . in locul . . .?" ori: " Ce cunoasteti in legatura cu imprejurarile savirsirii furului din data de . . . in paguba . . .?"
Adresindu-li-se o asemenea intrebare generala, martorii au posibilitatea sa povesteasca faptele, imprejurarile in succesiunea lor logica, firesca, sa prezinte tot ce cred ca ar interesa cauza, fara ca relatarea sa fie limitata prin interventiile celui ce conduce ascultarea. Relatarea libera sau spontana ofera si alte avantaje. Astfel, povestind ceea ce considera ca ar interesa organul de urmarire penala, martorii pot prezenta si unele fapte, date, imprejurari, detalii necunoscute pina atunci, cu importanta pentru cauza ori elemente din care sa rezulte savirsirea altor infractiuni de catre cei cu privire la activitatea carora au fost chemati sa faca declaratii.
Pe parcursul povestirii, cel ce conduce activitatea are posibilitatea sa studieze pe martori, so observe modul cum isi formuleaza expunerile, siguranta cu care prezinta faptele sau imprejurarile, ezitarile ori omisiunile ce apar, incercarile de a completa anumita lacune din succesiunea faptelor, interesul acestora de a depune intr-un anumit mod. Studierea martotilor in acesta etapa, observatiile pe care le face pe parcursul povestirii trebuie sa constituie pentru organul de urmarire penalatemeiul adoptarii tacticii de urmat in urmatoarea etapa, aceea a adresarii de intrebari si ascultarii raspunsurilor.
Un rol deosebit pentru clarificarea problemelor prin relatarea libera il are atmosfera propice povestirii martorilor, realizata de catre cel ce conduce ascultarea. Pentru aceasta ascultarea trebuie sa fie facuta cu rabdare, calm si atentie. Martorii nu trebuie sa fie intrerupti decit in mod exceptional, cind relatarile lor nu au legatura cu cauza si atunci numai cu recomandarea de a se referi la obiectul cauzei. Organul de urmarire penala nu trebuie sa aprobe, sa dezaprobe sau sa faca aprecieri cu privire la posibilitatile martorilor de a percepe, memora si reproduce faptele si imprejurarile cu privire la care sunt ascultati. Cu atit mai mult este interzisa apostrofarea martorilor pe parcursul relatarii. O asemenea atitudine nu face decit sa puna pe martori in dificultate, sa-i inhibe, sa-i ideparteze ori sa determine pozitia refractara a acestora, cu efect direct asupra calitatii declaratiei.
Ascultind povestirea, organul de urmarire penala sa-si noteze - in mod discret - atit faptele, imprejurarile, datele destinate a fi consemnate in declaratiile martorilor, cit si problemele, aspectele neclare, omisiunule etc. cu privire la care constata ezitari sau contraziceri, urmind ca pe marginea lor sa fie formulate intrebari pentru etapa ascultarii dirijate.
Prin alte avantaje ale relatarii libere ori spontane, oferite de practica judiciara, amintim:
-- evidentierea limitelor cunostintelor martorilor cu privire la imprejurarile cauzei si persoana care a savirsit infractiunea.
Desi martorii au perceput in intregime imprejurarile comiterii faptei, totusi, din cauze obiective sau subiective, ei nu pot face declaratii cu privire la multe aspecte. Reamintim aici rolul conditiilor de timp si spatiu in care s-a realizat perceperea si cel al atentiei in formarea declaratiilor, desi multitudinea factorilor obiectivi si subiectivi ce pot interveni este mult mai larg.
-- reducerea considerabila a influientei pe care organul de urmarire penala o poate exercita asupra martorilor. S-a constatat ca solicitarea martorilor de a povesti tot ceea ce stiu in legatura cu cauza si cu persoana faptuitorului sporeste increderea , atit in organul judiciar, cit si in ei insisi.
Asemenea sentiment de incredere se reflecta, de regula, pozitiv in declaratiile martorilor, acestea cautind sa justifice atitudinea organului de urmarire penala fata de ei.
-- evidentierea posibilitatilor de exprimare a martorilor. Lipsa unui cadru impus ofera posibilitatea unei naratiuni spontane, insotita de expresii particulare, de intonatie si gestica proprie martorilor, toate acestea fiind de un real folos pentru organul judiciar atit in timpul ascultarii, cit si in procesul aprecierii declaratiilor.
-- posibilitatea oferita organului de urmarire penala de a face aprecieri cu privire la nivelul de dezvoltare a proceselor psihice, temperamentul, starea de emotivitate si gradul de cultura ale martorilor.