Conceptul de profit



De-a lungul timpului s-au conturat mai multe puncte de vedere cu privire la profit.

Mercantilistii (Cantillon, Colbert) au considerat ca profitul este rezultatul activitatii de comert exterior.

Economistii fiziocrati (Turgot, Quesnay) au respins conceptia mercantilista si au cautat sa demonstreze ca profitul se obtine doar din activitatile productive agricole, aceata fiind un dar al naturii.

Clasicii (A. Smith) a sustinut ca profitul este un produs al muncii neplatite, un venit ce revine capitalului.

Economistul J.B. Say a apreciat ca profitul este un salariu pentru munca speciala de conducere si de coordonare.

Karl Marx a sustinut ca profitul este o forma transformata a valorii, mai precis o forma de manifestare a plusvalorii, adica plusvaloarea creata de munca salariata, privita insa ca efect al intregului capital.

Hahn, Felner, Marschall s.a. au definit profitul ca recompensa a intreprinzatorului pentru calitatile sale de organizator si de inventator, pentru riscul si incertitudinile la care se expune, pentru functiile sociale pe care si le asuma.

Jean Marchal a sustinut ca profitul, indeosebi marimea sa, este rezultat al actiunii de forta sau de putere pe care intreprinzatorul sau proprietarul unitatii economice o manifesta (o exercita) pe pietele de bunuri de consum si de factori de productie.

In ultimele decenii s-au constituit si se confrunta numeroase teorii privind profitul, acesta fiind considerat mai ales un venit care depinde de anumite circumstante social-economice favorabile in care isi desfasoara activitatea unitatile economice.

In urma activitatilor depuse in cursul unei perioade de timp, fiecare agent economic inregistreaza rezultate determinate prin diferenta dintre veniturile incasate si cheltuielile antrenate de realizare scopului propus. Daca veniturile respective depasesc cuantumul cheltuielilor totale ocazionate de desfasurarea activitatii subiectului, rezultatul obtinut, pozitiv, imbraca forma profitului. Daca, el insa, este negativ, firma inregistreaza pierderi.

Ca atare, profitul este o forma de venit, fiind perceput, in general, ca un castig, pentru cel care il realizeaza. De aceea, pe o piata competitiva, vor supravietui actorii economici care acumuleaza profit.

Motivatiile realizarii profitului au in vedere cel putin cateva coordonate:

Ø depasirea riscului - in conditiile in care firma aduce in favoarea ei datele referitoare la mediul de afaceri, la starea pietei, la activitatea propriu-zisa, la forma de proprietate asupra capitalului, s.a.;

Ø avantajele asupra competitorilor,de pe urma utilizarii unor tehnici de productie superioare, a costurilor reduse, a preturilor de vanzare corespunzatoare s.a.;

Ø existenta unei oferte pe masura cererii de bunuri (cantitativ, structural si calitativ);

Ø cucerirea unui anumit segment de piata, determinata de fondurile aflate la dispozitia utilizatorului;

Ø management eficient;

Ø echilibrul economico-financiar;

Ø obtinerea profitului suplimentar.

Titularii de profit sunt, in general, agentii economici (persoane fizice si juridice), care fac parte din doua categorii:

· in cazul firmelor cu capital de stat, beneficiarii profitului sunt autoritatile publice;

· in situatia agentilor cu capital privat, titularii de profit sunt proprietarii fondurilor investite in diverse afaceri; daca este vorba de societati pe actiuni, o parte a rezultatelor obtinute se cedeaza actionarilor (conform participarii lor la capitalul social al firmei in cauza).

Factorii de influenta ai profitului sunt:

· factori interni :

- gradul si modul utilizarii si combinarea factorilor de productie;

- reducerea consumurilor specifice;

- viteza de rotatie a capitalurilor;

- structura si marimea costurilor totale;

- tipologia produselor si calitatea lor;

- volumul productiei si al vanzarilor;

- masura introducerii elementelor inovative in activitatea firmei;

- pretul de vanzare al marfurilor;

- distribuirea rezultatelor intre posesorii factorilor de productie;

- tipul de conducere.

· factori externi:

- politica statului in domeniu;

- conjunctura generala si cea a pietei specifice;

- pozitia agentului pe piata;

- preturile de achizitie ale prod-factorilor.