Reprezentarea proportionala - sistemele electorale mixte






A. Principiile generale ale reprezentarii proportionale

Reprezentarea proportionala presupune repartizarea locurilor in functie de proportia voturilor exprimate pentru o lista din totalul voturilor exprimate. Daca scrutinul majoritar lasa un numar relativ mare de voturi nereprezentate, sacrificand echitatea electorala pentru a obtine o mai mare eficacitate parlamentara, reprezentarea proportionala tinde, dimpotriva, sa suprime aceasta distorsiune produsa de transformarea voturilor in locuri si sa asigure o cat mai fidela reprezentare la nivelul adunarii legiuitoare a diversitatii opiniilor. Daca intr-o circumscriptie cu cinci locuri candideaza doua partide A si B, A obtinand 350.000 de voturi si B 249.000 de voturi, daca aplicam scrutinul majoritar la un tur de lista, A va obtine toate cele 5 locuri, in timp ce, daca aplicam reprezentarea proportionala A va obtine trei locuri si B doua. In primul caz 249.000 de voturi raman nereprezentate, pe cand in cel de-al doilea toate voturile sunt reprezentate.


Dar reprezentarea proportionala prezinta la randul ei inconveniente. In primul rand, divizand prea mult adunarea reprezentativa, ii diminueaza eficacitatea, lipsind guvernul de un sprijin ferm si deci de posibilitatea de a actiona cu promptitudine. Sistemul nu reuseste, in general, sa desprinda o adevarata vointa generala. In al doilea rand, sistemul da o prea mare autoritate partidului datorita faptului ca acesta stabileste ordinea candidatilor pe lista.
De aceea, s-au conceput multe sisteme care sa atenueze acest efect (a se vedea votul preferential, panachage-ul, votul unic transferabil etc.). In fine, datorita atenuarii consecintelor parlamentare ale miscarilor de opinie in randul electoratului, sistemul lipseste practic de eficacitate institutia dizolvarii Legislativului.
Prima operatie tehnica ce trebuie explicata in cazul reprezentarii proportionale este determinarea catului electoral, adica a numarului minim de voturi necesar obtinerii unui loc. Sunt posibile trei variante: catul de circumscriptie, catul national si catul fix.
Catul determinat la nivelul circumscriptiei reprezinta rezultatul impartirii numarului de voturi exprimate in circumscriptie la numarul de locuri puse in joc. El da seama cel mai bine de realitatea concreta din teritoriu, motiv pentru care este de cele mai multe ori preferat.
Catul determinat la nivel national reprezinta rezultatul divizarii numarului de voturi exprimate in toate circumscriptiile la numarul de locuri in adunarea reprezentativa. El este utilizat apoi ca o constanta in toate circumscriptiile. Sistemul poate parea mai just decat primul deoarece reflecta mai bine impactul tendintelor politice la nivelul intregii tari, dar este incomparabil mai greoi.
Catul fix reprezinta numarul de voturi pe care o lista trebuie sa-l obtina pentru a obtine un loc, stabilit in avans si uniform la nivel national. Acesta este tipul de cat care a fost impus in Romania de Legea nr. 68/1992.
Numarul de locuri cuvenit fiecarei liste se determina prin impartirea numarului de voturi, exprimate in favoarea ei, la catul electoral. Se ia in consideratie desigur numarul intreg. Datorita acestui fapt va ramane de regula un numar de voturi nereprezentate si un numar de locuri neatribuite, va ramane deci un rest electoral. Atribuirea acestor resturi electorale reprezinta principala dificultate a sistemului si principalul criteriu de clasificare a diferitelor lui modalitati. Distingem, pornind de la acest criteriu, in primul rand, reprezentarea proportionala integrala de reprezentarea proportionala aproximativa.

B. Reprezentarea proportionala integrala

Acest sistem tinde sa lase cat mai putine voturi nereprezentate. El implica transferarea procesului de repartizare a locurilor si respectiv a resturilor pe plan national. Doua variante sunt posibile. O prima varianta, putin utilizata si de altfel discutabila din punctul de vedere al democratismului ei, este cea care face din intregul teritoriului national o singura circumscriptie. Fiecare partid trebuie sa prezinte liste la nivel national pentru totalitatea locurilor parlamentului, ceea ce nu este deloc comod si incurajeaza partidele mari. Sistemul este aplicabil totusi in statele mici si cu o populatie mica.
A doua varianta consta in repartizarea resturilor pe plan national. Dupa repartizarea locurilor in circumscriptii se totalizeaza la nivel national numarul de voturi ramase nereprezentate pentru fiecare partid. Se procedeaza la determinarea unui nou cat electoral prin impartirea numarului total de voturi ramase nereprezentate la numarul de locuri ramase neocupate. Apoi, se determina numarul de locuri cuvenit fiecarui partid prin impartirea numarului de voturi exprimate pentru el si ramase nereprezentate la acest cat electoral. Partidele vor depune in acest scop liste nationale.


Reprezentarea proportionala integrala incurajeaza partidele mici, nesemnificative in fond, care pot obtine, prin aceasta totalizare la nivel national a voturilor nereprezentate, locuri pe care la o repartitie in circumscriptie nu le-ar putea obtine (A. Hauriou, J. Gicquel, P. Gelard, 1975, p. 304). Un alt inconvenient al metodei consta in ruperea legaturii celui ales cu o circumscriptie determinata geografic (J. Gicquel, 1991, p. 172). Altfel sistemul este foarte echitabil, asigurand o reala reprezentare a tuturor tendintelor minoritare. Dar aplicarea lui practica este destul de dificila, ceea ce determina rara lui utilizare.

C. Reprezentarea proportionala aproximativa

Suntem in prezenta unei reprezentari proportionale aproximative atunci cand repartitia resturilor electorale se face la nivelul circumscriptiei. Sistemul cunoaste doua variante: sistemul celui mai mare rest si sistemul celei mai mari medii.

a. Sistemul celui mai mare rest. Sistemul celui mai mare rest presupune ca locul ramas neocupat sa revina listei care are cele mai multe voturi nereprezentate. Acest sistem favorizeaza in genere partidele mici, care, nereusind sa atinga catul electoral, raman cu cele mai multe voturi neutilizate.
Sa presupunem o circumscriptie cu cinci locuri in care s-au exprimat 200.000 de voturi si avem patru liste. Rezultatul votului este:
A – 80.000 voturi,
B – 56.000 voturi,
C – 40.000 voturi,
D – 24.000 voturi.
Catul electoral este 40.000 voturi (200.000 : 5). Divizand numarul de voturi obtinut de fiecare lista prin catul electoral vom avea:
A – 80.000 : 40.000 = 2 locuri, rest 0 voturi;
B – 56.000 : 40.000 = l loc, rest 16.000 voturi;
C – 40.000 : 40.000 = l loc, rest 0 voturi;
D – 24.000 : 40.000 = 0 locuri, rest 24.000 voturi.
Observam ca doar patru din cele cinci locuri au fost atribuite. In sistemul analizat, cel de-al cincilea loc va fi atribuit listei D, care are cel mai mare rest (24.000 voturi nereprezentate).

b. Sistemul celei mai mari medii. Sistemul celei mai mari medii este ceva mai complex si are la randul sau mai multe variante. Le vom analiza in cele ce urmeaza pe cele mai utilizate.
Sistemul clasic al celei mai mari medii presupune ca fiecarei liste sa i se repartizeze fictiv locul ramas neocupat. In exemplul de mai sus vom obtine:
lista A – 3 locuri (2+1),
lista B – 2 locuri (1+1),
lista C – 2 locuri (1+1),
lista D – l loc (0+1).
Apoi se imparte numarul de voturi obtinut de fiecare lista la numarul de locuri astfel obtinut pentru fiecare. Va obtine locul lista care obtine cea mai mare medie. In exemplul nostru:
pentru lista A: 80.000 : 3 = 26.666,
pentru lista B: 56.000 : 2 = 28.000,
pentru lista C: 40.000 : 2 = 20.000,
pentru lista D: 24.000 : 1 = 24.000,
Locul va fi atribuit deci listei B.
Spre deosebire de sistemul celui mai mare rest, acest sistem avantajeaza partidele mari. Iata situatia in cazul exemplului nostru:

Cel mai mare rest Cea mai mare medie
A – 2 locuri A – 2 locuri
B – 1 loc B – 2 locuri
C – l loc C – l loc
D – 1 loc D – 0 locuri

„Acest sistem comporta o varianta, numita sistemul Hagenbach-Bischof sau sistemul catului rectificat, practicata in Elvetia. El consta in a diviza numarul de voturi obtinute prin numarul total de locuri afectate circumscriptiei, marit cu o unitate, si a reincepe operatia pana cand toate locurile pot fi atribuite” (P. Pactet, 1992, p. 106).


Sistemul Hondt reprezinta o alta varianta a sistemului celei mai mari medii. El este numit astfel dupa numele matematicianului care l-a conceput. El consta in divizarea numarului de voturi obtinute de fiecare lista prin primele numere naturale si clasificarea caturilor astfel obtinute in ordine descrescatoare, pana la limita ocuparii tuturor locurilor puse in joc in circumscriptie. Ultimul numar astfel obtinut se numeste numar de repartizare. Fiecare lista va avea un numar de locuri egal cu numarul rezultat din divizarea voturilor obtinute prin numarul de repartizare.
In exemplul anterior vom obtine urmatoarele rezultate:

Nr. crt. Lista A Lista B Lista C Lista D
1 80.000 56.000 40.000 24.000
2 40.000 28.000 20.000 12.000
3 26.666 18.666 13.333 8.000

Al cincilea numar in ordine descrescatoare fiind 28.000 acesta este numarul de repartizare. Apoi procedam la divizare:
A – 80.000 : 28.000 = 2 locuri,
B – 56.000 : 28.000 = 2 locuri,
C – 40.000 : 28.000 = 1 loc,
D – 24.000 : 28.000 = 0 locuri.
Resturile nu mai conteaza in acest caz. Sistemul asigura asadar o reprezentare aproximativa.

c. Sistemul Hare. Sistemul Hare este o varianta a reprezentarii proportionale pusa la punct de englezul Hare in 1857. Ea a fost adoptata de Austria in 1971 si de unele state ale federatiei australiene. Mai este cunoscut si sub denumirea de vot unic transferabil. Sistemul presupune circumscriptii cu cel putin 3 locuri. Desi votul se desfasoara altfel decat in sistemele reprezentarii proportionale analizate pana acum rezultatele sunt asemanatoare.
Fiecare alegator isi da votul pentru un candidat dar, si aici intervine originalitatea, el are posibilitatea de a indica, in ordinea preferintei, pe buletinul de vot, un al doilea, un al treilea, un al patrulea candidat, caruia votul lui sa-i fie transferat in cazul in care cel votat in primul rand, in al doilea rand si asa mai departe, obtine catul electoral pentru a fi ales (J. Cadart, 1975, T. I, p. 245 si 419). Sistemul este greoi din punctul de vedere al formalitatilor electorale dar lasa o mare libertate de alegere electoratului.

d. Panachage-ul. Acest sistem, combinat cu votul de lista, presupune ca alegatorul sa poata alege candidati de pe mai multe liste, asezandu-i intr-o ordine preferentiala, astfel incat el ajunge sa-si faca propria lista. Dificultatea consta in a stabili, in conditiile in care candidatii de pe lista obtin un numar diferit de voturi, totalul de voturi obtinut de lista. Ea se rezolva prin procedeul numit «media listei».
Fie o lista A care are 5 candidati. Voturile obtinute se prezinta astfel: A.1 – 45.000, A.2 – 35.000, A.3 – 37.000, A.4 – 43.000, A.5 – 40.000.
Media listei va fi 45.000 + 35.000 + 37.000 + 43.000 + 40.000 / 5 = 40.000 de voturi.
Dupa ce se va proceda asemanator pentru fiecare lista, se vor diviza rezultatele prin catul electoral si se va proceda ca la reprezentarea proportionala.

e. Votul preferential. Acest sistem ii permite alegatorului sa modifice ordinea candidatilor pe lista votata. Fie deci lista A cu ordinea: a1, a2, a3, a4, a5. Alegatorul poate sa voteze ordinea: a3, a5, a1, a4, a2. Este vorba deci doar de modificarea ordinii in interiorul listei, nu si de posibilitatea de a alege de pe mai multe liste. In practica insa, alegatorii schimba foarte rar lista (Y. Meny, 1992, p. 149). Sistemul tinde sa atenueze influenta partidelor in desemnarea candidatilor din «capul listei», situati deci pe o pozitie «utila», adica o pozitie care le da sanse de a fi alesi, dat fiind faptul ca locurile se atribuie in ordinea inscrierii pe lista.



Sistemele electorale mixte

Sistemele mixte sunt o imbinare intre reprezentarea proportionala si sistemul majoritar. Se pot concepe o infinitate de astfel de sisteme. Noi vom analiza doua: sistemul german si sistemul roman al Legii din 27 martie 1926.

A. Sistemul german

Sistemul german este unul din cele mai interesante sisteme de vot in vigoare. El combina reprezentarea proportionala cu scrutinul majoritar uninominal la un tur. Alegatorul are doua buletine de vot. Pe unul voteaza un partid, pe cel de-al doilea o persoana. Primele se centralizeaza la nivelul Land-urilor, celelalte conteaza la nivelul unor circumscriptii cu un singur loc. Jumatate din locuri se ocupa potrivit reprezentarii proportionale la nivelul Landului, iar cealalta jumatate in circumscriptii potrivit scrutinului majoritar la un tur. Dar numarul total de mandate depinde de reprezentarea proportionala. De aceea, sistemul a mai fost numit si reprezentare proportionala personalizata. Totusi daca numarul mandatelor directe excede numarul ce i s-ar cuveni partidului potrivit reprezentarii proportionale, acesta pastreaza locurile si numarul de locuri in Bundestag se mareste proportional. Deci numarul de locuri in Adunare nu este fix, ci variabil (A. Grosser, 1978, p. 272-273). Sistemul are avantajul ca nu depersonalizeaza total votul. Apoi, el da prilejul alegatorului sa voteze pentru doua tendinte politice la aceleasi alegeri.

B. Sistemul roman din 1926

Sistemul roman din 1926 era un sistem conceput pentru a realiza in acelasi timp o suprareprezentare a formatiunii majoritare si a tendintelor minoritare.
Voturile erau centralizate atat pe circumscriptii, cat si pe tara. Dar repartizarea mandatelor se facea mai intai pe tara. Astfel, se calculau pe intreaga tara procentele obtinute de fiecare partid fata de numarul total al voturilor. Daca o grupare politica intrunea cel putin 40% din voturi, era declarata grupare majoritara, iar celelalte grupari minoritare. Daca gruparile politice care s-a stabilit ca sunt minoritare pe intreaga tara au obtinut totusi in unele circumscriptii majoritatea absoluta a voturilor, ele vor dobandi in aceste circumscriptii un numar de locuri proportional cu procentul de voturi ce au fata de totalul voturilor exprimate in circumscriptia respectiva, chiar daca pe tara nu au intrunit procentul de 2% din voturile exprimate (rezultatele zecimale se intregesc cu o unitate daca sunt mai mari de 0,50 si se suprima daca sunt mai mici). Voturile pe care le-au avut in aceste circumscriptii formatiunile majoritare se scad din totalul voturilor obtinute pe tara de aceste grupari. Din numarul total de mandate stabilit de lege pentru intreaga tara se scad cele obtinute astfel de gruparile minoritare. Apoi, se procedeaza la repartizarea pe tara a mandatelor ramase nerepartizate. Se da mai intai gruparii majoritare jumatate din locuri. Cealalta jumatate se imparte proportional intre gruparile politice, atat cele minoritare, cat si cea majoritara.
In cazul in care nu s-a declarat nici o grupare majoritara mandatele se impart intre toate gruparile, proportional cu procentul de voturi obtinut de fiecare dintre ele. Repartizarea mandatelor pe circumscriptii pentru fiecare grupare politica se facea astfel:
- Mandatele fiecarei grupari minoritare se repartizeaza pe circumscriptii electorale listelor respective dupa ordinea procentelor de voturi;
- Mandatele atribuite gruparii majoritare se repartizeaza pe circumscriptii dupa ce s-a scazut din numarul mandatelor fixate de lege pentru fiecare circumscriptie, mandatele atribuite gruparilor politice minoritare.









Copyright © Contact | Trimite referat