Pregatirea catre audierea martorilor referat







Atat finalizarea urmaririi penale, cat si atingerea obiectivelor sale principale, respectiv aflarea adevarului, stabilirea vinovatiei si a raspunderilor, nu se pot implini fara contributia unui personaj important al scenariului judiciar ¬¬- martorul . proba cu martori , cunoscuta in literatura de specialitate si practica judiciara sub denumirea de proba testimoniala, este nelipsita in anchetarea judecatoreasca si destul de frecventa in urmarirea penala. Deasemenea referinduse la acest mijloc de proba se folosesc diferite denumiri: martori, declaratii de martori, marturii, proba cu martori. In denumirile mentionate sunt incluse atit proba propriu-zuisa - elementele care servesc la aflarea adevarului - , cit si izvorul probei - mijlocul de proba. In principiu, depozitiile martorului se constituie ca probe directe, deaceea ele sunt, de cele mai multe ori, decisive in solutionarea cauzelor penale sau civile.
Declaratiile martorului constituie mijlocul de proba cel mai frecvent folosit in procesul penal.
Prin declaratiile martorului se inteleg relatarile facute in fata organelor judiciare de catre persoanele care au cunostinte de natura sa serveasca la aflarea adevarului intr-un proces penal.
Legea procesuala penala foloseste expresia "declaratiile martorului" pentru denumirea mijlocului de proba, tocmai pentru a evita confuzia cu elementele probatorii, deci cu probele rezultate din acest mijloc de proba.
Pentru determinarea conceptului exact al acestui mijloc de proba, este necesar sa se aiba in vedere notiunea de martori. Daca in vorbirea curenta prin martor se intelege acea persoana care a fost de fata, a perceput cu propriile simturi un anumit eveniment sau a capatat direct anumite cunostinte legate de evenimentul in cauza, in acceptiunea legii procesuale penale martorul este persoana citata in aceasta calitate de organul de urmarire penala sau de instanta, precum si persoana care face declaratii, in modul prevazut de prezentul cod, in calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoanele care poseda informatii cu privire la vreo circumstanta care urmeaza sa fie consacrata in cauza.
Potrivit codului de procedura penala al Romaniei martor este persoana fizica, ce, avind cunostinte despre vreo fapta ori imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal, este ascultata de organele judiciare in aceasta calitate.
Pentru ca o persoana sa dobindeasca calitatea procesuala de martor, trebuie sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
- existenta unui proces penal in curs de desfasurare in fata organelor judiciare;
- existenta unei persoane fizice care are cunostinta despre fapte si imprejurari menite sa contribuie la aflarea adevarului in procesul penal respectiv;
- persoana fizica sa fie ascultata de catre organele judiciare cu privire la faptele si imprejurarile pe care le cunoaste.
Lipsa oricareia dintre conditiile aratate exclude existenta mijlocului de proba al declaratiilor de martor, iar in situatia in care se constata ca aparent a fost considerata ca existenta vreuna din aceste conditii se va obtine formal o declaratie, dar lipsita de valoare probatorie procesuala.
Cum s-a mai aratat, declaratiile martorilor prezinta cel mai frecvent mijloc de proba, fiind folosit aproape in orice cauza penala. Indiferent de natura infractiunii savirsite, rolul martorului in aflarea adevarului este deosebit, tocmai datorita faptelor si imprejurarilor pe care acestea la pot lamuri prin depozitiile ce le fac, mai ales daca cele relatate sunt percepute in mod nemijlocit. Astfel, cu ajutorul martorilor pot fi stabilite imprejurarile savirsirii infractiunilor, metodele si mijloacele folosite in acest scop, este posibila obtinerea unor date referitoare la faptuitori ori care sunt menite sa contribuie la identificarea acestora. Dupa cum, de multe ori, cu ajutorul martorilor pot fi stabilite conditiile si imprejurarile care au inlesnit sau favorizat savirsirea infractiunii si masurile case impun pentru prevenirea comiterii unor astfel de fapte in viitor.
Ascultarea martorilor este o activitate complexa, care se desfasoara in conformitate cu prevederile legii si cu regulile de tactica criminalistica si necesita din partea organului judiciar atentie deosebita, calm, perseverenta, obiectivitate maxima, atit in verificarea cit si in aprecierea declaratiilor obtinute. Dificultatea ascultarii martorilor rezida si in aceea ca in fata organelor judiciare se prezinta persoane cu calitatile si defectele lor, cu posibilitati mai mari sau mai reduse de a percepe, memora si reproduce faptele sau fenomenele in legatura cu care sunt chemate sa faca declaratii, cu niveluri de cunostinte diferite despre cele petrecute. De aceea, organul judiciar, cunoscind dispozitiile legale si procedeile tactice de ascultare, trebuie sa determine, sa ajute martorii sa declare tot ceea ce cunosc si prezinta importanta pentru cauza, sa selecteze din multitidinea de informatii numai pe acelea care realmente pot contribui la aflarea adevarului.
Obtinerea unor declaratii veridice si complete, menite sa se duca la aflarea adevarului, este influentata in mod hotaritor si de modul in care se face pregatirea ascultarii. Nu de putine ori, lipsa de pregatire sau superficialitatea in efectuarea acestei activitati are drept consecinta obtinerea unor declaratii de slaba calitate, repetarea ascultarii, cheltuieli inutile de timp si forte si, in ultima analiza, tergiversarea cercetarilor, cu urmari deosebite asupra finalitatii judiciare.
Principalele activitati pregatitoare in vederea ascultarii martorilor sint:
- studierea dosarului cauzei;
- cunoasterea persoanelor care urmeaza a fi ascultate,
- intocmirea planului de ascultare;
- asigurarea prezentei martorilor la data si ora fixata pentru ascultare;
- asigurarea conditiilor in care se va desfasura ascultarea.
Ca prima faza a activitatilor pregatitoare, studierea dosarului cauzei se impune cu necesitate si are un rol de prim ordin in asigurarea cadrului propice desfasurarii in bune conditii a acestei activitati. O studiere atenta, competenta, calificata a intregului material existent in dosarul cauzei duce la evitarea aparitiei unor consecinte negative in procesul ascultarii. Pe buna dreptate se afirma ca, inca din aceasta faza, organul de urmarire penala jaloneaza cu rigurozitate, prefigureaza intregul traseu al probatiunii judiciare, in care ascultarea martorilor detine o pondere insemnata.
Examinarea minutioasa a materialelor cauzei are drept scop stabilirea, in primul rind, a faptelor si imprejurarilor ce se impun a fi clarificat prin ascultare; persoanele care pot contribui la lamurirea lor, precum si modul cum trebuie sa se desfasoare ascultarea pentru realizarea scopului urmarit. Cunoscind problemele care urmeaza a fi lamurite prin ascultare, organul de urmarire penala are posibilitatea sa determine ce persoane au perceput sau ar fi putut sa perceapa faptele si imprejurarile de fapt referitoare la cauza si care pot contribui, prin declaratiile lor, la elucidarea diverselor aspecte ale acestora.
Cu ocazia stabilirii persoanelor care urmeaza a fi ascultate in calitate de martori, trebuie determinata o anumita ordine de prioritate, puninduse baza pe anumite criterii. Astfel, in primul rind trebuie avute in vedere persoanele care cunosc fapte, date, imprejurari referitoare la activitatea ilicita desfasurata.
Apoi, trebuie avute in vedere modul in care persoanele ce urmeaza a fi ascultate in calitate de martori au luat cunostinta despre faptele si imprejurarile pe marginea carora vor trebui sa faca declaratii, prioritate avind, evident, cele care au perceput nemijlocit. Aceasta nu inseamna ca trebui omise persoanele care au luat cunostinta indirect despre faptele, imprejurarile ori starile de fapt ce au avut loc.
In timpul studierii materialelor cauzei trebuie sa se acorde atentie deosebita atit faptelor si imprejurarilor cu privire la care martorii pot face declaratii cit si altor imprejurari, cum ar fi: rolul martorilor in elucidarea anumitor aspecte ale cauzei, conditiile perceperii faptei in legatura cu care vor fi ascultati, momentele infractiunii ce ar putea influenta perceperea, aspectele mai greu de inteles - in raport cu pregatirea si virsta martorilor - , raporturile dintre martori si partile din proces, personalitatea acestora, etc. Pe baza acestor date, se stabilesc directiile ascultarii, ce anume se poate obtine de la fiecare martor in parte si, totodata, conditiile obiective si subiective care au putut influenta procesul formarii declaratiilor.
Atunci cind se selecteaza martorii, in raport cu natura infractiunii comise, trebuie avute in vedere si persoanele care cunosc modul cum si-a petrecut timpul faptuitorul intr-o anumita perioada, cele ce pot furniza informatii cu privire la modul de viata si comportarea acestuia, cele care pot ajuta la identificarea bunurilor ce urmeaza sa faca obiectul masurilor asiguratoriisi, nu in ultimul rind, persoanele care, prin declaratiile lor, pot contribui la verificarea apararilor formulate de catre invinuiti sau inculpati ori la caracterizarea acestora.
In virtutea rolului sau activ, organul de urmarire penala are obligatia sa asculte atit persoanele care furnizeaza date referitoare la stabilirea existentei infractiunii si la dovedirea vinovatiei, cit si cele ce pot relata elemente de natura sa duca la stabilirea circumstantelor atenuante ori chiar la dovedirea nevinovatiei, asigurind, in acest fel, dreptul la ararare al invinuitului sau inculpatului pe toata durata procesului penal.
Studiind materialele din dosarul cauzei, organul de urmarire penala trebuie sa stabileasca, dintre persoanele ce cunosc fapte ori imprejurari importante pentru cauza, pe cele care pot fi ascultate in calitate de martori.
Sublinierea se impune avindu-se in vedere ca anumite persoane nu pot sau nu sunt obligate sa depuna ca martori, iar altele, desi prezente la locul savitsirii infractiunii, datorita deficientilor analizatorilor receptivi, nu pot furniza informatii cu valoare probatorie. Este vorba, in primul rind, de persoanele pentru care legea procesuala penala prevede exceptii de la regulile generale, fie prin crearea de incompabilitati, fie prin scutirea de la obligatia de a depune ca martori: persoanele ce detin secrete profesionale, sotul ori rudele apropiate, cele care in cadrul procesului calitatea de parti.
Trebuie de retinut faptul ca persoanele care detin secrete profesionale nu pot fi ascultate ca martori. Legea nu enumera aceste persoane, dar stipuleaza ca intra in aceasta categorie toti cei ce, in virtutea profesiei exercitate, devin detinatori ai unor secrete privind faptele si imprejurarile de care au luat cunostinta in timpul exercitarii ei. Aceasta interdictie priveste, deci, in primul rind, medicii, avocatii, notarii, preotii, precum si orice alte persoane care s-ar afla in situatia prevazuta de lege si se justifica prin aceea ca divulgarea secretelor ar dauna nu numai celor ce exercita o profesie, dar si exercitiul insusi ar unor profesii in care sentimentul de incredere joaca un rol primordial. Desi in conflictul de interese - cel al pastrarii secretului profesional si cel al aflarii adevarului - legea da intiietate primului, totusi aceasta intiietate nefiind absoluta.
O asemenea persoana poate depune marturie daca organizatia sau persoana fata de care este obligataincuviinteaza aceasta. De aici, atunci cind situatia impune,sarcina organului de urmarire penala este de depune toate diligentile necesare in acest scop.
In cazul unor infractiuni grave - contra statului sau impotriva pacii - legea nu numai ca dezleaga pe cei obligati la pastrarea secretului, dar prevede indatorirea pentru acestea de a aduce secretul la cunostinta organelor competente.
Luind in consideratie cele expuse mai sus , se impune a se avea in vedere si situatia cind avocatul - devenind aparator ori reprezentant al uneea dintre parti - a cunoscut anumite fapte sau imprejurari inainte de fi aparator, nu mai poate accepta insarcinarea respectiva, calitatea de martor avind intiietate fata de cea de aparator.
De asemenea, nu sunt obligate sa depuna ca martor sotul si rudele apropiate ale invinuitului ori inculpatului. Potrivit legii, prin rude apropiate se inteleg ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite astfel de rude prin infiere.
Si in acest caz exceptia instituita de lege este relativa, intrucit persoanele mentionate, desi nu pot fi obligate sa depuna, totusi au facultatea de depune ca martori sau de a se abtine, organului de urmarire penala revenindule obligatia de a le aduce la cunostinta acest drept. Declaratiile unor astfel de persoane trebuie examinate si evaluate cu cea mai mare atentie, iar recurgerea la acest mijloc de proba se recomanda sa se faca numai in situatii deosebite.


Interdictia de a fi ascultati in calitate de martori a persoanelor care au in cadrul procesului penal calitatea de parti este determinata de pozitia procesuala ce o au ele, pozitie incompatibila cu calitatea de martor.
In ceea ce priveste minorii care urmeaza a fi interogati in calitate de martori, organul de urmarire penala trebuie sa ia toate masurile pentru respectarea dispozitiilor speciale privind ascultarea minorului ce nu a implinit virsta de 14 ani.
Orientindu-se asupra persoanelor care trebuie ascultate, organul de urmarire penala, trebuie sa tina cont de masura in care declaratiile diversilor martori pot contribui la aflarea adevarului, nu numarul mare a persoanelor ascultate, ci continutul declaratiilor obtinute contribuie la realizarea acestui deziderat. Aspectul calitativ al problemei trebuie sa fie o preocupare constanta a tuturor organelor care desfasoara acesta activitate.
Cunoasterea persoanelor care urmeaza a fi ascultate este o problema destul de delicata si ea poate fi realizata atit inainte de ascultare, cit si pe parcursul desfasurarii ei. Alegerea momentului cind urmeaza a se realiza cunoasterea difera de la o cauza la alta, in raport cu natura infractiunii savirsita, conditiile comiterii ei, numarul prsoanelor care au perceput faptele sau imprejurarile, precum si aspectele ce pot fi lamurite cu fiecare martor ori categorie de martori. Asa, de exemplu, cunoasterea martorilor chemati pentru verificarea mentiunilor din inscrisurile incheiate de catre faptuitor cu ocazia savirsirii unei delapidari sau inselaciuni poate fi realizata in bune conditii si pe parcursul ascultarii. Intr-un asemenea caz, efectuarea unor activitati prealabile de cunoastere - avind in vedere numarul mare de persoane ce trebuie ascultate - va duce la cheltuieli nejustificate de timp si de forte, pe cind o declaratie nesincera poate fi inlaturata prin depozitiile altor persoane ascultatein cauza. In alt mod se pune problema cunoasterii unor martori oculari in cazul infractiunilor de tilharie, omor s.a., cind datorita conditiilor in care a fost savirsita fapta, imprejurarile acesteia au fost percepute de un numar foarte restrins de persoane. Regula trebuie s-o constituie cunoasterea martorilor anterior prezentarii lor pentru ascultare.
Acesta activitate este necesara pentru stabilirea tacticii adecvate care va fi folosita pe parcursul ascultarii.
Cunoasterea martorilor presupune obtinerea si analizarea unor date despre persoanele ce urmeaza a fi ascultate. In afara datelor de identificare terbuie sa fie obtinute cit mai multe informatii legate de trasaturile psihice ale persoanelor ce urmeaza sa de puna ca martori.
Pentru caracterizarea personalitatii martorilor este necesar sa se cunoasca:
- gradul de dezvoltare a gindirii, mai ales in cadrul martorilor minori;
- interesele predominante, de prezenta carora depinde, in mare masura, calitatea perceperii;
- starea sanatatii in momentul perceperii;
- mediul in care traiesc, cu efct direct asupra experientei, itereslor, etc.;
- profesia si ocupatia, iar in cazul martorilor minori, profesia, ocupatia parintilor;
- trasaturile de caracter - hotarit, nehotarit, linistit, agitat, vesel, trist, curajos, inchis, deschis, sensibil, atent, nervos, impresionabil etc.
Minorii - chiar daca nu au implinit virsat de 14 ani - pot avea calitatea de martor . Aceasta este posibil deoarece in cadrul activitatii de probatiune actioneaza principiul necesitatii aflarii adevarului in cauza penala si legiuitorul a inteles sa nu excluda pe minori de la posibilitatea de a fi ascultati ca martori. Este si normal sa fie asa, atita timp cit aceasta posibilitate corespunde conditiilor reale in care pot avea loc infractiunile, la savirsirea carora pot asista si persoane minore sau numai astfel de persoane. Psihologia martorilor minori, avind aspecte specifice virstei - fie timiditate, fie inclinare spre exagerare, fie dificiente de percepere ori sugestionari subsecvente - determina ca declaratiile lor sa fie evaluate cu atentie sporita.
Legea procesuala penala nu a prevazut ca o incapacitate juridica de a depune ca martor pentru persoa cu antecedente penale in genere sau cele condamnate pentru marturie mincinoasa. Aceasta categorie de persoane, ca si minorii, pot fi intimplator martori la savirsirea unor infractiuni si ar fi contrar intereselor justitiei ca ascultarea lor sa fie interzisa. Practica a demonstrat ca astfel de persoane, desi au un anumit spirit de observatie si bune aptitudini de a percepe si memora, totusi sunt dominate de persistenta deprindere de a denatura adevarul, motiv pentru care si declaratiile lor trebuie sa fie verificate cu multa atentie.
Dispunind de asemenea date, organul de urmarire penala poate aborda ascultarea martorului de pe o pozitie care sa-i asigure folosirea celor mau eficiente procedee tactice in vederea obtinerii unor declaratii complete, sincere si veridice.
Modalitatile de cunoastere a martorilor sunt multiple, incepind cu efectuarea unor activitati de urmarire penala ¬¬¬¬¬¬- ascultarea de martori, persoane vatamate - si continuind cu verificarea de inscrisuri, verificari de la locul de munca si domiciliu, in evidentele organelor de politie etc.
Tot un loc important in vederea pregatirii il constituie intocmirea planului de ascultare. In urma studierii dosarului cauzei se stabilesc problemele care urmeaza sa fie lamurite cu fiecare martor sau categorie de martori identificati in cauza. Stabilirea problemelor ce urmeaza sa fie lamurite prin ascultare este obligatorie penrtu a nu se omite aspectele esentiale cunoscute de martori, cu valoare pentru aflarea adevarului.
Avindu-se in vedere multitudinea problemelor care trebuie sa fie lamuirite prin ascultare, pozitia martorilor in cauza, datele ce caracterizeaza personalitatea acestora, necesitatea prezentarii unor mijloace de proba cu ocazia ascultarii, se impune intocmirea unui plan de ascultare pe baza problemelor respective. Planul contine intrebarile care urmeaza a fi adresate martorilor si poate fi intocmit pentru fiecare martor in parte ori categorie de martori, daca problemele ce urmeaza a fi clarificate sunt aceleasi.
Intrebarile trebuie sa fie scurte, clare si precise, sa dea posibilitate martorilor sa inteleaga la ce se refera in raspunsurile lor. Ele pot fi ordonate logic sau cronologic, in raport cu ceea ce cunosc martorii, cu modul in care au perceput faptele ori imprejurarile savirsirii lor, cu personalitatea si psihologia acestora si cu pozitia lor in timpul ascultarii.
Este interzisa folosirea intrebarilor sugestive ori a celor de natura sa puna in dificultate pe martori. In cazul unor martori despre care exista date ca incearca sa ascunda adevarulul, este indicat ca intrebarile sa fie prevazute pe mai multe variante, sa fie formulate intrebari de rezerva.
Ca si in cazul invinuitului sau inculpatului, si planul de ascultare a martorului este orientativ, pe parcursul ascultarii putind fi modificat sau completat.
Planul de ascultare trebuie sa se constituie intr-un instrument de lucru, intr-un ghid obligatoriu; numai in acest mod problemele pot fi lamurite printr-o singura ascultare evitindu-se chemarile repetate in fata organelor de urmarire penala.
In cadrul activitatii de stringere, verificare si apreciere a problemelor, organul judiciar este dator sa dispuna chemarea martorilor si sa asigure prezenta la activitatea procesuala a acestora. Organele de urmarire penala sau instanta de judecata sunt obligate sa citeze persoanele aratate prin denunturi ori plingeri, precum si alte persoane propuse de parti. Dreptul de a dispune citarea unor persoane ca martori apartine in exclusivitate organelor judiciare. In virtutea rolului lor activ, acestea pot dispune din oficiu chemarea oricaror persoane ca martori in cauza penala. Pe de alta parte, persoana chemata ca martor este obligata a se infatisa la locul, ziua si ora fixate in citatie, in fata organelor judiciare.
Lipsa ne justificata a martorilor este sanctionata de legea procesuala penala.
La stabilirea datei pentru ascultare trebuie avuta in vedere ca intre momentul luarii la cunostinta si cel al ascultarii sa treaca cit mai putin timp, pentru a feri martorii de influenta straina. Cu alte cuvinte, se impune ca fixarea momentului chemarii pentru ascultare sa inlature posibilitatea martorilor de a se pune de acord cu alti martori, invinuiti, inculpati ori alte persoane interesate, referitor la ceea ce urmeaza sa declare. Martorii trebuie sa fie ascultati separat, sa nu astepte sa le vina rindul. Asteptarea, pe linga faptul ca oboseste, da posibilitate martorilor sa comunice cu alte persoane, influientindu-se in mod nefavorabil.
Locul ascultarii este, de regula, sediul organului de urmarire penala. cand persoanele care urmeaza a fi ascultate ca martori sint in imposibilitatea de a se prezenta - infirmitatea, maladie, stare de arest etc. - , organul de urmarire penala procedeaza la ascultarea la locul unde se afla acestea. Cind organul de urmarire penala nu are posibilitatea sa asculte martorii, deoarece acestea se afla in alta localitate si nu se pot deplasa sau se afla in strainatate, ascultarea se efectueaza prin comisie rogatorie.
Pentru buna desfasurare a ascultarii si realizare scopului pe care-l urmareste in raport cu natura cauzei in care se efectueaza, cu problematica ce trebuie lamurita si cu situatia fiecarui martor in parte, trebuie sa fie luate si alte masuri pregatitoare cum ar fi: invitarea parintelui, tutorelui, curatorului sau educatorului cind martorul este un minor ce nu a indeplinit virsta de 14 ani, invitarea unui interpret, in situatia in care martorii nu cunosc limba in care se desfasoara procesul penal, selectarea si pregatirea materialelor ce vor fi folosite pe parcursul ascultarii si determinarea modului, a momentului si a ordinii in care vor fi folosite, asigurarea deconectarii cheltuielilor de transport si cazare impuse de deplasarea martorilor.
Pe linga acestea in timpul ascultarii trebuie creata ambianta propice; biroul in care urmeaza a se face ascultarea trebuie sa fie mobilat sobru, fara obiecte in plus care ar putea distrage atentia martorului. Pregatind ascultarea organul de urmarire penala trebuie sa stabileasca modalitatea i care va aborda pe martori, conditiile ce trebuie asigurate pentru realizarea contactului psihologic cu acestea. Una din cele mai importante probleme ale tacticii ascultarii o constituie atitudinea organului de urmarire penala in timpul desfasurarii acestei activitati; succesul ascultarii depinde in mare masura de modul in care se reuseste apropierea martorilor. Dificultatea consta in aceea ca personalitatea fiecarui martor este individuala. Or, maiestria celui ce conduce ascultarea consta tocmai in a gasi pentru fiecare un limbaj comun, o "abordare individuala", in stiinta de a "citi" psihologia martorului si a realiza contactul psihologic. Procedeile tactice de ascultare sint elaborate de tactiaca criminalistica pe baza generalizarii experientei pozitive organelor judiciare. Tactica ascultarii se stabileste in fiecare cauza concret, chiar in cazul fiecarui martor luat separat, pentru ca, in ultima instanta, fiecare persoana reprezinta un unicat.
La adoptarea tacticii de ascultare terbuie sa fie avute in vedere si unele consideratii de ordin mai general, dintre care merita a fi subliniate :
-- natura cauzei in care se efectueaza ascultarea;
-- personalitatea si psihologia martorilor;
-- faptele si imprejurarile care prezinta importanta pentru cauza, cunoscute de catre martori;
-- conditiile in care martorii au perceput faptele ori imprejurarile pe marginea carora urmeaza sa depuna,
-- pozitia martorilor fata de partile implicate in cauza, interesul lor de a depune intr-un anumit fel, daca sunt animati de dorinta de a declara adevarul sau, dimpotriva, sint de rea-credinta;
-- natura si valoarea problemelor ce urmeaza a fi folosite pe parcursul ascultarii pentru determinarea martorilor sa faca declaratii veridice si complete;
-- masura in care organul de urmarire penala stapineste problemele privind psihologia marturiei, cunoaste particularitatile cauzei, poseda cunostinte temeinice despre specificul activitatii de unitate ori sectorul unde a fost savirsita infractiunea s.a.
Din cele expuse rezulta importanta ce trbuie acordata pregatirii, ascultarii martorilor, in toate laturile sale componente; numai realizind aceasta activitate la parametrii calitativi maximi, se va putea desfasura ascultarea in conditii optime, iar rezultatele obtinute vor servi la aflarea adevarului si la justa solutionare a cauzei.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani