Din punct de vedere al structurii sale logice, norma juridica este alcatuita din urmatoarele elemente:
a. - ipoteza
b. - dispozitia
c. - sanctiunea
a. Ipoteza normei de drept descrie imprejurarile in care intra in actiune dispozitia sau sanctiunea normei. In ipoteza ca element al normei juridice poate fi definita calitatea subiectului (cetatean, parinte, copil, sot, sotie, lucrator comercial, etc.) sau poate fi caracterizat subiectul in mod generic (persoana fizica, persoana juridica, acela care.).
Ipoteza strict determinata stabileste exact conditiile in care se aplica dispozitia (ex. "Functionarii publici au obligatia ca, in exercitarea atributiilor de serviciu, sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice" - art.41 din Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici).
Ipoteza este relativ determinata, atunci cand imprejurarile de aplicare a dispozitiei nu sunt detaliat formulate (ex. "Problemele de interes deosebit din unitatile administrativ-teritoriale se pot supune, in conditiile legii, aprobarii locuitorilor, prin referendum local" - art.10 din Legea nr.69/1991, republicata in 1996, privind administratia publica locala).
Exemplu: Art. 260 cod penal incrimineaza marturia mincinoasa in urmatoarele imprejurari:
"Fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani".
Din acest articol reiese in mod evident imprejurarile (ipoteza), in care legea incrimineaza marturia mincinoasa.
b. Dispozitia prevede prescriptia de conduita si alcatuieste miezul normei juridice.
In dispozitie sunt cuprinse drepturile si obligatiile subiectelor participante la raporturile sociale, conduita acestora. De aceea se afirma ca dispozitia normei de drept formeaza continutul acesteia.
In functie de caracterul conduitei prescrise, dispozitiile normelor juridice sunt de doua feluri, si anume: dispozitii imperative (subiectelor li se impune o anumita conduita de la care acestea nu se pot abate) si dispozitii permisive (subiectele au posibilitatea de a opta pentru o anumita conduita).
La randul lor, dispozitiile imperative se subdivid in : dispozitii onerative si dispozitii prohibitive. Dispozitia onerativa impune subiectului sa realizeze anumita actiune (ex. obligatia comerciantului de a solicita inmatricularea in registrul comertului). Dispozitia prohibitiva prevede obligatia subiectului de a se abtine de la savarsirea unei anumite fapte (ex. obligatia de a nu conduce autoturismul fara permis de conducere).
In functie de modul in care este precizata conduita partilor, dispozitiile pot fi strict determinate si relativ determinate.
Dispozitia este strict determinata, atunci cand se stabilesc categoric, fara nici o posibilitate de abatere, drepturile si obligatiile subiectelor vizate(ex. "Functionarul public definitiv depune juramantul de credinta in fata conducatorului autoritatii sau institutiei publice si in prezenta a doi martori, dintre care unul va fi conducatorul compartimentului in care este numit, iar celalalt, un alt functionar public din cadrul aceleasi autoritati sau institutii publici" - art.55, alin.(1) din Legea nr.188/1999).
Dispozitia este relativ determinata, atunci cand se prevad variante sau limite ale conduitei subiectelor(ex. "Functionarii publici pot fi delegati sau detasati de conducatorul autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza, sa indeplineasca anumite activitati in afara autoritatii sau institutiei publice, in aceeasi localitate sau in alta localitate" - art.81 din Legea nr.188/1999).
Dispozitia normei juridice poate sa ordone (sa impuna) o anumita conduita.
Exemplu: obligatia instantei de judecata de a dispune citarea partilor, la primirea actiunii;
- obligatia comerciantului de a solicita inmatricularea in registrul comertului, etc.
Dar dispozitia normei juridice poate sa prevada obligatia de abtinere de la savarsirea unei fapte.
Spre exemplu: obligatia de a nu conduce autoturismul fara permis de conducere, sau obligatia conducatorului auto de a nu parca in locuri interzise pentru parcare, etc.
Dispozitia poate cuprinde, de asemenea anumite permisiuni. Spre exemplu: "Dobanditorul cu orice titlu al uni fond de comert va putea sa continue activitatea." (art.38 din Legea 26/1990, privind registrul comertului).
