Citirea unui text filosofic: un act
Pe parcursul intregului an trebuie sa citeasca si sa ajunga la texte. Dar cum sa citesti pentru a trage cel mai mare folos din lecturile tale? Intr-adevar, cititul este o arta si in acest domeniu trebuie sa dobandesti o metoda. Mai intai, adevarata lectura filosofica rezida in a invata sa gandesti. Citirea unui tex filosofic nu desemneaza numai o operatie prin care te informezi asupra materiei sau continutului unei doctrine, ci intr-o mult mai mare masura un ansamblu de acte prin care te familiarizezi cu textele si prin care, in consecinta, aprofundezi exercitiul reflectiei. A citi un text filosofic inseamna a opera o "abordare de sens", acordare dinamica si personala. Dar acum sa incepi treaba si prin ce metoda?
Cititul: un proces (eventual colectiv)
Pentru ca este vorba de a invata sa ganditi, nu trebuie atat sa juxtapuneti lecturile si sa acumulati lucrarile, lansandu-va intr-o pseudoserie haotica si fara legatura. Cat sa va straduiti sa puneti la punct un proces global si structurat. Se recomanda sa organizati aceste lecturi fie prin tema - daca aveti nevoie sa aprofundati o notiune, dreptul, arta, natura etc. - fie prin autor - daca Descartes, Kant etc. sunt in plan. Plecati in mod deliberat de la structurile si mecanismele de baza cele mai simple, intocmind bibliografii rationale (cf. infra , bibliografia de baza). In acest context, cititul trebuie sa desemneze un proces intelectual organizat, iar in sesizarea unor continuturi intepenite: cititi mai intai cea ce intelegeti cu claritate ca sa patrundeti, treptat, in organizari mai complexe.
Puteti duce la bun sfarsit acest proces in mod colectiv. Exista, de exemplu, mai multe lecturi posibile ale Criticii ratiunii pure. O apropiere plurala (in "Fac." sau in "Prepa") poate fi eminamente rodnica. V-ati controla reciproc si ati conduce impreuna un dialog filosofic, care v-ar ingadui, poate, sa invatati mai bine sa ganditi. Lectura ar dobandi aici o semnificatie plurala si colectiva.
Lectura-exercitiu
Cititul desemneaza deci un proces si un exercitiu: alaturi de "lectura-cultura", care sunt destinate sa deschida calea imaginarului, sa faca posibila detasarea de real sau sa sporeasca un bagaj cultural, exista, intr-adevar, "lectura-exercitiu", intelectuala si rationala, cu totul specifica, si prin care studentul se pregateste direct pentru cursurile sau examenele sale. Aceasta lectura este dinamica si defel pasiva, se straduieste sa avanseze rapid si sa sesizeze ideile directoare ale textului. Ea este indisociabila de scris: intr-adevar, trebuie sa lucrezi si sa citesti cu creionul in mana, dand dovada de atentie, adica de o concentrare puternica si perseverenta asupra unui text precis si asupra obiectului de gandire corespunzator. In sfarsit, "lectura-exercitiu" presupune survolul si diagonalizarea.
A scrie si a lua note. A face fise
Iata o operatie absolut esentiala. A citi, de exemplu, Bazele metafizicii moravurilor de Kant fara a lua nici un fel de note inseamna a da la o parte orice veritabil efort de intelegere. Dar aceasta luare de note nu poate fi confundata cu o simpla reproducere mecanica. Ca sa fie autentica si profunda, ea presupune:
. O exprimare a conceptelor si a pasajelor fundamentale in propriul vostru limbaj, astfel incat sa evitati copia mecanica si reproducerea pasiva, servila si sterila. Aceasta reformulare (operata uneori dupa lectura si mereu in acord cu exprimarea voastra personala) se dovedeste a fi profitabila si rodnica pentru munca voastra;
. Punerea la punct a unei sinteze si a unei organizari clare a miscarii gandirii autorului;
. Redactarea de fise: arta bunei lecturi este, intr-adevar, inseparabila de intocmirea unor fise. Realizati-le in functie de teme, concepte, lucrari sau autori, cu citatele sau definitiile corespunzatoare, relevate pe masura lecturilor voastre (metoda superioara simplei luari de note, fara metoda si fara suport organizat). Alcatuind aceste fise, aveti grija sa notati, cu precizie, referintele a tot ceea ce va intereseaza. Mai tarziu, daca aveti nevoie sa resituati in context notele voastre, fie pentru ca sunteti in fata unui element indoielnic care trebuie controlat (note luate prost), fie pentru ca va scapa sensul dezvoltarii, veti regasi cu usurinta originea si chiar pozitia textului.
Fisa de lectura (privind o lucrare)
Caracteristici ale lucrarii
Titlu: Nebunia
Autor: Jaccard Roland
Editor: P.U.F, Col. "Que sais-je?"
Diverse: data aparitiei, editie, traducator etc.
Analiza globala
Gen: eseu
Tema centrala: nebunia
Idei principale
- caracterul polimorf al experientei nebuniei;
- simptomele nebuniei sunt pline de sens;
- etc.
Intelegerea operei
- intentia autorului (ce vrea el sa demonstreze): orice colectivitate are nevoie de nebuni pentru a-si inscrie aici negativitatea sa.
Dar acest ansamblu de operatii presupune el insusi practica survolului si a diagonalizarii.
Survolare si diagonalizare.
"Diagonalizare"
Multe carti nu cer sa fie citite in intregime. De aceea "diagonalizarea" reprezinta o metoda si un instrument de lucru pe care studentul trebuie realmente sa le expliciteze si sa le practice in mod sistematic. Despre ce anume este vorba? A citi in diagonala inseamna a citi foarte rapid, a parcurge sesizand, de-a lungul paginilor, elementele euristic interesante pentru fiecare. Daca studentul se ineaca in lecturi, el este coplesit de enormitatea documentarii sale, el ar fi condamnat sa parcurga toata intinderea si intreg campul cunoasterii omenesti. Daca vrea sa reuseasca, daca vrea sa parvina la stapanirea cunostintelor sale si a stiintei, el este obligat sa trieze, si, in acest scop, sa diagonalizeze neaparat. Este fals ca, si in cazul unor mari opere de baza, trebuie retinut totul. A fi inteligent, a proceda la o pregatire armonioasa si eficace, nu inseamna a te lasa dominat de imensitatea cunostintelor si a campurilor culturale. A te forma inseamna, foarte pe scurt, a sti sa elimini, a nu absorbi si a nu "digera" decat ceea ce este important si decisiv. Asa cum uitarea este un ocrotitor al vietii, cum bine spunea Nietszche, la fel lectura in diagonala apara reflectia si adevarata cultura. Ea selectioneaza, refuza sa se piarda in neesential, merge direct la temele directoare fundamentale care, pe de o parte, orienteaza opera si, pe de alta parte, ofera studentului importante grile de cercetare sau de reflectie.
Buna metoda pentru diagonalizare
Cum sa "diagonalizam",, asadar cu maxima eficacitate si siguranta fara a pacatui, esential, impotriva semnificatiei operei sau a unor pericole?
. Cititi, imediat, cuvantul inainte sau prefata lucrarilor care figureaza in bibliografiile voastre. Foarte adesea autorul va aduce aici, in forma condensata, ideile sale principale. Sesizati sensul schemelor de organizare care comanda desfasurarea ulterioara a lucrarii. Pe de alta parte, unii autori isi anunta planul, cu rezumate scurte ale fiecarui capitol. Aceasta metoda de expunere, foarte frecventa, este perfect adaptata nevoilor voastre. Observati firele directoare, ideile totalizatoare.
. Procedati la despuierea tablei de materii, operatie care reprezinta o metoda de lucru foarte eficace: daca aceasta tabla de materii este bine realizata, veti sesiza structura lucrarii si organizarea ei. tabla va orienteaza, va ghideaza, va indica itinerarul de urmat, capitolele care par a aduce cheile lucrarii. Tabla de materii este deci insasi esenta cartii, ea ii ofera sarpanta dinamica si desemneaza, in consecinta, instrumentul pretios al unei diagonalizari.
. Nu neglijati citirea indexului si a principalelor concepte care figureaza in el: acesti termeni si concepte esentiale pot sa joace un rol decisiv si sa orienteze intelegerea voastra.
. Inzestrati cu aceste instrumente de lectura dinamica pe care le reprezinta prefata, tabla de materii, indexul, mergeti direct la capitolele, partile sau paragrafele care va intereseaza si privesc. Dati dovada de concentrare, astfel incat pasajele importante sa se imprime in voi. Pentru a usura impregnarea spirituala si memorarea, consolidati dimensiunea dinamica a muncii voastre scriind. Daca un capitol sau un pasaj raspund nevoilor voastre, luati nurori cu foarte multa precizie. Fotocopiati, eventual, paginile care vi se par esentiale. In sfarsit, adnotati, cu creionul, elementele fundamentale. Daca are dreptul la respectul vostru, cartea este, in acelasi timp, un instrument de lucru comod si, care revine ziua unei noi lecturi, veti fi bucurosi sa regasiti adnotarile voastre in ceion.
