Contractele futures pe indici bursieri sunt utilizate intr-o multime de scopuri. Folosirea acestor contracte in operatii de hedging si investitii poate fi considerata, in contextul strategiilor de administrare a unui portofoliu de actiuni, o stiinta aplicata a pietei bursiere.
In general, exista doua tipuri de risc al pretului pe piata de actiuni.
Primul dintre ele se refera la schimbarile de pret la nivelul general al pietei, pret masurat adesea cu ajutorul indicelui compozit al pietei respective, ca de exemplu S&P 500 Stock Index, NYSE Composite Index al Bursei de Valori din New-York sau indicele BET compozit al Bursei de Valori Bucuresti.
A doua categorie de riscuri se refera la schimbarile de pret ale actiunilor luate individual, raportate la nivelul pretului general al pietei. Primul tip mai este denumit risc de piata sau risc sistematic (sistematic risk), iar al doilea se mai numeste risc specific sau nesistematic (nonsystematic risk).
Aceste riscuri sunt prezentate si in figura ce urmeaza:
____Riscul pietei de valori mobiliare
______
Respectand riscul pietei, pretul unora dintre actiunile cotate la o bursa de valori inregistreaza o volatilitate egala cu volatilitatea generala a pietei, in timp ce pretul altor actiuni cotate la aceeasi bursa prezinta o volatilitate mai mica sau mai mare decat cea generala.
O marime statistica utilizata in analiza pietei de actiuni, numita "coeficient beta", este folosita pentru a masura volatilitatea pretului unei actiuni, raportata la volatilitatea generala a preturilor de piata (volatilitatea veniturilor din actiuni, care include si dividendele este utilizata mai des decat volatilitatea obisnuita a preturilor). Actiunile cu o volatilitate mare mai sunt denumite "actiuni cu un coeficient beta inalt" (high-beta stocks), iar cele cu volatilitate mica -"actiuni cu un coeficient beta scazut" (low-beta stocks).
De exemplu, daca pretul unei actiuni se modifica cu 1,5%, iar nivelul general al pretului pietei se misca in aceeasi directie cu 1%, atunci se poate spune despre actiunea respectiva ca are un coeficient beta de 1,5 (sau, pe scurt, are un beta de 1,5). Pretul unei actiuni cu un beta scazut poate, de exemplu, sa se modifice cu 0,5%, in timp ce nivelul general al pretului pietei (dat de obicei ce indicele compozit al bursei respective) se misca in aceeasi directie cu 1%. In acest caz actiunea are un beta de 0,5.
Daca se calculeaza o volatilitate medie a unei actiuni raportata la volatilitatea generala a pietei, atunci se observa ca pretul unei actiuni urmeaza trendul pietei si prezinta o volatilitate apropiata de cea medie (evolutia lor este bine corelata cu evolutia pietei, sau, cu alte cuvinte, sunt "sunt bine corelate cu piata"), in timp ce pretul altor actiuni deviaza frecvent de la trendul general al pietei (actiuni "slab corelate cu piata"). Actiunile din categoria descrisa mai sus si care urmeaza indeaproape trendul pietei au un grad de risc specific scazut, iar al doilea tip de actiuni, care se abat frecvent de la trendul general, prezinta un grad de risc specificat ridicat.
In concluzie, in studierea comportamentului unei actiuni relativ la evolutia generala a pietei, trebuie analizate doua elemente:
- volatilitatea medie a unei actiuni raportata la volatilitatea generala a pietei (adica valoarea lui beta);
- valoarea corelatiei (cat de fidel urmeaza pretul unei actiuni trendul general al pietei).
In general, detinatorii de actiuni pot face ca portofoliul lor sa aiba un comportament mult mai asemanator cu cel al pietei, in sensul de a fi mult mai bine corelat cu aceasta (de a avea aproximativ aceeasi volatilitate). Acest lucru poate fi realizat prin diversificarea portofoliului (includerea in portofoliul respectiv a actiunilor cat mai multor societati).
Evident , daca un portofoliu ar fi format din actiuni ale tuturor societatilor cotate la bursa, atunci comportamentul portofoliului s-ar suprapune peste cel al indicelui compozit al bursei respective. Un grad inalt de corelatie cu indicele compozit poate fi realizat si cu ajutorul unui portofoliu in care numarul de actiuni care il compun este mai mic decat numarul de actiuni ce compun indicele.
De exemplu, daca pretul unei actiuni creste cu 1,5%, iar pretul unei alte actiuni creste cu 0,5%, in conditiile in care valoarea indicelui creste cu 1%, atunci valoarea unui portofoliu compus din cele doua actiuni va inregistra o crestere medie cu 1%. In concluzie, printr-o diversificare corespunzatoare a tipurilor de actiuni, un manager de portofoliu poate face ca portofoliul sau sa inregistreze o evolutie asemanatoare cu cea a indicelui.
Managerii de portofolii, fie ele mari sau mici, gestioneaza riscul specific si pe cel al pietei in doua moduri diferite. Intai, ei reduc riscul specific prin diversificarea portofoliului (achizitionarea de actiuni ale unor societati). Dupa aceasta operatiune, portofoliul sau va prezenta doar risc de piata, care va avea o marime egala cu cea a riscului general al pietei. De asemenea, ei mai pot lupta impotriva riscului pietei si altfel.
In momentul in care se astepta ca piata sa intre "sub semnul taurului"- ceea ce inseamna ca se asteapta o crestere a preturilor-ei isi vor ajusta portofoliul prin includerea in el a celor mai volatile actiuni existente pe piata in acel moment, ceea ce va face ca valoarea portofoliului sa creasca mult mai puternic decat valoarea pretului general al pietei, data de nivelul indicelui compozit.
Pe de alta parte, cand se astepta ca piata sa intre "sub semnul ursului", adica se anticipeaza o scadere a preturilor de piata, ei isi vor ajusta portofoliul incluzand in el actiunile cu valoarea cea mai scazuta si, astfel, valoarea portofoliului va inregistra o scadere mai putin accentuata decat cea a indicelui compozit. In cazuri limita, cand se asteapta o scadere puternica a preturilor, managerii de portofoliu procedeaza la lichidarea stocului de actiuni si se orienteaza catre instrumente de investitii mai putin riscante cum ar fi cele ale pietei monetare.
In concluzie, managerii de portofoliu apeleaza in general la doua strategii.
Prima strategie numita si "de selectie a actiunilor" (stock selection), care, dupa cum sugereaza si denumirea, consta in selectarea pentru cumparare a actiunilor care vor fi incluse in portofoliu dintre cele cu performante peste medie ale pietei si selectarea pentru vanzare a actiunilor cu performante situate sub media pietei.