Muntii Rodnei se afla in partea nordica a Transilvaniei. Apartin grupei nordice a Carpatilor Orientali, in cadrul caruia impreuna cu muntii Oasului, Gutaiului, Tiblesului, Suhardului, Bargaului precum si cu muntii Maramuresului constituie grupa vestica a lantului muntos.
Peisaj si relief
Muntii Rodnei reprezinta una din cele mai impunatoare masive din lantul Carpatilor, fiind cel mai inalt masiv al Carpatilor Orientali. Din aceasta zona a Carpatilor Orientali numai in muntii Rodnei gasim "ochiuri de mare" stralucitoare si limpezi, precum si vai caracteristice geluite de sloiuri de gheata. Zonele calcaroase gazduiesc imense si spectaculoase pesteri, locuri mult frecventate si de speologi straini. Cursurile repezi de apa cu numeroase cascade sporesc cu mult atractivitatea turistica a peisajului montan. Cele mai indragite partii de schi din zona se gasesc in Muntii Rodnei, cea ce face ca zona muntoasa sa fie des frecventata si iarna.
Masivul este de fapt un horst suprainaltat caracterizat printr-o asimetrie pronuntata. Versantele nordice sunt abrupte si scurte, in schimb cele sudice sunt mai domoale si lungi. Aceasta este explicatia faptului ca dinspre nord, din partea Maramuresului accesul este mult mai rapid pana la creasta principala si zonele alpine al masivului, decat dinspre sud, dinspre Ardeal. Muntii Rodnei se prezinta cu o creasta principala foarte bine conturata, care are legaturi in directia est-vest cu crestele muntilor vecini. Creasta principala masurata intre pasul Setref (817 m) [A2] si pasul Rotunda (1271 m) [L4] in linie dreapta are 45 km. Mai mult de jumatate din traseul crestei principale are un caracter alpin, pe mai multi kilometri avand altitudini de peste 2000 m. Dea lungul crestei principale se ridica numeroase varfuri piramidale, a caror diferenta de nivel fata de inseuarile crestei este de 200-250m.
Varful cel mai inalt al masivului nu se gaseste pe creasta principala, ci pe o creasta secundara, care se intinde spre nord cu un caracter pronuntat alpin. Numele varfului cu inaltimea de 2303 m este Pietrosu [E2]. Acest varf este totodata cel mai inalt pisc din Carpatii Orientali, inca cel putin cinci varfuri din Muntii Rodnei depasesc cota de 2200 metri (Ineu, Ineut, Rebra, Rebra Mica si Grohotu), precum si alte sase varfuri depasesc 2100 metri: Puzdrele, Buhaescu Mare, Aniesul Mare, Gargalau, Omului, Varful Rosu.
Din punct de vedere morfologic si orografic Muntii Rodnei s-au impartit in trei compartimente: Ineu, Pietrosu si Batrana. Pietrosu ca forma centrala de relief se aseaza intre saua Batrana si saua Galatului si cuprinde zona cea mai inalta. Compartimentul Ineu constituie partea estica a masivului care culmineaza in varful piramidal cu acelasi nume la o inaltime de 2282 metri. Compartimentul Batrana este cel mai coborat din punct de vedere al altitudinii si cuprinde platforma Batranei la o inaltime de 1600-l700 m.
Cele mai caracteristice trasaturi ale reliefului Muntilor Rodnei sunt formele de relief create de eroziunea ghetarilor, care in alte parti ale Carpatilor Orientali nu s-au format in aceasta masura. In deosebi pe partea nordica se aliniaza paralel intre ele vai glaciare, cu lungimi diferite, dar in care lungimea ghetarilor nu a depasit nici cu ocazia celor mai pronuntate raciri 3-4 km. In cateva cazuri, intre circurile glaciare s-au format creste ascutite, cele mai caracteristice se gasesc prin imprejurimile Pietrosului [E2] si ale Ineului [J4].
Pesteri
Masivul este renumit prin existenta numeroaselor pesteri spectaculoase si de dimensiuni apreciabile, care totodata constituie rezervatii naturale, accesul fiind posibil numai cu autorizatie.
Pestera Izvorul Tausoarelor [C6-7]: Multa vreme, cu denivelarea sa de 461,6 m era considerata ca pestera cu cea mai mare denivelare din Romania. Lungimea totala a galeriilor depaseste 16 km. Pestera a fost descoperita de invatatorul localnic Leon Barfe in anul 1955, cartografierea si explorarea pesteri a durat mai multe decenii. In galeriile subterane se intalnesc patru paraie, cursul carora se termina intr-un sifon de nepatruns. Formatiunile carstice clasice sunt mai putin intalnite dar sunt mai frecvente cristalele de gips.
Pestera Jgheabul lui Zalion [C5]: Lungimea totala este de 4513 m, cu o diferenta de nivel de 303 m. Intrarea in pestera se gaseste in valea Paraul Orbului, afluent al paraului Telcisor la altitudinea de 830 m. Este pestera cel mai greu accesibila din Muntii Rodnei datorita diferentelor de nivel mari si galeriilor inguste. Galeriile sunt bogate in diferite forme carstice.
Pestera Cobasel [J6]: Se gaseste in partea sud-estica a masivului, in valea paraului Cobasel la 6 km nord de localitatea Sant. Nici din punct de vedere a lungimii de 570 m si a diferentei de nivel (30 m) nu face parte din categoria pesterilor mari. Apartine acelor putine forme carstice de adancime care s-au format in straturi geologice foarte vechi, precambriene, in calcare cristaline. Trebuie sa amintim coralitele care s-au format intr-un numar semnificativ indeosebi in apropierea capetelor de galerii.
Pestera Izei [D3]: Este singura pestera mai mare care se gaseste in compartimentul nordic al masivului. A luat nastere in rocile calcaroase eocene in piciorul muntos nordic al crestei Batrana, mai precis in partea superioara a vaii Magurii la o altitudine de 1250 m. De a lungul galeriilor cu o lungime totala de 2440 m, a caror portiuni importante sunt active si la ora actuala s-au format numeroase cascade. Cea mai inalta cadere de apa are o inaltime de 15 m. Pestera este accesibila numai cu echipament specific speologic.
Grota Zanelor[E5]: Lungimea totala a galeriilor cunoscute est de 4368 m si are o diferenta de nivel de 112 m. Galeriile inguste si formate pe mai multe nivele urmaresc preponderent diaclaze si au putine forme carstice. Pestera este greu accesibila si necesita echipament adecvat si experienta in domeniu.
Pestera Baia lui Schneider [15]: Pestera era vestita prin varietatea si raritatea formelor carstice din aragonit, din pacate aceste formatiuni au fost distruse in mare parte de maini raufacatoare. Pentru vizitarea galeriilor lungi de 490 m sunt suficiente numai surse de lumina.
Structura geologica
Din punct de vedere geologic Muntii Rodnei fac parte din lantul central al Carpatilor Orientali, format din roci cristaline si metamorfice. Spre vest se gasesc munti de origine vulcanica iar la est lanturi muntoase cutate din roci sedimentare.
Cea mai mare parte a Muntilor Rodnei este alcatuita din roci metamorfice, fiind limitat la nord de falia Dragos Voda, iar la sud de falia Somes, acestea separand zona de rocile sedimentare ale bazinelor inconjuratoare. Rocile metamorfice se impart in trei mari grupe: seriile Bretila, Rebra si Repedea. In compozitia acestora gasim: gnais, micasisturi, amfibolite, cuartite, sisturi cloritoase si grafitice, calcar cristalin. Roci recristalizate de provenienta vulcanica apar in toate cele trei serii ale rocilor cristaline: metagabrouri, metatufe. In afara de acestea mai apar, in deosebi in zonele sudice urmele activitatilor vulcanice din neogen, ca riolite, dacite, andezite si in cantitati neinsemnate bazalte. Miezul central cristalin al Muntilor Rodnei este inconjurat de roci sedimentare. Dintre acestea cele mai frecvent intalnite sunt: calcare, conglomerate, gresii, marne, formatiuni argilo-gresoase.
Hidrografia
Cea mai mare parte a paraielordin Muntii Rodnei ajung in Tisa, cele sudice prin cel mai mare rau al Transilvaniei de Nord, Somesul Mare, iar cele nordice prin Viseu si Iza. Cateva paraie din zona nord-estica formeaza afluenti al raului Bistrita Aurie, care deja apartine bazinului hidrografic al Siretului.
In apropierea pasului Rotunda de pe versantul sudic al Muntilor Rodnei izvorasc cativa afluenti importanti ai Somesului Mare, cum ar fi: Paraul Cobasel, Izvorul Vinului, Aniesul, Cormaia, Rebra, Gersa, Salva. Viseul izvoreste sub pasul Setref. Afluentii mai importanti din partea Muntilor Rodnei sunt: Fantana, Negoiescu, Repedea, Pietroasa, precum si paraul Dragos. Iza aduna apele din extremitatea nord-vestica, din zona cuprinsa intre pasul Setref si pasul Pietrii. Zona de izvoare gazduieste un izvor carstic cu debit mare de apa. zona este rezervatie naturala. Raul Bistrita Aurie izvoreste din lacul cu apa limpede cu acelasi nume aflat pe versantul nordic al Gargalaului. Afluentii importanti dinspre Muntii Rodnei sunt paraul Putreda, Tomnatecul Mare si Tomnatecul Mic, Bila si Lala. Ultimile doua paraie pornesc de sub varful Ineu la nord-vest respectiv la nord-est de acesta.
Cascade
Cascada Cailor [H2-3]: Se afla pe versantul nordic al Pietrei Rele pe firul paraului Fantana la 4 km de Statiunea Borsa, unde apa navaleste de la 80 m inaltime.
Cascada Buhaescu Mare [F3]: se gaseste pe firul paraului cu acelasi nume, sub Piatra Buboiului si are o inaltime de 20 m.
Cascada Puzdra [G3]: Se gaseste pe paraul care izvoreste sub varful Puzdra, si are o inaltime de 20 m.
Cascada Verde [E2]: Se afla pe cursul superior al paraului Dragos, in valea Izvorul Verde, este o cascada in trepte.
Se mai gasesc numeroase alte cascade mai mici sau mai mari de-a lungul apelor repezi cum sunt cele de pe paraul Pietroasa, Rebra, Cormaia, Aniesu Mare, Aniesu Mic, Izvorul Bailor.
Lacuri
In masivul Rodnei se gasesc in jur de 25 de lacuri permanente mai mari. Majoritatea lacurilor au origina glaciara. In general se gasesc la altitudini cuprinse intre 1800-l900 m, si fiecare se aseaza in spatele morenelor formate de ghetari, intrucat ghetari mai dezvoltati s-au format in partea nordica a masivului si lacurile glaciare se gasesc la nord de creasta principala.
Cel mai mare iezer glaciar al Muntilor Rodnei est lacul Lala Mare [J4] cu o suprafata de 0,56 hectare si cu adancimea de 1,6 m. Lacul Iezer [EF2] are o suprafata mai mica (0,34 hectare), dar are adancime mai mare, 2,1 m. Din punct de vedere al adancimilor recordul il detine cel de-al doilea dintre Taurile Buhaescului, numarat de sus, unde s-a masurat adancimea de 5,2 m. In valea Buhaescului in afara lacului amintit mai sunt 3 lacuri mai mici [E3].
Mai multe lacuri, mai mici sau mai mari se gasesc in circurile glaciare parabolice din vaile Negoiescu, Bistrita Aurie, Putreda, Izvorul Repede si Bila. Iubitorii drumetiei pot numara in valea Negoiescu Mare 7, iar in valea Cimpoioasa 6 lacuri mai mici.
In apropierea crestei muntelui, precum si pe versantul sudic se gasesc lacuri mai mici, dar acestea au origine periglaciara, sau s-au format in urma alunecarilor de teren. Din aceasta categorie putem aminti Taul Izei (Muced) [D3] aflat in apropierea izvorului Izei, Taul Corongisului [H4] aflat la est de varful Corongis, lacul temporar La Carti [F3-4] aflat sub varful Repedea, sau numeroase lacuri mici situate intre saua Galatului si saua Gargalaului.
Ape minerale
Zona muntilor Rodnei este deosebit de bogata in ape minerale. Marea majoritate a izvoarelor sunt amplasate pe perimetrul sudic al masivului de a lungul faliilor, unde putem observa si activitati postvulcanice. Apele minerale sunt bogate in bioxid de carbon, fier, magneziu, potasiu, clor, calciu si alti ioni care sunt benefici in tratarea diverselor boli gastrice, neurologice sau locomotori. Sangeorzi Bai este centrul balnear al zonei unde pana nu de mult s-a imbuteliat apa minerala Hebe. Alte izvoare de ape minerale se gasesc in Rodna, Valea Vinului, Anies, Parva, langa Romuli (Zavoaiele Borcutului), precum si in partea nordica a masivului in apropierea Statiunii Borsa si a pasului Prislop.
Clima
Pozitia geografica a Muntilor Rodnei (47-48 grade latitudine nordica), directia vest-estica a crestei principale, precum si altitudinea determina clima zonei. Ea este temperat continentala, cu influente atlantice si cu caracter alpin.
Din punct de vedere al temperaturilor medii anuale partea nordica este mai racoroasa cu un grad fata de cea sudica. Valorile medii anuale oscileaza larg, diferentiate in functie de altitudine. In zona crestelor, inalte valorile medii sunt negative, de exemplu la inaltimea de 2300 metri este de -l,3 °C. La altitudinea de 2000 metri atinge punctul de inghet, iar la altitudinea de 1790 m unde se afla statia meteo Iezer temperatura medie anuala este de 1,4 °C. La piciorul masivului si pe versantul sudic aceasta valoare variaza intre 6-7 °C.
Precipitatiile medii anuale in zonele mai inalte ale muntelui sunt de 1200-l400 mm, dar aceasta valoare sufera fluctuatii importante in cursul anilor. Cantitatile cele mai mari de precipitatii se masoara in zona limitei padurilor, de aici valorile descresc in ambele directii. La piciorul masivului se masoara 750-800 mm de precipitatii, preponderent ploi. Cea mai mare parte a precipitatiilor cad vara sub forma de ploaie, precipitatiile mixte de toamna-primavara sunt si ele abundente. Cea mai mare cantitate de apa provine din ploile lunii iunie, cea ce se justifica prin multimea fronturilor atmosferice. Luna februarie este cea mai saraca in precipitatii, evident in ninsori. Numarul zilelor cu precipitati dintr-un an este in medie de 150 de zile pe versantul sudic, iar pe cel nordic 120-l30 de zile. Prima ninsoare de regula apare la sfarsitul lunii septembrie, inceputul lui octombrie. Numarul zilelor cu zapada este in jur de 160-200. Datorita grosimii mari a stratului de zapada, sau a topirii brusce a zapezii pe versantele abrupte la altitudini mai mari in lunile februarie, martie si aprilie apare pericolul avalanselor. In vaile orientate catre nord, la peste 1700 m altitudine zapada se topeste la mijlocul sau sfarsitul lunii iunie.
Vanturile sunt frecvente, mai ales in locurile larg deschise. Directia dominanta a vanturilor este vestica. Viteza medie este de 3,5-4,5 m/sec. Vanturile puternice au o viteza mai mare de 35 m/sec. Luna februarie este cea mai vanturoasa iar lunile iunie si iulie sunt cele mai calme.
Cea mai ideala perioada pentru excursii este sfarsitul verii, inceputul toamnei, cand soarele straluceste inca puternic si precipitatiile sunt putine. De regula si in luna mai pot fi perioade cu mult soare, dar trebuie tinut cont de faptul ca mari suprafete sunt acoperite cu zapada.
Vegetatia