Creditele de forfetare






Forfetarea este operatiunea prin care un vanzator sau prestator de servicii isi vinde creantele in valuta, rezultate dintr-un contract de vanzare/cumparare, pe care le are fata de un cumparator sau beneficiar, unei societati bancare sau institutii financiare specializate, contra unui cost de forfetare, inainte de ajungerea acestora la scadenta, dar nu cu mai putin de 30 de zile inainte de termen.

Operatiunea este negociabila si se deruleaza intre banca si clientul sau (exportatorul), creanta valutara fiind cumparata cu renuntarea la dreptul de recurs asupra vanzatorului creantei, cu exceptia cazurilor de frauda.



Forfetarea permite exportatorului recuperarea sumelor inainte de scadenta sau transformarea unei vanzari pe credit intr-o vanzare la vedere, cu plata taxelor respective.

In cadrul operatiunilor de forfetare, creantele sunt materializate in efecte de comert (cambii, bilete la ordin si alte titluri de valoare) exprimate in valuta, ai caror beneficiari sunt agenti economici cu activitate de export, inregistrati in Romania.

In cazul in care posesorul legal al unei cambii sau bilet la ordin exprimate in valuta (exportatorul) doreste incasarea sumei inscrise in titlul de credit mai inainte de scadenta, acesta poate vinde titlul catre o societate bancara. Titlurile de credit propuse la forfetare sunt emise, de regula, pe termen mediu sau lung, dar se pot accepta in vederea forfetarii si titluri cu scadenta sub 12 luni de la emitere, dar nu mai putin de 30 zile.

Valoarea la care posesorii titlului cedeaza prin operatiunea de forfetare, cu titlu de vanzare, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau din prestarea de servicii catre terti va fi cea negociata intre parti (banca - client) si aprobata de consiliul de administratie al posesorului titlului.

Creditele de forfetare se acorda prin contul separat de imprumut " A 20113 – Forfetare ".

In situatia in care posesorul unui titlu, doreste sa intre in posesia banilor inainte de scadenta prin vanzarea creantei valutare catre banca, acesta se va adresa bancii, solicitand forfetarea efectului de comert pe care il detine.



Oferta de forfetare facuta bancii de catre agentul economic exportator, in situatia in care acesta intentioneaza sa forfeteze creantele rezultate in urma unui export pe credit comercial, poate avea una din urmatoarele forme:
a) oferta "fara obligo";
b) optiunea;
c) oferta ferma.

In cazul ofertei "fara obligo" exportatorul solicita bancii indicarea "fara obligo" a costului forfetarii, valabil la un moment dat sau pentru un anumit interval de timp. Aceasta oferta nu obliga banca sa mentina nivelul costului de forfetare, iar exportatorul nu este obligat sa plateasca nici un comision.

In situatia in care exportatorul doreste sa aiba asigurata posibilitatea refinantarii prin forfetare inainte de incheierea contractului comercial, el solicita bancii o optiune ferma de forfetare. In cazul unei optiuni ferme de forfetare, banca va comunica conditiile certe de forfetare pentru efectele de comert pe care exportatorul urmeaza sa le obtina de la importator.

Optiunea este limitata in timp, de la cateva zile pana la cateva saptamani, si poate fi prelungita. Pe acest interval de timp banca se angajeaza in mod ferm sa efectueze forfetarea creantelor exportatorului la nivelul costului de forfetare si in conditiile convenite. Deoarece fondurile reprezentand diferenta dintre valoarea nominala a efectelor de comert si valoarea care va fi platita exportatorului de catre banca, sunt tinute la dispozitia exportatorului pe tot acest interval, exportatorul plateste bancii pentru acest serviciu un comision de optiune. Exportatorul poate renunta la optiune, comisionul de optiune ramanand platit.



Oferta ferma se efectueaza in faza postcontractuala, cand titlurile de credit sunt deja in posesia exportatorului si acesta decide forfetarea lor. Oferta ferma poate sau nu sa fie precedata de oferta "fara obligo" sau de optiune.

In cadrul ofertei ferme, banca isi formuleaza conditiile definitive cu privire la forfetarea titlurilor de credit existente. In vederea initierii operatiunii de forfetare, posesorul titlului il va prezenta bancii, insotit de o cerere de forfetare care va cuprinde:
*date generale de identificare a exportatorului;
*valoarea titlului/titlurilor de credit si moneda in care sunt exprimate;
*numele si tara de origine a importatorului;
*scadenta / scadentele titlurilor de credit respective;
*data livrarii marfii si data remiterii titlurilor de credit bancii;
*mentiunea obligarii exportatorului la plata costului forfetarii.

In cazul titlurilor pentru care din analiza rezulta ca se poate efectua operatiunea de forfetare, in ziua stabilita de comun acord cu beneficiarul titlului, banca va efectua operatiunea de forfetare propriu-zisa, incasand in schimb costul de forfetare (CF) compus din taxa de forfetare (TF), comision de gestiune (CG) si dupa caz comision de optiune (CO) si/sau comision de angajament (CA), unde:


Vt x D x Nz
Tf = ----- ----- ------
365 x 100
in care:

Tf = taxa de forfetare cuvenita bancii
Vt = valoarea titlului inscrisa la rubrica special rezervata pe fata titlului
D = nivelul de dobanda LIBOR aferent valutei respective si o marja de risc proprie bancii
Nz = numar de zile calendaristice intre data forfetarii si ziua scadentei.

Operatiunea de forfetare se poate realiza in doua stadii diferite de timp in raport cu contractul comercial:
*in stadiul precontractual, cand exportatorul doreste sa asigure facilitati cumparatorului (importatorului), prin vanzarea marfii pe credit comercial;
*in faza postcontractuala sau de portofoliu, cand exportatorul detine creante asupra importatorului si doreste recuperarea fondurilor imobilizate in creditul comercial acordat cumparatorului, inainte de scadenta.

In vederea incasarii la scadenta a valorii titlului, banca care a primit titlul/titlurile la forfetare se va ingriji dupa forfetarea creantelor respective, de remiterea acestuia/acestora in termen la incasare de la platitor (tras).

In eventualitatea neefectuarii platii de catre tras (subscriitor), se vor lua toate masurile pentru recuperarea efectiva a sumelor platite, de la avalist sau emitentul scrisorii de garantie bancara (banca importatorului).








Copyright © Contact | Trimite referat