Declansarea activitatii de urmarire penala presupune ca organele judiciare sa aiba cunostinta de savarsirea unei infractiuni.

Pentru declansarea cercetarilor penale nu este suficienta numai informarea organului de urmarire penala, acesta trebuind sa fie sesizat in conditiile prevazute de lege. Investirea organelor de urmarire si inceperea cercetarilor nu se poate face in lipsa actului de sesizare prevazut de lege care constituie temeiul si punctul de plecare al desfasurarii procesului penal.

Sesizarea organului de urmarire penala se defineste ca un act procesual prin care persoanele indreptatite, potrivit legii, se adreseaza organului judiciar cu solicitarea desfasurarii activitatilor de cercetare penala. Sesizarea presupune incunostiintarea organului de urmarire penala despre savarsirea unei infractiuni si obligarea acestuia de a efectua activitatile prevazute de lege art.200 C.p.p.

In legatura cu modurile de sesizare ale organelor de urmarire penala in literatura de specialitate au fost avute in vedere diverse criterii de clasificare.

Sub aspectul sursei informative din care provine sesizarea aceasta poate fi externa (denunt, plangere) si interna (din oficiu). In functie de organul incunostiintat, sesizarea poate fi primara (nu a fost sesizat anterior un alt organ de urmarire penala) si complementara (de ex. sesizarea se face de un alt organ de urmarire care isi declina competenta). In legatura cu aceeasi cauza un organ de urmarire poate fi sesizat o data sau de mai multe ori. Dupa acest criteriu sesizarea poate fi principala (in cazul sesizarii initiale) si secundara (de ex. cauza revine organului de urmarire penala ca urmare a restituirii de catre instanta in vederea completarii urmaririi in conditiile art.333 C.p.p. ori datorita extinderii actiunii penale ori procesului penal potrivit art.335-337 C.p.p.).

Codul de procedura penala prevede in art.221, ca principale modalitati de sesizare: plangerea, denuntul si sesizarea din oficiu (moduri generale de sesizare). In anumite cazuri, la acestea se adauga forme deosebite de sesizare cum sunt: plangerea prealabila, sesizarea organului prevazut de lege, exprimarea dorintei guvernului strain (moduri speciale de sesizare).

Sesizarea are ca efect obligatia organului de urmarire penala de a incepe urmarirea penala daca din cuprinsul actului de sesizare nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale (art.10 C.p.p.).

Plangerea. Este incunostiintarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana juridica careia i s-a cauzat o vatamare prin infractiune (art.222 C.p.p.). Plangerea se face in scris sau oral.

Plangerea scrisa trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care constituie obiectul plangerii, descrierea faptei care constituie obiectul plangerii, indicarea faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba prin care se pot dovedi imprejurarile cauzei. Daca plangerea cuprinde si formularea unor pretentii in privinta daunelor provocate prin infractiune ea reprezinta concomitent si o constituire de parte civila.

Plangerea facuta oral se consemneaza de organul de urmarire penala intr-un proces-verbal mentionandu-se aceleasi elemente.

Plangerea se face de persoana vatamata; in numele acesteia mai pot face plangerea substituitii procesuali prevazuti in art.222 alin.5 si 6 C.p.p. si mandatarii.

Au calitatea de substituiti procesuali ai persoanei vatamate: unul dintre soti pentru celalalt, copilul major pentru parinti si reprezentantul legal pentru persoanele lipsite de capacitate. Persoana vatamata cu capacitate de exercitiu restransa, poate face plangere cu incuviintarea reprezentantului legal. Persoana vatamata poate declara ca nu-si insuseste plangerea facuta de substituitii procesuali (cu exceptia plangerii introduse de reprezentantul legal pentru cel fara capacitate de exercitiu).

Se poate insarcina cu introducerea plangerii si un mandatar. Insarcinarea trebuie sa fie facuta prin mandat special, procura data in acest sens, ramanand atasata plangerii.

Daca invinuirea facuta prin plangere este mincinoasa fapta constituie infractiunea prevazuta de art.259 C.p.

Denuntul. O modalitate mai larga de sesizare a organelor de urmarire penala este denuntul.

Art.223 C.p.p. prevede ca denuntul este incunostiintarea facuta de catre o persoana fizica sau de catre o persoana juridica despre savarsirea unei infractiuni. Spre deosebire de plangere care poate fi facuta numai de persoana vatamata denuntul se introduce de orice persoana.

Denuntul poate fi facut si de cel care a savarsit infractiunea (autodenunt). In asemenea situatii, in cazurile prevazute de lege se asigura o scuza absolutorie sau atenuanta in beneficiul infractorului, pentru a-l determina sa aduca la cunostinta fapta (de ex. mituitorul nu va fi pedepsit daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat pentru acea infractiune - art.255 alin.3 C.p.; cel care a savarsit infractiunea de denuntare calomnioasa beneficiaza de reducerea pedepsei in conformitate cu art.259 alin. ultim C.p.p.).

Denuntul are acelasi continut ca si plangerea, putand fi scris sau oral. Denuntul oral se consemneaza intr-un proces-verbal cuprinzand mentiunile de la plangere. Ca si plangerea, denuntul este facultativ. In cazurile prevazute de art.170 C.p. si art.162 C.p. denuntul este obligatoriu, nedenuntarea constituind infractiune. Denuntul mincinos se pedepseste in conformitate cu art.259 C.p.

In practica judiciara se intalnesc situatii cand denuntatorul nu-si descopera identitatea. Denuntul anonim poate constitui o sursa pentru sesizarea din oficiu.

Sesizarea din oficiu. Spre deosebire de instanta, organele de urmarire penala se pot sesiza din oficiu. Cand organul de urmarire penala afla de savarsirea infractiunii pe alta cale decat prin denunt sau plangere are loc o sesizare din oficiu.

Modalitatile concrete in care se realizeaza sesizarea din oficiu sunt multiple. Astfel, organul de urmarire poate afla ca s-a comis o infractiune cu prilejul constatarii unei infractiuni flagrante sau prin primirea unui denunt anonim ori a unei plangeri care nu indeplineste cerintele impuse de art.. Este posibil ca la cunoasterea unor fapte penale sa se ajunga prin intermediul mijloacelor de informare in masa, care dau publicitatii diferite aspecte negative privind persoane fizice sau juridice. Tot din oficiu se sesizeaza organele de urmarire cand, desfasurand o cercetare in legatura cu o cauza, descopera fapte sau aspecte noi. Daca sunt descoperite fapte pentru care legea cere o sesizare speciala (plangere prealabila, sesizarea organului competent etc.) urmarirea penala nu poate incepe.

Sesizarea din oficiu se materializeaza prin intocmirea unui proces-verbal care constituie totodata act de incepere a urmaririi penale (art.228 alin.3).

Sesizarea in cazuri speciale. In anumite situatii nu este suficient ca organul de urmarire sa ia cunostinta de comiterea infractiunii prin una din modalitatile obisnuite de sesizare (plangere, denunt, din oficiu) fiind necesara indeplinirea unor formalitati speciale. Astfel, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila, urmarirea nu poate incepe in lipsa unei asemenea plangeri.

Urmarirea penala nu poate incepe nici in cauzele penale in care legea pretinde pentru punerea in miscare a actiunii penale o sesizare sau o autorizare speciala. De exemplu: pentru infractiunile contra sigurantei circulatiei pe caile ferate (art.273-275 C.p.), este nevoie de sesizarea organelor competente ale cailor ferate; pentru infractiunile savarsite de militari contra ordinii si disciplinei militare (art.33l-336 C.p.), se cere sesizarea comandantului; pentru infractiunile la care se refera art.5 C.p. care consacra principiul realitatii legii penale se impune autorizatia prealabila a procurorului general.

Urmarirea penala nu poate incepe fara exprimarea dorintei guvernului strain in cazul infractiunilor prevazute de art.171 C.p. (infractiuni contra vietii, integritatii corporale, sanatatii, libertatii sau demnitatii reprezentantului unui stat strain).

Toate sesizarile speciale se fac in scris si trebuie semnate de organul competent. Actul de sesizare trebuie sa cuprinda in mod corespunzator continutul oricarei plangeri (art.225).

Art.227 C.p.p. prevede unele obligatii in legatura cu sesizarea organului de urmarire penala pentru anumiti subiecti.

Persoanele cu functii de conducere sau cu atributii de control intr-o unitate la care se refera art.145 C.p., care au luat cunostinta de savarsirea unei infractiuni in acea unitate, sunt obligate sa sesizeze de indata organul de urmarire penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba. Aceeasi obligatie revine oricarei persoane daca a luat cunostinta despre savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul.

Scriitori romani