Capacitatea de plată a agentului economic este posibilitatea de a-şi stinge integral şi la termen obligaţiile de plată devenite exigibile faţă de furnizori, salariaţi, bugetul de stat, bănci sau alţi creditori cu mijloace băneşti de care dispune ( proprii, atrase, împrumutate ). Capacitatea de plată este corespunzătoare atunci când totalitatea mijloacelor băneşti sunt egale sau mai mari decât cuantumul plăţilor exigibile. Ea se poate obţine prin corelarea termenelor de plată cu termenele de încasare a mărfurilor, deîincasare a debitelor şi a altor creanţe.
Din punct de vedere static capacitatea de plată reprezintă o stare de echilibru între mijloacele de plată disponibile şi obligaţiile de plată exigibile.
Din punct de vedere dinamic capacitatea de plată reprezintă starea de echilibru între fluxurile monetare de intrare şi iesire, adică între încasările agentului economic.
Solvabilitatea este capacitatea firmei de a plăti la scadenţă datoriile faţă de creditorii săi. Un agent economic este solvabil când suma activelor sale investite în mijloace fixe, active circulante, creanţe certe, resurse băneşti este mai mare sau cel puţin egală cu totalul pasivului reprezentând obligaţii faţă de parteneri, salariaţi, bugetul statului, bancă.
Un agent economic poate fi solvabil chiar dacă la un moment dat nu are capacitate de plată. Lipsa capacităţii de plată şi a lichidităţilor financiare pot fi temporare dacă se bazeaza pe o solvabilitate certă a agentului economic. Pentru agentul economic solvabilitatea se asigură numai prin desfăşurarea unei activiăţi eficiente din care se obţine profit. Daca activitatea nu este profitabilă pierderile din patrimoniu duc la starea de insolvabilitate.
Solvabilitatea patrimonială este un indicator care se determină prin raportarea capitalului social la totatul elementelor patrimoniale, inclusiv capitalul social.
Capitalul social
Sp = X 100
Elemente patrimoniale constituite din credite + Capitalul social
Se apreciează că acest indicator este pozitiv când se apropie de 100%, dar nu mai puţin de 50 %.
Lichiditatea. Lichiditatea financiară este capacitatea pe care o are unitatea economică de a-şi îndeplini la termen cu resursele sale băneşti de care dispune, obligaţiile de plată. Ea reflectă raportul supraunitar dintre mijloacele de plată şi datoriile exigibile. Lichiditatea financiară se măsoara cu ajutorul coeficientului de lichiditate imediată, care se calculeaza astfel:
Disponibilităţi băneşti proprii şi împrumutate
Ci = X 100
Plăţile exigibile
Se apreciează că activitatea este bună când coeficientul de lichiditate imediată este peste 100%, deoarece atunci arată cu cât încasările depăşesc plăţile, iar dacă este sub 100% evidenţiează o activitate nesatisfăcătoare deoarece încasările sunt sub nivelul plăţilor. La agenţii economici lipsa de lichiditate se manifestă prin plăţi restante faţă de furnizori, bugetul statului, bănci.
Lichiditatea patrimonială este un alt indicator ce se determină ca raport între componentele patrimoniale active care se pot transforma în timp scurt în mijloace băneşti ( disponibilităţi in conturi la bănci şi în casă, titluri de credit, acţiuni, obligaţiuni, cambii, cantităţi de materiale, materii prime etc. ) şi elemente patrimoniale de pasiv de asemenea pe termen scurt ( credite bancare cu scadenţă pe termen scurt, furnizori, salarii, impozite ).
∑ Elemente patrimoniale de activ
Lp = X 100
∑ Componente patrimoniale de pasiv cu scadenţă pe T.S.
Bonitatea financiara este o forma a încrederii pe care o prezintă o persoană juridică sau fizică în momentul solicitării unui credit, de asemenea este o situaţie economico-financiară a celui ce solicită credite, garanţia pe care o reprezintă un agent economic sau un cetăţean că va rambursa la scadenţă creditul solicitat. Bonitatea financiară se apreciază pe baza bilanţului contabil şi a indicatorilor cu care se exprimă calitatea activităţii economico-financiare, a indicatorilor datoriei interne sau/şi externe.
Bonitatea presupune rentabilitate şi promptitudine în stingerea obligaţiilor şi are importanţă atât în relaţiile economico-financiare interne, dar mai ales în cele externe.
